Dispariția lui Daniel Tate – Cristin Terrill (rezumat și impresii)

Dispariția lui Daniel Tate - Cristin Terrill

Thriller e cuvântul de ordine în ultima vreme. Unde văd o carte sau un film de genul ăsta, atac. Prin urmare, nu avea cum sa îmi scape această carte, zărită la începutul lunii printre noutățile de la editura Corint. Titlul e mai mult decât lipiciosDispariția lui Daniel Tate. Așa că te duci mai departe, la descriere, să vezi despre ce e vorba în poveste. Îți place, așa că o iei. Te apuci s-o citești sâmbătă și o termini duminică. Prea mult timp liber pentru citit sau e o carte bună?

Dispariția lui Daniel Tate – scurt rezumat

Un adolescent, copil al străzii, găsește adăpost pentru câteva nopți într-un centru pentru copii fără familie. El nu stă niciodată prea mult timp într-un loc pentru a nu fi descoperit. În noaptea în care vrea să plece, este prins și nu are altă soluție decât să le divulge polițiștilor identitatea sa – Daniel Tate, băiatul care dispăruse în urmă cu șase ani. Familia îl revendică și vine să-l ia acasă.

Problema e că el nu este de fapt Daniel Tate. Văzuse acest nume pe lista copiilor dispăruți, găsise o oarecare asemănare între el și băiat și l-a oferit polițiștilor ca bilet spre ieșirea din Canada. Astfel, Daniel se trezește în sânul unei familii foarte bogate, cu un frate mai mare – avocat, o soră mai mare care-l dădăcește prea mult, un frate gay și o soră mai mică născută cu probleme de sănătate. Tatăl este în pușcărie, iar mama își împarte viața între plimbările cu mașina și camera ei.

Este primit cu brațele deschise de o parte din membrii familiei, ignorat de mamă și privit cu scepticism de unul dintre frați. La început își face griji că păcăleala lui va fi descoperită și vrea să fugă. Apoi, dorința de a avea o familie și o viață lipsită de griji îl îndeamnă să mai stea. Curând realizează că ceva este în neregulă în familia sa. De ce n-a cerut nimeni un test ADN? De ce îi tot dau casete și date care să-l ajute să-și amintească și să facă față interogatoriilor poliției?

Brusc își dă seama că a devenit din hoț de identitate victimă a unei familii în care cineva l-a ucis pe Daniel Tate și au nevoie de un alt Daniel Tate care să distragă atenția poliției care făcuse o o nouă descoperire în caz. Falsul Daniel Tate trebuie să afle cine l-a ucis pe adevăratul Daniel Tate și de ce. Nu ești curios să afli adevărul?

Dispariția lui Daniel Tate – impresii de după

Un thriller captivant pe care l-am dat gata în câteva ore.

Pornești la drum cu gândul că tipul care ia locul lui Daniel Tate este un impostor care își bate joc de sentimentele oamenilor care și-au pierdut fiul și fratele. Pe parcurs ți se dau doze mici din ceea ce a însemnat viața lui înainte de a ajunge copil al străzii și începi să empatizezi cu el. Vrea doar o familie, o familie la care chiar începe să țină și pe care nu vrea să o abandoneze. Ce rău a făcut el? Doar n-a ucis el băiatul! Apoi vezi adevărul dureros: cei pe care i-ai crezut victime sunt călăi, iar falsul Daniel Tate este doar o piesă pe tabla lor de șah.

Prost și-a ales numele! Prost a nimerit! S-a ales cu o familie în care mama e alcoolică și nu are niciun contact cu copiii ei, iar copiii sunt toți cu probleme (le vei descoperi citind cartea), o familie care nu este străină nici de incest și adulter, în care se ascunde o crimă. Îi iau apărarea în fața presei, a poliției, îi susțin minciunile, îi dau informații, îl cocoloșesc doar ca să-l folosească.

Am intuit rapid că e ceva putred de vreme ce nu i se face testul ADN pentru a vedea dacă este Daniel Tate sau nu. Ceea ce nu am intuit nicio clipă a fost numele celui care l-a ucis și motivul pentru care a făcut-o. De-asta am citit-o așa de repede și mi-a plăcut atât de mult. La așa ceva m-aș fi asteptat și de la Băiatul și misterioasa dispariție, la intrigi, secrete, răsturnări de situație, acțiune mai mult decât filosofie. Atunci n-a fost să fie. Acum am nimerit bine.

Falsul Daniel Tate este copilul străzii, băiat cu școala vieții, mare mincinos și fin cunoscător al oamenilor. Intuiește imediat care sunt punctele slabe ale unei persoane, de cine trebuie să-i fie frică și de cine trebuie să se apropie, care-s oamenii pe care trebuie să-i ia la sentiment și care sunt cei în fața cărora trebuie să fie puternic. Merge din minciună în minciună, joacă personajele pe degete și nici cititorul nu este cruțat de jocul lui de-a construit povești la finalul cărora îți spune ha, te-am mințit! Dar este conștient de ce face și vrea să devină un om mai bun.

Cu fiecare fragment din trecutul lui și cu fiecare zi petrecută în casa și cu familia asta, simțeam că Danny crește în mine. El era parazitul, iar eu eram gazda. Într-un final, avea să preia controlul până ce eu aș fi fost singura lui identitate. Era tot ce-mi dorisem vreodată. Să îl îngrop în sfârșit pe băiatul din Saskatchewan care nu contase pentru nimeni și să devin o altă persoană. Una mai bună.

Finalul este delicios. Este tot ce-și poate dori și urî în același timp un cititor. Lasă loc de mai multe finaluri imaginare, lasă loc de interpretări. Sună bine?

Oare ce e mai bine – să nu ai familie deloc sau să ai o familie ca familia Tate?

Să nu fii iubit era una, dar era cu totul altceva să crezi că oamenii te iubesc, apoi să afli deodată că nu este așa.

Citat preferat din Dispariția lui Daniel Tate – Dacă taci, ești mai puternic. 

 

Etichete:

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

    • Valeria Chertes
    • 22/08/2018
    Răspunde

    Multumim pentru recenzie, decat sa ai o familie care nu te iubeste mai bine sa nu o ai.

    1. Asa as zice si eu, dar cred ca e greu sa nu o ai si ai vrea-o oricum.

  1. Atâta m-am tot invârtit pe lângă această carte, acum imi pare rău că nu am luat-o.

    1. Ai timp, abia a aparut.

    • Nicolae Claudia
    • 22/08/2018
    Răspunde

    Buna intrebare. E greu de dat un raspuns. Unii prefera o familie, indiferent cum e ea..e greu sa fii singur mereu. Altii prefera singuratatea, decat sa fie intr-o familie cu probleme

    1. Eu cred ca as vrea-o totusi, chit ca e departe de a fi perfecta.

  2. Multumim pentru prezentare. Pare o carte pe gustul meu!

    1. Sper sa iti placa daca ajungi la ea.

  3. Ca de obicei ai un fler in a alege cartile. Promit ca asta va fi urmatoarea achizitie. Imi place acest gen de carti, sa ma tina cu cartea in mana, dar pe deoparte, ma gandesc si la faptul ca o termin foarte repede.

    1. Luna asta m-am intrecut pe mine. Pana la data asta am citit deja 4 carti. Mi-am doborat recordul personal.

  4. Răspunde

    Am stat si eu in cumpana data trecuta daca sa o iau sau nu. Nu am luat-o…insa acum sunt sigura ca vreau sa aflu ce s-a intamplat cu Daniel Tate. Mai am doua carti „furate” de la tine…Vaduva o citesc acum, mai am vreo 30 de pagini si urmeaza sa iau inca una…

    1. Ma bucur mult ca te inspira alegerile mele si sper sa nu te dezamageasca vreuna din cartile recomandate de mine.

  5. Abia am terminat de citit o alta carte recomandata de tine: Sa nu spui niciodata pentru totdeauna si acum o trec si pe asta pe lista.

    1. Am vazut ca ai citit-o si ma bucur ca ti-a placut.

  6. Răspunde

    E si pe lista mea iar acum tu mi-ai confirmat ca e o carte care merita citita! Abia astept sa o comand si s-o citesc 🙂

    1. Nucred ca-ti va parea rau.

  7. ce ma bucur ca am citit recenzia ta! eu vazusem doar 2 chestii despre cartea asta – ca tipul nu e daniel tate, de fapt. atat. dar nu informatii extra. de-aia nici nu ma ambalasem. dar asa…vreau si eu!

    1. Unde e crima si disparitie, vrei si tu. Se stie!

  8. Răspunde

    Caut genul asta de carti si cu siguranta voi citi si eu cartea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

80 shares