Evadare de la Auschwitz – Joel C. Rosenberg (recenzie)

Evadare de la Auschwitz - Joel C. Rosenberg

TitluEvadare de la Auschwitz (titlu original The Auschwitz Escape)
Anul apariției în România 2019
Editura Corint
Autor Joel C. Rosenberg
Traducere Sorin Șerb

Războiul a început. La fel și Holocaustul. În Franța au început să atace nemții. Într-un sătuc de lângă Vichy, un pastor protestant pe nume Jean-Luc și comunitate lui reușesc să ascundă și să salveze câteva mii de evrei. În același timp, în Germania, Jacob, un tânăr evreu, se trezește vânat de nemții care i-au omorât părinții și decide să urmeze calea pe care i-o arătase unchiul său, să intre în rezistența evreiască.

Rezistența s-a săturat de misiuni mici și plănuiește o lovitură mai mare la adresa naziștilor – atacarea unui tren plin cu evrei aflați în drum spre lagăr și salvarea lor. Din păcate, Jacob devine din eliberator prizonier într-unul din vagoanele acestui tren și ajunge la Auschwitz. Luni întregi de teroare, foame, sete, frig, durere, oboseală. Luni întregi în care cenușa evreilor arși în cuptoare, purtată de vânt, cădea peste evreii vii, cei încă apți de muncă. Pretutindeni mirosul morții. Dar Jacob supraviețuiește pentru că își dorește asta. Pentru că misiunea lui nu s-a încheiat atunci când l-au închis.

Un tip are un plan de evadare și, dacă lucrurile ies bine, evadarea lui i-ar putea salva pe toți. Atunci când aliații vor afla că de fapt lagărele naziste nu sunt lagăre de muncă, ci de exterminare, vor interveni și îi vor scăpa pe toți. Jacob se implică trup și suflet în această misiune aproape imposibilă. Tipul reușește să evadeze, trec săptămâni, trec luni, dar nu întâmplă nimic. Apoi alți doi prizonieri evadează și din nou nimic. Prin urmare, Jacob nu mai poate aștepta. Următorul care va evada trebuie să fie el. Și îl are ca partener pe pastorul Jean Luc, devenit și el prizonier după ce nemții s-au prins că era binefăcătorul evreilor. Este greu, aproape imposibil de evadat, dar trebuie. Nu mai au nimic de pierdut. Oricum, sunt ca și morți.

Care este planul celor doi de evadare? De ce după evadările anterioare nu s-a întâmplat nimic și aliații nu au intervenit pentru a-i opri pe nemți? Vor reuși cei doi să scape și să salveze viețile a mii de evrei? Ce-i face să creadă că vor izbuti acolo unde alții au dat greș?

Evadare de la Auschwitz este un roman istoric tulburător în adevăratul sens al cuvântului. Toate cărțile care au ca temă Holocaustul sunt dureroase, dar aceasta este cu atât mai sfâșietoare cu cât face partea din cunoscuta colecție Istorie a editurii Corint. Prea puțin ficțiune, mai mult adevăr istoric. Iar nota autorului de la finalul cărții îți va arăta cât de bine documentat este acest roman. Nume fictive (și nici acelea toate), stilul propriu unui roman, nu unei cărți de istorie, dar dincolo de toate ai în față mai mult decât un roman, ai o carte-document, un documentar veritabil.

Am citit cartea asta într-o perioadă în care credeam că viața mea e grea și urâtă. După câteva pagini citite, am realizat cât de fericită sunt. Mi-am adus aminte de poveștile bunicului meu care a luptat în Al Doilea Război Mondial și a petrecut mai bine de un an într-un lagăr. E drept că era sovietic și era de muncă, nu de exterminare, dar condițiile de trai erau cam tot pe acolo.

Dacă am fi fost noi în locul evreilor care au pierdut TOT în acei ani? Să lași casă, să ți se ia inclusiv hainele de pe tine, să vezi cum copiii și bătrânii sunt trimiși la moarte, să muncești din greu pe o coajă de pâine cu paie și o cană de apă murdară, să dormi în frig, să fii mâncat de viu de păduchi și șobolani, să fii bătut când nu mai poți ține pasul. Ți-ai mai dori să trăiești? Acum îți spui că nu, dar instinctul de supraviețuire există. Au existat supraviețuitori ai lagărelor (puțini), oameni care au trăit ani de zile în aceste condiții și nu au încetat să spere. La ce? La o minune. La o minune care nu s-a întâmplat. Pentru că zânele bune ale occidentului fac minuni doar dacă este în interesul lor.

Dacă am fi fost noi în postura celor care ar fi putut să ajute? Am fi făcut-o sau am fi rămas martori tăcuți, așa cum au procedat majoritatea? Nu avem de unde ști. Putem fi doar recunoscători că nu am trăit acele timpuri.

Suspansul este maxim în Evadare de la Auschwitz. Pentru că nu e vorba doar de niște personaje, ci de niște povești reale. Am citit niște recenzii de pe Goodreads de m-a luat durerea de cap. Dacă oamenii pot citi o carte despre moartea a mii de oameni nevinovați și, la final, să fie mai preocupații de clișee, e grav. Alții spun că sfârșitul este previzibil și că stilul autorului este sărac. Voiați povești cu zâne și poezie într-o carte despre Holocaust? Mi s-au părut trase de păr poveștile evadărilor? Ați fi vrut să fie prinși și gazați toți, probabil. Atunci ar fi fost roman pe cinste. Dacă asta e tot ce aveți de spus, probabil că rezultatul ar fi același și astăzi dacă istoria s-ar repeta.

Oare evreii au uitat? Oare vor ierta vreodată cu adevărat? Să nu ne îmbătăm cu apă rece, făcându-i pe nemți singurii responsabili! Marii apărători ai drepturilor omului și ai democrației au știut exact ce se întâmpla și nu au mișcat un deget. Dacă un nou Holocaust ar începe azi, cât le-ar lua Uniunii și domnului NATO să intervină? Pe mine să mă iertați, dar nu cred cu prea mare tărie în uniunile acestea, în transferul generos de suveranitate, în capacitatea de a pune binele comun mai presus de interesele proprii. Din punctul meu de vedere, trecutul poate deveni viitor oricând. Și, atâta vreme cât trebuie să învățăm din greșelile trecutului, orice carte cu valoare istorică, așa cum este Evadare de la Auschwitz trebuie citită.

Chiar era vreme pentru orice sub soare. Vreme pentru naștere și pentru moarte. Vreme să omori și vreme să te vindeci. Vreme de război și vreme de pace. Nu omul își alegea vremurile, dar trebuia să fie gata când acestea veneau.

Etichete:

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

    • Maria Aghinitei
    • 19/06/2019
    Răspunde

    E trist, nu mai pot citi despre ororile razboiului !

    • Valeria Chertes
    • 19/06/2019
    Răspunde

    O carte foarte interesanta.

    • Anghelina Irina
    • 19/06/2019
    Răspunde

    Nu știu dacă as fi în stare sa citesc o astfel de carte

    • Corina Cosa
    • 19/06/2019
    Răspunde

    Excelent articolul tau Cristina !! Dupa ” Hotul de carti ” , o alta carte despre Holocaust . Probabil asta este mult mai lugubra , dar si plina de speranta , dupa cum zici . Este si film ???

  1. Răspunde

    Cartea aceasta o am si eu pe lista, insa nu am reusit sa o iau pana acum. Dupa ce am citit recenzia ta, sunt sigura ca la urmatoarea comanda va fi in cos! Adevarul este ca acest tip de carti ma emotioneaza pana la lacrimi…le citesc cu greu si nu-mi vine sa cred uneori cat de cruzi au putut fi cei raspunzatori de moartea atator oameni nevinovati….

  2. Răspunde

    Cred ca stii deja ce o sa zic. Si stiu ce o sa imi raspunzi 🙂
    Dar nu pot citi o astfel de carte 🙁

  3. Răspunde

    Sigur o voi citi. Merci de recomandare! 🙂 Dupa ce am citit Ultimii martori sunt sigura ca nu ma mai poate soca nimic. 🙁

  4. Am citit si eu cartea- este cutremuratoare! Cum de a fost posibil asa ceva, cum a fost posibil sa omori, aproape, o natie, un popor, doar pentru ca nu-i ca tine!? Și cum poți trece peste asta așa ușor!? Am citit și Jurnalul Annei Frank, și Tatuatorul de la Auschwitz, și Hoțul de cărți… Ce fel de oameni erau aceea, ce fel de viitor aveau de gând să clădească!?
    Mi-aș dori să găsesc cartea din care-mi citea bunicul ,,Am fost medic la Auschwitz”, o carte la fel de cumplită și impresionantă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 shares
%d blogeri au apreciat: