Soția dintre noi – rezumat și impresii

Soția dintre noi

Greer Hendricks, Sarah Pekkanen. Pentru prima dată când citesc o carte care are două autoare. Este un roman destul de nou, apărut la noi în 2018, despre care nu știam nimic atunci când l-am văzut printre cărțile noi de pe Libmag.ro. Copertă bună, titlul catchy – văzut, plăcut și ales pentru citit Soția dintre noi. Și bine am făcut. A fost mai mult decât m-aș fi așteptat.

Soția dintre noi – scurt rezumat

Nellie este pe cale să devină soția lui Richard, un om de afaceri bogat, un bărbat care o iubește și care-i face toate poftele. Dar toate lucrurile au un preț și se pare că Nellie trebuie să facă tot felul de compromisuri pentru a duce relația aceasta în următorul punct și a deveni soția lui. Se va muta într-o casă mare în afara orașului, cel mai probabil va trebui să renunțe și la job-ul de educatoare, care-i place atât de mult, nu doar la cel part-time de chelneriță, să se dedice unei vieți domestice, să facă copii și să-l facă fericit pe Richard. Nu e chiar așa rău, nu?

Dar ce te faci când te simți urmărit, când realizezi că viața de familie te-a îndepărtat de cea mai bună prietenă, te-a izolat în casă și, mai grav, nu rămâi nici însărcinată și simți oarecum că asta e vina ta? Richard continuă să fie bărbatul perfect în mare parte a timpului. Dar are și momente în care se transformă.

Vanessa este fosta soție a lui Richard, o femeie depresivă care locuiește cu mătușa ei după divorț. Se simte umilită că acum trebuie să lucreze în magazinul în care altă dată mergea la cumpărături, nu se poate obișnui cu gândul că Richard va fi al altei femei în curând. Dă de înțeles că Richard i-a făcut mult rău, că îl învinuiește total pentru stadiul în care a ajuns, povestește despre episoade violente și transfigurări înfiorătoare ale fostului ei soț, dar tot nu-l vrea căsătorit cu Nellie.

Și are un plan în acest sens. Se pare că o urmărește pe Nellie, știe unde stă și va urma o confruntare. Între timp, comportamentul lui Richard față de ea ridică semne de întrebare – o vizitează, o sărută, îi spune că niciodată nu o va iubi pe Nellie la fel de mult, dar îi cere să nu se mai apropie de ea.

Momentul ciudat este cel în care realizezi că Nellie și Vanessa sunt una și aceeași persoană. Vanessa era când l-a cunoscut. O fată veselă, plină de viață, care ieșea cu prietenii, care iubea copiii de la grădinița la care preda. Nellie a devenit pentru că a vrut el. El a vrut să-i spună așa, el a luat toate deciziile pentru ea, el a împins-o spre o viață solitară și a determinat-o să-și ascundă singurătatea și dezamăgirea printre pahare de tărie.

Atunci cine este logodnica lui Richard în acest moment, dacă nu este vorba de Nellie? Se numește Emma. Este tânără, frumoasă, veselă, la fel cum era Vanessa în urmă cu mai mulți ani. Dar nu știe ce o paște. O relație cu Richard este periculoasă.

Oare din partea cui vine amenințarea? Din partea lui Nellie/Vanessa care se va răzbuna pentru că a fost trădată de soț? Din partea lui Richard care este violent, așa cum îl descrie fosta soție? Poți avea încredere într-o femeie de care Richard s-a despărțit pentru că devenise alcoolistă, pentru că nu mai știa ce face, pentru că-l făcea de râs peste tot, o femeie care luase Xanax, care avea probleme de acomodare la locul de muncă și care este evident că ascunde multe? Dar și trecutul lui Richard ascunde la fel de multe…

Soția dintre noi – impresii de după

Este un roman pe care-mi pare rău că nu l-am citit mai devreme. Un thriller adevărat, un mister de la un capăt la altul, o poveste puțin încurcată, după cum v-ați dat seama deja, dar teribil de captivantă. Este un fel de combinație între Femeia de la fereastră, Fata din tren și Soția tăcută, dacă le-ați citit.

Pe tot parcursul cărții, cele două autoare jonglează cu mințile noastre. Asta trebuie să facă un thriller psihologic bun. Aproape că te înfurii când realizezi că Nellie și Vanessa nu sunt două persoane distincte, ci două ipostaze ale aceleiași femei. Dar nu ai timp să-ți pierzi interesul sau să stai supărat pentru că vin din ce în ce mai multe detalii din trecut și, de ce afli mai multe, de-aia ai mai multe semne de întrebare. Ciudat, nu? Și frumos, în același timp.

Nu mai știi pe cine să crezi.

Ai o fostă soție aparent geloasă și dornică de răzbunare. Cum s-o crezi că Richard este violent, când el se comportă așa frumos cu ea, fiind foarte înțelegător când află că ea a luat legătura cu Emma, actuala lui logodnică? Ba chiar îi dă și bani fostei soții pentru a o ajuta să se pună pe picioare, recomandându-i să se interneze undeva pentru a se trata.

Richard este descris ca fiind bărbatul perfect, până la un punct. Până în acel punct în care observă că-i ieși din cuvânt. Asta spune Nellie. Dar Emma este convinsă că Richard o iubește și că și-a părăsit fosta soție pentru că aceasta l-a dezamăgit. Ea nu va face asta.

Nu te vei putea decide de cine să-ți pară rău și cu cine să solidarizezi. Fiecare dintre cei doi foști soți vine cu adevărul lui, cu propria lui versiune despre cum a fost mariajul lor și cum s-a încheiat și la inițiativa cui.

În căsnicia mea existau trei adevăruri, trei realități alternative, uneori în competiție. Era adevărul lui Richard. Era adevărul meu. Și era adevărul propriu-zis, care e întotdeauna cel mai greu de recunoscut.

Mare surpriză veți avea! Nu vă spun mai mult. Emma pare singura nevinovată din ecuație, nu? Ei bine, nu e. Sunt trei persoane închise într-un cerc în care fiecare este deopotrivă agresor și victimă.

Nu vă așteptați la un final în care el o aleargă pe fost pe scări, ea se împleticește pentru că e beată, dă să cadă și este salvată de actuala care-l împușcă pe ipocrit. Nici vorbă de așa ceva. Este doar finalul care aduce la suprafață acele momente cheie din trecut care au adus personajele în punctul în care sunt astăzi. Unul a fost traumatizat de destrămarea familiei ca urmare a unei aventuri a unuia dintre părinți, altul s-a considera întotdeauna vinovat de moartea cuiva, iar al treilea a fost martor la moartea părinților săi.

Dacă traumele astea ar fi fost tratate la timp, niciunul dinte ei nu ar fi ajuns în acest cerc. Este o temă care se repetă în multe romane, cea a trecutului pe care nu-l putem schimba, dar pe care trebuie să-l tratăm pentru a ne putea continua viața frumos. Niciunul n-a făcut asta. La final, fiecare își va fi primit pedeapsa și își va fi găsit liniștea, într-un fel sau altul.

Care dintre personaje ți se pare cel mai de încredere din ce-ai aflat până acum?

Etichete:

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

    • Valeria Chertes
    • 15/01/2019
    Răspunde

    Foarte interesanta aceasta carte,mulțumim pentru recenzie.

      • Cristina Dragomir
      • 16/01/2019
      Răspunde

      Sper sa va placa!

  1. Răspunde

    Pare interesanta, o am, dar am ramas pe alte genuri o perioada. Ii va veni randul! 😀

      • Cristina Dragomir
      • 16/01/2019
      Răspunde

      La mine cam asta e genul care ma prinde cel mai bine, asa ca nu o putea rata.

    • Anghelina Irina
    • 15/01/2019
    Răspunde

    Interesantă cartea.

      • Cristina Dragomir
      • 16/01/2019
      Răspunde

      Captivanta si rapid de citit, asta spun sigur.

    • Lisac Raluca
    • 15/01/2019
    Răspunde

    Niciunul; nu mă bag ; eu simt prea tare împreună cu personajele şi nu vreau să îmi ameţesc capul cu drame:).Am renunţat la ele pentru o perioadă.

      • Cristina Dragomir
      • 16/01/2019
      Răspunde

      Pe mine povestile astea ma ajuta sa dorm mai bine.

  2. say whaaaaat??? nu am inteles nimic. m-ai bagat intr-o ceata… completa! mi-ai facut capul praf. o vreau! nu inteleg cine e cine, cum sta treaba! abia astept s-o citesc!

      • Cristina Dragomir
      • 19/01/2019
      Răspunde

      Zuzi, sper ca nu m-am exprimat eu prea ambiguu. Treaba e ca situatia e albastra si nu am stiut cum sa o redau mai bine de atat.

  3. As zice ca Emma dar cum intr-un roman psihologic nimic nu e ceea ce pare si dupa ce am citit Sotia tacuta si Fata din tren ma abtin sa mai trag concluzii pripite. O trec pe lista ca sigur o sa-mi placa. Si e foarte adevarat ca noi toti caram cu noi lucruri din trecut de care nu reusim sa scapam si daca lasam trecutul sa ne domine atunci pierdem sansa la fericire.

      • Cristina Dragomir
      • 19/01/2019
      Răspunde

      Sigur o sa iti placa romanul, Mihaela. In privinta Emmei, nu stiu ce sa zic. Descoperi tu.

  4. Răspunde

    Gata…am trecut-o pe lista de cumparat; insa…nici nu stiu la ce numar am ajuns. Dar…sunt atat de curioasa de acest subiect, incat am pus-o in capul listei 🙂 Pare super interesanta, iar tu ai un dar…ma faci sa imi doresc sa citesc fiecare carte cu felul tau de a povesti :))

      • Cristina Dragomir
      • 19/01/2019
      Răspunde

      Daca sunt carti bune, ma implic si eu in recenzie. Daca nu, o las mai moale.

    • Ioana Radu
    • 16/01/2019
    Răspunde

    Cred ca Rchard mi se pare cel mai de incredere dintre cei trei, chiar daca la inceputul recenziei mi se parea un om rau pentru faptul ca a pus-o pe Nellie sa renunte la viata ei de dinainte (chestia asta e foarte dureroasa, mai ales cand oamenii renunta la ceea ce ii face fericiti). Mi se pare un roman super bun, iar cand ai pomenit de „Sotia tacuta” chiar am facut un pic legatura cu acel roman, fiind tot psihologic si axat tot pe tema conjugala. Cred ca o sa citesc si eu „Sotia dintre noi”, chiar daca nu stau deloc bine cu timpul de la o vreme (am doua job-uri, mai nou). 😀

      • Cristina Dragomir
      • 19/01/2019
      Răspunde

      Iti zic eu ca e mai bun decat sotia tacuta. Nu stiu cum faci fata cu doua job-uri, pe bune!!!

  5. Pare o carte care iti tine mintea in tensiune si atenta ca sa parcurgi cartea si sa o intelegi.

      • Cristina Dragomir
      • 19/01/2019
      Răspunde

      Pe mine m-a relaxat, chiar daca trebuie sa fii in alerta tot timpul.

  6. Incacita peveste si cred ca finalul este unul la care nu te astepti. Sunt sigura ca pe parcursul ei, vei empatiza cand cu unul cand cu altul. Mi-ar placea sa o citesc si sigur o voi citi, nu stiu cand. Acum am inceput seria „Surorile din comitatul Shenandoah” de Michael Phillips, sunt trei volume si am citit primul volum.

      • Cristina Dragomir
      • 19/01/2019
      Răspunde

      Sa ai spor la citit, zuzi!

  7. Răspunde

    Totul parea ok la inceput si parea un fir logic al povestii. Ulterior m-am pierdut usor in amanunte desi am inteles despre ce vrea sa fie aceasta poveste. Din pacate cu totii ne schimbam dupa jumatatea noastra. Unii se schimba in bine si altii sunt de nerecunoscut. O carte buna pe care imi doresc s-o citesc si eu.

      • Cristina Dragomir
      • 31/01/2019
      Răspunde

      Bine zis ca toti ne schimbam.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 shares
%d blogeri au apreciat: