Nu ți s-a întâmplat niciodată să faci ceva, să iei o decizie, să fii nemulțumit de cursul lucrurilor și să te întrebi ce-ar fi fost dacă ai fi ales sau ai fi acționat altfel, cum ar fi fost viața dacă…? Sunt sigură că da. Despre asta este această carte, Poate într-o altă viață. Nu e de mirare că a fost bestseller în 2015. La noi a apărut sub sigla editurii Leda Edge, din cadrul Grupului Editorial Corint. De acolo am luat-o și eu pentru că, deși mă descurc 90% și-n engleză, prefer lecturile în limba română.
Scurt rezumat Poate într-o altă viață
Hannah Martin este o tipă care nu-și prea găsește locul. A locuit până acum în 6 orașe diferite, simte că nu are familia aproape (părinții ei au plecat în Anglia cu sora ei – pentru ca aceasta să poate studia baletul acolo – pe când ea era încă adolescentă, lăsând-o în grija părinților celei mai bune prietene a ei, Gabby), că nu știe unde îi este casa și nu are un scop clar în viață. Când îi vine din nou cheful de ducă, alege ca noul oraș în care să se mute să fie Los Angeles, orașul în care a copilărit și crescut, în care locuiește prietena ei cea mai bună Gabby.
Pentru a sărbători întoarcerea acasă, cele două ies în oraș împreună cu prieteni mai vechi de-ai lor, printre care și Ethan, fostul iubit al lui Hannah, pentru care se pare că ea încă mai simte ceva. Nici Ethan nu este indiferent la reapariția ei în peisaj și, la sfârșitul serii, acesta se oferă să o conducă el acasă.
Aici apar cele două răspunsuri posibile. Hannah poate accepta invitația lui sau poate alege să plece acasă cu Gabby și cu soțul ei (oricum locuiește la ei). În următorul capitol aflăm ce se întâmplă dacă ea alege să plece cu Gabby. În cel care vine după el, cum s-ar fi derulat faptele dacă ar fi părăsit localul la brațul lui Ethan. Cartea continuă așa până la final, alternând capitole dedicate celor două vieți posibile ale lui Hannah.
Într-o parte este însărcinată, în alta pierde un copil despre care nu știa că-l poartă în pântece. Într-una încearcă o relație cu Ethan, în alta Ethan este înlocuit cu un asistent medical. Rămâne să descoperiți voi, în cele 334 de pagini, ce și cum, dar mai ales în urma cărei decizii.
Părerea mea despre Poate într-o altă viață
Pentru mine a fost o carte mai mult decât interesantă, a fost uluitoare. Ăsta cred că este cuvântul potrivit pentru o carte pe care am citit-o în 2-3 zile (într-o perioadă foarte aglomerată), din dorința de a descoperi cum se încheie lucrurile în fiecare din cele 2 vieți posibile. Este minunat subiectul cărții – urmărirea cursului unui vieți, a efectelor unei decizii care poate părea lipsită de importanță.
De Hannah îmi place foarte mult, poate și pentru că mă identific cu ea din multe puncte de vedere. Ca și ea, și eu am simțit, la un moment dat, că nu-mi găsesc locul, că nu fac nimic cum trebuie și nimic nu ieșea cum ar fi trebuit și cum mi-aș fi dorit. Ca și ea (într-una din cele 2 lumi paralele posibile), atunci când am găsit oamenii potriviți, am constat că parcă tot Universul începe să lucreze în favoarea mea. Cred că până acum mi-a mers bine și datorită faptului că lumea crede în mine. Gabby, soții Hudson și Ethan m-au încurajat atât de mult, că mă simt în stare să îndeplinesc tot ce mi-am propus. În celelalte orașe n-am avut un sistem de sprijin propriu-zis. (Hannah, pag. 152)
Totul se învârtește în jurul lui dacă. Ce-ar fi fost dacă Hannah ar fi plecat cu Gabby? Cum ar fi fost relația cu Ethan, dacă n-ar fi existat sarcina? L-ar fi întâlnit vreodată pe Henry dacă nu ar fi avut loc accidentul? Sunt oare lucrurile sortite să se întâmple sau cursul lor depinde numai și numai de alegerile noastre? Dac-aș fi reușit să te conving să rămâi cu mine în oraș, nu te-ai fi afla în mijlocul străzii când… Cum să zic, poate că nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat… dacă aș fi făcut altceva? (Ethan, pag. 169)
Hannah crede în destin. Este convinsă că cineva acolo Sus decide pentru noi și că, așa cum zicea bunica, ce ți-e scris, în frunte ți-e pus. Trebuie să cred că există o logică în toată nebunia asta. Că există un plan existențial mai presus de tot. Că nimic nu întâmplă fără un motiv… Poate că mi-a fost dat să nasc copilul ăsta. Așa aleg să văd situația ( Hannah, p. 233). Și-ar dori totuși să fie ea care își decide soarta. S-ar putea să nu-l mai văd niciodată pe Henry… Dacă e să dau de el, o să dau. Cred în asta cu adevărat. Însă uneori mi-aș dori să pot să decid singură ce mi-a fost dat să fac. (Hannah, pag. 267).
Până la urmă ce zic faptele din carte? Alegem noi sau există destin? Mi-era clar și înainte lucrul acesta, dar acum, după ce am citit Poate într-o altă viață, mi-e și mai clar. Există lucruri menite să se întâmple indiferent de alegerile noastre și există lucruri pe care le putem pierde sau evita atunci când liberul arbitru ne îndeamnă către o decizie sau alta. Însăși Hannah ajunge la concluzia asta. Trebuie să ne confruntăm cu consecințele faptelor noastre, fie ele rele sau bune. Nu putem să le anulăm spunând pur și simplu că n-am vrut. Fie că există destin, fie că nu, viețile noastre sunt tot rezultatul deciziilor pe care le-am luat. Încep să cred că, dacă nu ni le asumăm, nu ne asumăm propriul nostru eu. (Hannah, pag 275). Indiferent care ar fi fost alegerea ei în seara aceea, unele lucruri era scris să se întâmple. Pe unii oameni i-ar fi întâlnit oricum. Nu putem ști niciodată dacă am ales bine sau rău, important este să alegem cu sufletul. Asta face și Hannah.
Mai este o întrebare care ar trebui să ne dea mult de gândit. O decizie duce la un final, cealaltă la un altul, ambele sunt fericite, dar bărbații la brațul cărora o prinde finalul pe Hannah sunt diferiți. Atunci cum rămâne cu sufletul pereche? Există? Ne este predestinată o anumită persoană sau există mai multe variante de suflete pereche posibile și viața ne oferă una dintre ele, în funcție de alegerile noastre dintr-un moment oarecare? Poate răspundeți voi la întrebarea asta după ce citiți cartea. O găsiți aici, pe site-ul editurii Corint. Este o lectură ușoară, dar sigur va schimba ceva în voi. Cum ar fi să n-o citiți? Și dacă ați citi-o totuși? 🙂
Se vede ca ti-a placut cartea, dupa cum ai scris. 🙂 Ma intereseaza si pe mine, cel putin ideea, eu ma intreb constant ce ar fi fost daca? si am ceva articole scrise la modul asta. Imi plac exercitiile de imaginatie, mi se par mereu benefice.
fac mental astfel de exercitii dar nu mi-a dat niciodata prin cap sa le pun in articole. Cred ca tocmai mi-ai dat idei.
Cred ca suntem pe aceeasi lungime de unda pentru ca am o si eu o perioada in care citesc numai carti cu teme de acest gen…ce-ar fi daca? E laitmotivul vietii, nu?
eu mereu mi-am pus intrebarea asta. Cum ar fi fost daca traia tata? Cum era daca alegeam alta facultate?
Eu am alte dileme, dar tot cu acest …ce-ar fi fost daca….Las trecutul unde este, dar tare as vrea sa fi ales in trecut alt drum al vietii.
Tocmai am terminat de citit cartile Pivot Point si Split Second scrise de Kasie West in care este vorba despre posibilitatea de a alege un drum stiind ce urmeaza sa se intample in ambele variante posibile.
Uneori ma gandesc ca tare bine ar fi daca ar exista aceasta posibilitate.
deja… o dam in SF :))
In mod sigur este o carte minnata.
Chiar este. Stiti ca nu m-am sfiit sa zic atunci cand nu m-a dat pe spate o carte.
Minunata,ce mult imi plac cartile de dragoste. Cred ca ma voi apuca si eu iar de citit.
Chiar te relaxeaza mai mmult decat televizorul.
Ador sa citesc si imi place ca faci recenzii.M ai cucerit definitiv!Abia astept s o citesc
Nu stiu daca pot numi articolul recenzie, mie doar imi place sa scriu despre carti, nu abordez o reteta anume de articol. Multumesc.
Sincera sa fiu, nu cred ca e bine sa ne punem astfel de intrebari. Daca ar fi fost, daca as fi facut…daca. Suna asa … a un fel de regret. Si regretele nu sunt bune…
Dar daca tu recomanzi cartea atunci o trec si eu pe lista 🙂
nu e neaparat regret.
Mi-am pus de multe ori intrebarea „cum ar fi fost daca?”, dar raspunsul nu m-a multumit niciodata.
asta e de bine, nu?
Imi puneam intrebarea asta tot timpul inainte sa o am pe Sasha. Acum daca m-as trezi cu 20 de ani mai devreme nu as schimba absolut nimic de frica sa nu mai ajung sa o am pe ea. Cartea pare foarte interesanta cu prezentarea celor 2 vieti dupa o singura alegere. As vrea sa o citesc si eu
Si pe mine ma tenteaza cartea. Are un subiect interesant.
imi place ce am citit despre aceasta carte..sper sa imi planific timpul mai bine si sa am timp sa mai citesc si eu o carte buna
Se spune ca sufletul pereche nu trebuie sa fie neaparat o persoana de sex opus, se spune ca intalnirea cu sufletul pereche poate fi o intalnire scurta, nu neaparat sa iti fie alaturi toata viata, dar atunci cand acest lucru se va intampla, vei simti. Mi-ar placea sa citesc cartea si sper sa o citesc acum si nu intr-o alta viata asa cum m-am resemnat ca poate voi face multe lucruri.
cand iti faci loc in program, scrie-mi si ti-o trimit sa o citesti!
De multe ori cand viata ne ofera alternative ne e greu sa luam cele mai bune decizii. Privind in urma ma gandesc ca daca as avea sansa as schimba multe. Insa in acelasi timp „je ne regret rien” pentru ca am primit de la soarta un sot iubitor si un copil absolul minnat.
rien-rien? pe cuvant de cercetas? 😛
Eu zic ca exista destin! Imi place firul narativ al cartii!
Daca ai stii de cand imi propun sa citesc aceasta carte, ehe, mai am putin si albesc (de ciuda), dar nu ma las.
Presimt ca nu voi regreta.
Nu pot sa cred ca am citit eu ceva ce nu ai citit tu. Yuhuuu!