Cazul Joan M. – James M. Cain

Cazul Joan M. - James M. Cain

Stiti care este singurul lucru care nu-mi place mie la Libris? Acela că introduce lunar mai multe cărți noi decât pot citi eu. Când să citesc atâta? Sunt multe romane pe care aș vrea să le parcurg, dar n-am de ales și trebuie să fac o selecție strictă, să mă rezum la 4-5 cărți pe lună. Printre cele alese luna aceasta s-a numărat și Cazul Joan M., un roman purtând semnătura lui James M. Cain, autorul romanului Poștasul sună întotdeauna de două ori. Cazul Joan M. este un soi de thriller care merită cu siguranță câteva ore din viața ta. Nu prea multe, că nu e lung și se citește foarte ușor.

Cazul Joan M. – scurt rezumat

Joan Medford are abia 23 de ani și un băiețel mic de crescut. Soțul ei tocmai a decedat în urma unui accident de mașină. Era băut, se certaseră, ca de obicei, și el a plecat cu mașina. Joan nu-l mai iubea de mult, așa că moartea lui nu o afectează emoțional prea tare. Doar că nu știe încotro să o ia și cum să facă rost de bani. Facturile sunt neplătite,  casa nu e pe numele lor pentru că mai aveau de plătit la ea, iar un copil mic presupune multe cheltuieli. Are nevoie de disperată de o slujbă, așa că se angajează chelneriță la un bar. În toată această perioadă fiul ei este îngrijit în casa cumnatei sale, sora fostului soț, iar Joan merge doar în vizită și plătește pentru unele cheltuieli.

Servind la mese, Joan începe să cunoască lume nouă. Face cunoștință cu Tom, un tânăr de care se simte atrasă, dar și cu domnul Earl, un bătrân bogat care face în fiecare seară consumație de un dolar și îi lasă bașis 19 dolari. Când domnul Earl îi transferă într-un cont pe numele ei 50.000 de dolari, viața ei se schimbă destul de mult. Știe că bătrânul vrea mai mult de la ea și îi refuză avansurile lui Tom pentru a nu pierde șansa la acel mai mult.

Curând vine o cerere în căsătorie de la domnul Earl și Joan va trebui să aleagă între pasiune și nevoia de bani. Nu vă spun ce va alege, doar că alegerea aceasta nu-i va aduce imediat fericirea la care a sperat. Mai moare cineva și ea este principala suspectă într-un caz anchetat de același polițist care nu se lăsase convins că moartea primului ei soț a fost doar un accident.

Cum se va termina această poveste? Oare Joan a avut ceva de-a face cu moartea celor doi soți ai ei? Va găsi vreodată iubirea și liniștea pe care și le-a dorit atunci când s-a îndrăgostit, la doar 17 ani? Va duce viața lipsită de griji la care a sperat? Va reuși să-și recupereze copilul din mâinile unei cumnate care plănuiește să i-l fure pentru că ea nu poate avea copii? La finalul celor 280 de pagini vei avea toate răspunsurile.

Cazul Joan M. – impresii de după

O lectură ușoară, relaxantă, un roman cu accente de thriller, deși nu e chiar demn de scenariu de film, așa aș descrie pe scurt povestea lui Joan. Scris la persoana I, din punctul de vedere al personajului principal, văduva devenită chelneriță, romanul nu-ți dă totuși voie să te plictisești. Este plină de dialoguri, cu foarte puține și scurte descrieri.

Joan în sine nu este deloc un personaj plictisitor. O femeie puternică pentru cei 23 de ani, deși în primă fază nu pare și chiar te încearcă sentimente de milă față de ea. Dar ea nu are nevoie de mila nimănui pentru că se descurcă. Pe parcurs are momente în care chiar îmi displac foarte mult personalitate ei și modul cum acționează în diferite situații.

Nu-mi place ea pentru că nu este sinceră. Nu te va deranja deloc ideea că a fost o ușurare pentru ea că soțul ei a murit, dar cu siguranță îți va displăcea modul în care lasă oamenii să-i cumpere compania și cum joacă doi bărbați pe degete de parcă ar fi marionetele ei. Pentru că în toată povestea asta ei îi pasă doar de ea. Cel puțin cu impresia asta am rămas eu.

Este mai mult decât senzuală când e pe cale să se dăruiască lui Tom, nu o deranjează să fie pipăită, dar dă repede înapoi cu gândul la banii bătrânului Earl. Și, deși vine cu scuza conform căreia averea lui Earl ar ajuta-o să-și ia copilul înapoi, eu n-am crezut-o. E materialistă și punct.

Anumite lucruri pe care le face denotă și naivitate. Nu a învățat nimic din faptul că a cedat o dată, la 17 ani, și a rămas gravidă. Să ajungi să semnezi pentru cauțiunea unei persoane pe care o știi doar din vedere, doar pentru a ajuta un bărbat de care te simți atrasă fizic, dar pe care-l refuzi pentru că nu are situație materială, e chiar mai mult decât naivitate. E prostie.

La Tom nu prea are ce să-ți placă. E un tip cu potențial care se cam irosește așteptând să-l bage cineva în seamă.

De domnul Earl aș fi vrut să-mi fie milă că a ajuns să vrea să-și cumpere o soție tânără, dar nu mi-a fost.

Măcar spre final Joan ia câteva decizii corect și dovedește că și-a mai revenit din naivitate și că materialismul ei nu e chiar din ăla nebun.

N-aș zice că stilul lui James M. Cain m-a cucerit, dar am aflat mai târziu de ce. Acesta nu este un roman de 2018. El a fost scris în 1977 și descoperit, ani mai târziu, de editori. De fapt, romanul nici nu a fost terminat de autor, ci de editori. Poate de-asta mi s-a și părut așa abrupt și cumva forțat. Dar partea bună este că te surprinde.

O femeie fatală, bani, sex, minciuni și morți învăluite în mister. Nu cred că vei găsi personaje de care să te atașezi, dar povestea sigur te va prinde. 

Etichete:
Previous Post Next Post

Comments

    • Valeria Chertes
    • 30/10/2018
    Răspunde

    Mi se pare o carte foarte interesanta,mulțumesc pentru recomandare.

      • Cristina Dragomir
      • 31/10/2018
      Răspunde

      Mie mi-a placut.

  1. Răspunde

    Asta e si problema mea, lipsa de timp. Nu pot citi cate carti tot imi trec pe lista de lectura 🙁

      • Cristina Dragomir
      • 31/10/2018
      Răspunde

      zi de 72 de ore ne trebuie noua.

  2. Dilema eterna: ce sa aleg, dragostea sau banii. Am vazut un film aseara in care un tip trebuia sa aleaga intre iubirea vietii lui si banii tatalui sau si zicea: Nu putem sa negociem? Fiindca iubirea trece dar banii aduc fericirea. 🙂 Asa si aici. Chiar sunt curioasa ce va alege Joan.

      • Cristina Dragomir
      • 31/10/2018
      Răspunde

      Si banii nu trec, nu se duc? Joan e secret ce a ales, dar eu sigur nu as alege banii.

  3. Ce interesant, scrisă de autor continuată de editori, nici nu stiam ca se poate asa ceva.

      • Cristina Dragomir
      • 02/11/2018
      Răspunde

      Pai nici eu, dar uite ca se poate.

  4. Răspunde

    Interesant subiect, oare ce alege Joan dragostea sau banii? Deși după cum ai descris-o eu cred că alege banii, nu?

      • Cristina Dragomir
      • 03/11/2018
      Răspunde

      Nu zic nimic, nimic!

  5. in lipsa de ceva mai palpitant… sa stii ca m-as baga si la cartea asta! nu e chiar genul meu, daca zici ca e scrisa si in 1900 toamna, e si mai si… dar nu poti sti niciodata ce surprize iti fac cartile

      • Cristina Dragomir
      • 06/11/2018
      Răspunde

      tie clar nu ti-o recomand, ca tu esti pe politiste adevarate, nu jucarie.

  6. Răspunde

    Interesanta aceasta doamna care poate sa joace pe degete diversi barbati si merge manata de impuls. O carte captivanta care deja mi-a starnit interesul

      • Cristina Dragomir
      • 11/11/2018
      Răspunde

      ai zis bine ca ii joaca pe degete!

    • Ioana Radu
    • 16/11/2018
    Răspunde

    Am mai intalnit si eu astfel de carti, adica sa nu ma atasez de personaje, dar firul intamplarilor sa fie interesant, sa ma faca sa citesc curioasa pana la ultima pagina. Cartea „Cazul Joan M” pare totusi sa fie genul meu, in ciuda faptului ca nici eu nu prea ma pot asocia cu personajul principal, dar simt ca e ceva intrigant in privinta acestei femei/fete de 23 de ani. Cred ca o pun pe lista „de citit”. 😀

      • Cristina Dragomir
      • 22/11/2018
      Răspunde

      Tu stii mai bine ce ti se potriveste si ce nu 😛

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

70 shares