Paralizie facială la câine – recuperare

Paralizie facială la câine

Dacă vă treziți brusc cu un câine cu buza căzută, care pierde apă și mâncare și nici nu clipește, să știți că v-ați pricopsit cu problema cu care ne confruntăm și noi de mai bine de patru luni – paralizie facială la câine. Am povestit aici despre cum a început totul, cum am primit diagnosticul și ce tip de tratament am început. Recunosc că în articolul de atunci eram destul de pesimistă. Nu știam că un câine poate face așa ceva. Nu credeam că își va mai reveni, dar cel mai mult mă temeam să nu se agraveze, să ajung să-l văd iar târându-se, ca atunci când a avut babesioză. Între timp, starea lui Piki s-a îmbunătățit vizibil de o lună la alta, așa că azi suntem mai bine amândoi.

Să vă povestim ce tratament am urmat mai departe!

În primul articol, spre care v-am lăsat link mai sus, vă spuneam că am început un tratament cu Canergy 100 mg și, în paralel, folosim și MSM 750, pe care el oricum îl lua în sezonul rece, ca metodă de prevenție a afecțiunilor articulare și hepatice. Am continuat să luăm ceva timp Canergy, cam vreo lună, dacă îmi amintesc bine. În acest interval de timp mergeam la medic ca o dată pe săptămână pentru o nouă evaluare. La fiecare control, medicul îmi spunea că este mai bine, dar încă eram reticentă. Când se punea să doarmă, Piki avea în continuare ochiul drept doar pe jumătate închis, iar parchetul era tot plin de apă, mâncare și salivă pe care buza lui de jos nu le putea reține pentru că nu le simțea și nu putea fi controlată.

După o pauză scurtă de tratament, doctorița noastră a venit cu o nouă rețetă. De data aceasta, ne-a prescris un tratament pentru uz uman – Milgamma N. Este un medicament indicat în afecțiuni ale sistemului nervos periferic, inclusiv paralizii de nerv facial. Cine s-ar fi gândit că vom trata o paralizie facială la câine cu un medicament destinat oamenilor? Noi. Și data trecută, cu babesioza, doamna doctor a optat pentru un asemenea medicament, și alegerea ei a fost foarte buna.

Nu a durat mult și am început să văd și eu îmbunătățirile despre care medicul tot vorbea atunci când îl consulta și îi verifica reacțiile la diverși stimuli. Buza s-a ridicat treptat. Acum arată aproape normal și nu mai pierde alimente sau apă. Ochiul a început să se închidă complet, destul de ușor. Năsucul se mișca și el mai bine. Eu eram deja fericită.

Tratamentul cu Milgamma N a durat cam trei luni, dar cu pauze. Luam trei săptămâni, una făceam pauză. Luam două săptămâni, din nou pauză. În felul acesta nici nu îi afectam ficatul și dădeam și timp organismului să asimileze medicamentul și să-i permită să-și facă efectul.

Nu pot spune că recuperarea este de 100%, dar este mai mult decât am sperat. Pe partea respectivă clipește destul de bine acum, dar reflexele nu sunt cum erau înainte. Dacă te duci cu mâna spre celălalt ochi, el imediat clipește. Pe partea cu probleme încă nu o face. Nici urechea nu răspunde cum ar trebui. Ochiul încă mai lăcrimează, dar mult mai puțin. Și la nivel estetic se poate observa că acolo există o problemă. S-a produs o atrofiere a musculaturii pe acea zonă și ochiul se vede că încă este țeapăn. Acum încercăm să ne jucăm cu el foarte des, cu jucăriile preferate, pentru a-l ajuta să-și lucreze mai mult mușchii respectivi.

Suntem în pauză de tratament. Peste o săptămână, mergem iar la doamna doctor, pentru re-evaluare. Vedem atunci cu ce mai continuăm recuperarea, ce ne mai recomandă în materie de pastile sau activități. Nu putem decât să-i mulțumim pentru cât de mult ne-a ajutat în ultimii ani și să avem încredere completă în dânsa.

Am scris acest al doilea articol pentru că vreau să ofer speranță celor care au și vor avea de-a face cu diagnosticul pe care l-am primit și noi. O paralizie facială la câine se poate trata. Depinde mult de voi asta. Contează să aveți un medic bun, să fiți dispuși să faceți drumuri și să cheltuiți. Contează vârsta câinelui și starea lui generală de sănătate. Piki are 11 ani, dar nu are alte probleme de sănătate. Contează mult să fiți acolo, lângă el, nu doar ca să-i dați medicamentele, ci și mângâieri și iubire care să îl motiveze și să-l întărească. Aveți în vedere că, în puține cazuri, recuperarea este completă! De asemenea, nu avem nici cea mai mică garanție că nu ne vom confrunta cu o recădere sau că afecțiunea nu va apărea pe partea cealaltă a feței. Este o problemă comună, se pare, la câinii mai în vârstă. Tratamentul trebuie început cât mai devreme dacă vă iubiți câinele.

Vă rog, nu puneți singuri diagnostice și nu dați medicamente câinelui dacă nu sunt prescrise de medic!

Etichete:

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

    • Valeria Chertes
    • 09/03/2022
    Răspunde

    Ma bucur ca este mai bine.

      • Cristina Dragomir
      • 10/03/2022
      Răspunde

      Iti multumim.

    • Iorga Daniela Ionela
    • 09/03/2022
    Răspunde

    Cât de mult ma bucur ca e spre bine Piki și ce mult îmi place că ai ales sa împărtășești cu noi informațiile utile și recomandarea de la final, care e super importanta! Multă sănătate și să auzim (citim) numai de bine! 🤗😘

      • Cristina Dragomir
      • 10/03/2022
      Răspunde

      Eu si Piki te pupam si iti multumim pentru urari. Sa dea Dumnezeu sa avem parte de mai mult bine decat rau!

    • mihaelanistor
    • 10/03/2022
    Răspunde

    Eu am mare grijă de câinele mele și mă bucur că am un medic veterinar tare pasionat.
    Recuperarea contează mult de atitudinea si interesul stăpânului, medicului veterinar, au nevoie de atât de puțin și oferă atât de multă afecțiune și devotament.

      • Cristina Dragomir
      • 12/03/2022
      Răspunde

      Nici nu stii cat ma bucur ca un om asa bun ca tine, cu asa multa dragoste de daruit, a devenit proprietar de caine. Avem inca un caine fericit pe lumea asta.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 shares
%d blogeri au apreciat: