De ce nu merg la spovedanie

la spovedanie

Parte din pregătirile pentru Paște este și primenirea sufletului, cum obișnuia să spună bunica mea. Am crescut într-o familie destul de credincioasă și, de mic copil, am fost învățată să merg la biserică, să-mi spun rugăciunea, să mă spovedesc și să mă împărtășesc. De la o anumită vârstă, am renunțat la ultimele două. Împărtășit fără spovedit nu se poate, iar la spovedanie nu am tragere de inimă să mă duc.

De ce?

Pentru că există prostul obicei de-ai da bani preotului la spovedit. Nu suport treaba asta. Mă simt de parcă l-aș plăti ca să mă ierte, ca în vremea cumpărării indulgențelor. Vorbim de banul care-i ochiul știm noi cui, dar popa stă numai cu el în mână și în buzunar. Mă opresc aici că e Săptămâna Mare și nu e în avantajul meu să zic mai multe.

Pentru că nu cred 100% în faptul că, dacă preotul îmi dă dezlegare, m-a iertat și Dumnezeu. Eu văd lucrurile altfel. Sunt genul care vorbește cu Dumnezeu în fiecare seară, care-i spune și ce-a făcut bine și ce-a făcut rău în ziua care tocmai se încheie, care-i și cere ceva pentru mâine, dar nu uită să-i mulțumească pentru azi. Știu eu că Iisus avea apostoli care iertau și săvârșeau minuni în numele și cu puterea lui, dar ăia erau aleși de ei. Popi sunt aleși de… cine?

Pentru că spovedania continuă a unui păcat pe care-l repeți mi se pare o porcărie. Să vă dau un exemplu: rromii sunt foarte credincioși. De fiecare dată când fac câte una, dau fuga la preot pentru dezlegare. Săptămâna viitoare vin iar cu aceeași faptă. Spovedania nu înseamnă de fapt să mărturisești un păcat pe care-l regreți și pe care te vei strădui să nu-l mai comiți? Unul din păcate mele majore este acele că vorbesc urât la nervi. Ce rost are să mă duc să-i spun preotului azi că-mi pare rău și mâine să o iau de capăt?

Pentru că e greu să găsești un preot bun care să nu te judece cu asprime, care să te îndrume cu glas cald. Poate că tot ce am spus până acum sunt doar scuze și lipsa dorinței de a mă spovedi vine din faptul că majoritatea preoților afișează o atitudine de superioritate, au vorba aspră și privirea răutăcioasă.

Pe partea asta se întrevede o schimbare la mine pentru că, la biserica aflată în construcție acum pe strada Teiuș, am un preot care-mi transmite altceva, care zâmbește, care pare uman și vorbește blând, preferând să dea povețe în loc de mustrări. Dar parcă nu simt nevoia să mă spovedesc sau nu pot, nu știu exact. Dorința mea nu e să le spun și să le fac din nou, ci să găsesc în mine puterea de a nu le mai săvârși.

Părerile mele nu trebuie să vă împiedice pe voi să mergeți să vă spovediți. Sunt ale mele și atât. Poate că articolul în sine reprezintă tocmai o spovedanie publică a păcatului de a nu merge la biserică pentru mărturisirea greșelilor pe care le fac în fiecare zi. Dacă simți nevoia să spui cuiva ceva ce-ți stă pe suflet, caută un preot care-ți transmite un vibe pozitiv și fă-o! E mai ieftin decât mersul la psiholog, asta te asigur. Preotului îi dai cât vrei tu. 🙂 Psihologului îi dai cât vrea el.

sursă foto Flickr

Etichete:
Previous Post Next Post

Comments

    • Pusa Raisa
    • 05/04/2018
    Răspunde

    Draga Cristina ,asa cum spui si tu ,fiecare face cum vrea ,cum crede el ca e bine pentru el Numai ca nu stiu de ce in zilele noastre parca s-au inmultit crimele si fara de legile ,cum se spune. Oamenii au inceput sa sa-si spuna „”Suverani „” sa nu mai respecte nimic ,sa faca fiecare dupa cum il taie capul . Unii insa au capul imbibat cu alcool sau alte substante si atunci o iau razna si tocmai acestia ar avea nevoie de un ajutor de undeva de la preot,psiholog sau mai stiu eu de unde . Dar ei nu-si fac nicio problema. Noi care suntem cu picioarele pe pamant ,ne facem cele mai multe probleme . Draga Cristina iti doresc un Paste fericit si o primavara cat mai frumoasa !

    1. Omul se crede stapan pe ce a creat Dumnezeu. Nu mai exista cale de intoarcere. In viziunea mea, sfarsitul chiar se aproapie si il vad ca pe o extinctie de genul celei din timpul potopolui lui Noe. Doar asa se va vindeca lumea – luand-o cu totul de la capat.

  1. Ai zis totul asa de fain! Tocmai pregăteam și eu un articol pe subiectul asta… Dar ai zis-o tu bine!

    1. Chiar mi-ar fi placut sa aud si versiunea ta.

  2. Ceva asemanator este si postul. Toata lumea tine post, nu mananca cele interzise, dar pofteste, vorbeste sau gandeste cu pacat, mai si injura… ohooo…. si cate si mai cate. Nu ma pricep la regulile bisericesti, iar ceea ce se intampla in ultimul timp ( preoti care dau cu subsemnatul pe la DNA, etc. etc. ) ma fac sa nu am incredere in ei. Probabil ca nu sunt toti la fel, asta e sigur, dar majoritatea au pacatele lor. Asa cum spui si tu, rar sa intalnesti un preot curat.

    1. Corect! Si cu postul e la fel. Mama insista mereu sa tin post. Crede ca ea, daca mananca urzici, e cea mai smerita. nu tine cont insa deloc de ce scoate pe gura.

    • AnDa Stanciu
    • 05/04/2018
    Răspunde

    Pot am ținut, dar de spovedit și de împărtășit nu cred va voi merge

    1. Numai tu poti decide daca o faci sau nu.

    • Barbalata Mirela
    • 05/04/2018
    Răspunde

    Nici eu nu o fac. Plus ca nu se poate daca nu tii post. Si eu cum nu tin…. Ca si tine m-am simtit aiurea atunci cand am fost acum 2 ani ( singura si ultima data). Stateam la coada si intram sub poala popii 5 minute. Sentimentul nu a fost unul de liniste.
    Si eu vorbesc urat. Injur, fac ca trenul in gara si ma gandesc la prostii 😛 😀 , sunt rea la munca (da, am devenit afurisita iar scuza mea este ca oamenii m-au facut sa fiu asa 🙁 ) si atunci cum sa ma duc sa ma spovedesc cand stiu sigur ca maine o iau de la capat.

    1. Ne asemanam foarte mult, Mirela, asa ca eu te inteleg. Si pe mine tot oamenii m-au transformat in ceea ce sunt azi. Sunt rea, nu mai sunt copilul ala care incaseaza orice si oricat.

  3. Răspunde

    e o alegere: buna/rea pt tine, numai tu decizi. Daca iti scrii spovedania pe o hartie, iti indrepti greselile singura si o arzi, eu tot un castig vad.

    In rest, postul nu e doar de mancat fara carne ci infometare si abtinere, caitza, iertare, evolutie. Asadar uite ca se poate tine post de catre oricine.

    1. Stii cat incerc eu sa o invat pe mama ca dincolo de postul alimentar conteaza sa nu mai barfesti atata? Degeaba..

    • Vyo Vyoleta
    • 05/04/2018
    Răspunde

    Ai dreptate și e mergeam , insa …am renunțat, nu știu dacă fac bine sau nu .

    1. Eu simt ca fac un lucru rau. Asa am fost invatata sa vad lucrurile, dar nu pot. Nu stiu…

  4. Răspunde

    Nu m-ai influențat cu absolut nimic, dar nici eu nu prea ajung. Credință o port in suflet și ma rog atunci când cred ca am nevoie de sprijin. Știu ca păcătuiesc, doarme asta e

    1. Nu exista om fara de pacat, Ramo. Important e sa nu uitam de Dumnezeu.

    • Sandra Lia
    • 05/04/2018
    Răspunde

    Eu nu mai merg ca n-am curaj ;p

    1. Deci nu sunt singur lasa. M-am mai linistit.

    • Roman Nicoleta
    • 05/04/2018
    Răspunde

    Ești minunată 😘 sunt de acord cu tine 😘

  5. Ai perfecta dreptate,sunt de acord cu tine.

  6. Răspunde

    Cum sa dai bani la spovedit?? nu am auzit in viata mea de asa ceva, cel putin duhovnicul la care merg nu a pus niciodata problema asta (abia a acceptat banii de la cununie si aia dati cat am vrut noi)si stiu inca multi preoti care nu asteapta nimic in schimb. Nu imi dau seama cum am ajuns sa il gasesc stiu doar ca a fost o perioada foarte grea din viata mea in care faceam atacuri de panica si crize de tetanie. Dupa prima spovedanie au disparut crizele definitiv.
    Referitor la spovedania continua a unui pacat pe care il repeti: un pacat spovedit o data nu se mai spune a doua oara chiar daca il repeti, asta ti-o spun sigur ca asa e.
    Da, sunt preoti mai stricti si unii oameni au nevoie de vorbe blande si intelegere. Nici eu nu m-as putea spovedi la un preot dur. Preotul la care merg eu este de la biserica studentilor si traind printre tineri si-a atras multe simpatii. Organizam intalniri, ne face prajituri, spunem bancuri, mergem la filme si teatru si este oricand acolo pentru noi. Desi are familie mare cu 5 copii, niciodata nu a cerut nimic de la nimeni. Biserica lui e in constructie din 2002 si atat cat poate si cum poate mai pune cate o caramida. Ne ploua inauntru la slujba dar cu toate astea duminicile biserica este neincapatoare si ce imi mai place aici este faptul ca parintele a reusit sa creeze o comunitate unita. Nu o sa gasesti nici macar o baba care sa te ia la rost. Toti se saluta si isi zambesc.

    Eu cred ca exista un duhovnic potrivit pentru fiecare. Sunt oameni care prefera pe cineva mai dur pentru ca in asta vad ei solutionarea problemelor sufletesti si altii care vor duhovnic bland. Ma bucur ca ai spus „unii” preoti si nu i-ai bagat pe toti in aceeasi oala-nu ar fi fost corect sa faci asta.

    Nu merge niciodata la spovedit daca nu simti asta, dar vezi ca este foarte usor sa confunzi sentimentele. Eu hotarasem din primul an de atacuri de panica sa merg sa ma spovedesc si cand eram pe punctul de a o face au aparut crizele de tetanie si am ales sa vad alti zeci de medici. Dupa 3 ani, cand lucrurile se inrautatisera si eu nu mai eram in stare sa ies sa duc gunoiul am ajuns la preot ca la ultima solutie – si asta, culmea, la indrumarea medicilor.

    Sper din suflet sa te linistesti si tu si sa gasesti, DACA VREI, un preot care sa iti arate si alta fata a vietii. Pe mine m-a schimbat enorm. Eu eram genul foartr irascibila si impulsiva, geloasa si crizata :)) Ma spovedeam dar NU DOREAM sa renunt la gelozii si isterii :)) ei bine, cu cat ma spovedeam mai mult cu atat deveneam mai calma.

    1. Răspunde

      Of, Delia, nu e asta in Bucuresti. Unul a refuzat sa ma spovedeasca pt ca nu tineam de parohia lui (i-am explicat ca duhovnicul e la 500km, eu m-am mutat de 3 ori in ultimul an, unde sa ma duc? ), de platit am platit peste tot, iar de gasit o biserica sa boteze/cunune gratis … da, am si eu povesti frumoase dar din copilarie … ultimul preot care nu mi-a luat bani pt spovedit a fost un batran cu barba alba ce a zis ca sunt studenta si sa tin banii, dar asta nu inseamna ca nu dadeau ceilalti bani – si eu aveam bani pregatiti.

      Sa mai zic de ruda care a trebuit sa dea „donatie” dupa facultatea de teologie pt a avea unde lucra? Donatia ceruta a fost 20 mii si nu de matanii ci euro.

      1. Din pacate, cam asa este. Dar nu pot zice ca toti folosesc banii ca sa isi masini scumpe. Preotul de la biserica de care ziceam eu mai sus are aceeasi masina de cand il stiu si banii ii strange pe toti si ii investeste in biserica si in tot felul de chestii misto.

      2. Cum ziceai tot tu mai sus, chiar si unde sunt preoti cu sufletul bun, nu au ce face daca vor sa ramana in sistem- trebuie sa faca ce li se spune de sus.

    2. Stii, eu am fost cu biserica de mica. Eu chiar mergeam si stateam la slujbe. La mine a fost invers. In momentul in care s-au declansat atacurile de panica, am cautat refugiu in biserica, in preoti, si nu l-am gasit. Nu spun ca sunt toti preotii la fel, dar unii au reusit sa ma indeparteze oarecum de biserica, nu de credinta. Cred ca spovedania te ajuta daca ai incredere in preoti in general, daca gasesti unul bun care sa te asculte. Mi-e practic rusine sa ma duc sa ii spun unui om ca am zis niste cuvinte rele, sa astept sa ma ierte, si maine sa le zic din nou. Mi-e rusine de mine, mi-e rusine de Dumnezeu. Nu cred ca pot explica exact ce simt.

    • Nicolae Claudia
    • 05/04/2018
    Răspunde

    Eu prefer sa ma abtin. Cand eram mica, mergeam duminica de duminica la biserica, nici nu concepeam post in care sa nu ma spovedesc..acum lucrurile s-au schimbat. Pe vrea mea preotii mergeau si ajutau semenii, acum isi saluta semenii din BMV si de la balconul vilei cu piscina..ma opresc aici

    • Claudia
    • 06/04/2018
    Răspunde

    Este cel mai prost articol scris de tine! Sunt lucruri pe care nu le intelegi si ar trebui sa-ti pastrezi ideile personale pentru tine.Esti libera sa faci ce vrei,dar nu distruge sufletele altora. Nu am sa te mai urmaresc .Nu meriti sa ti se citeasca blogul. Mergi la biserica ,poate cei care iti fac asa o gaura mare in portofel se vor ruga si pentru tine sa-ti gasesti linistea .

    1. Draga mea, esti libera sa faci ce vrei tu, la fel cum sunt si eu. Numai sa imi explici cu ce am distrus eu sufletele altora. Daca tu nu intelegi trairile unui om si experientele lui de pana acum cu alti oameni, ce-ti da dreptul sa vorbesti? Nu stii nimic despre mine, despre sufletul meu, despre relatia mea cu Dumnezeu. Chiar te rog sa nu ma mai urmaresti.

    • Toma Tantica
    • 06/04/2018
    Răspunde

    Ai dreptate…Eu nu ma consider o credincioasă dar încă imi doresc sa merg mai des la biserica acum cu bebe el nu prea sta…sa ma mărturisesc nu am reusit ..Fiecare face cum doreste..e bine sa-ti cauti un preot bun dar care sa te pedepseaca prin anumite canoane sau alte lucruri….As mai avea sa zic mai multe dar ma abțin…Găsiți bunătatea sufletului vostru si după daca e curat am putea vb de alți..dar nici atunci!!!

    1. Nu am nimic impotriva canoanelor, doar ca prefer sa imi dea o pedeapsa fara sa ma priveasca de parca mi-ar da doua palme.

  7. Răspunde

    Nici eu nu merg la spovedit si nu tin post pentru ca nu cred in asta. Prefer sa vorbesc cu Dumnezeu in felul meu si stiu ca ma aude. Nu am gasit un preot cu har in apropiere si chiar daca stiu cativa preoti pe care ii admir, merg la biserica mai mult cand e goala, decat la slujbe. Oricum credinta e un lucru personal si fiecare alege in ce sa creada si cum sa fie relatia lui cu Dumnezeu. Iti doresc un Paste linistit si luminat!

    1. Important este ca parerea noastra despre preoti sa nu afecteze credinta in Dumnezeu. Asa zic eu.

    • Stanila Naty Mihaela
    • 06/04/2018
    Răspunde

    Am crescut si eu intr-o familie foarte credincioasa ;nu neaparat parintii cat bunicii mei si mergeam cu mare drag sa petrec sarbatoarea Pastelui cu ei tocmai pentru traditiile de acolo si mersul la biserica ;in prezent nu stiu de ce ,poate asa cum ai spus aici ,privirile unor preoti si faptul ca te obliga la o anumita ,,taxa,, ma face sa renunt ;prefer sa merg sa ascult predica ;sa stau intr-un colt rugandu-ma si vorbind cu Domnul in gand ca o spovedanie pentru sufletul meu incarcat .

    1. Din pacate asta e lumea in care traim acum. Avem de ales ce drum sa urmam.

  8. Răspunde

    Familia mea nu este deloc religioasă și nu m-au învățat nimic legat de religie, nici măcar să mă închin, am învățat asta abia în școală, la orele de religie. Sinceră să fiu mă bucur că e așa, etică și spiritualitate pot exista și în afara unei religii instituționalizate, contează să fii om, iar mersul la biserică nu te face mai mult sau mai puțin uman. Cu toate astea, țineam toate posturile în adolescență, însă nu din motive religioase, ci pentru că-mi părea mie că e sănătos să mănânci uneori fără carne, lactate și ouă, mai ales după ieșirea din iarnă. Cine ar fi crezut că mâncarea de post, practic mâncarea vegană, o să devină un trend? :))

    Eu altceva vreau să te întreb: de unde e fotografia de la articolul ăsta? Lasă o impresie foarte puternică, e o poză fantastică.

    1. Parerile noastre sunt foarte asemanatoare. Ai la finalul articolului un link spre sursa fotografiei.

  9. Noi mergem la un staret de la o manastire, e atat de cald si emana atata bunatate si blandete si intelegere incat ti-e mai mare dragul sa mergi la el.
    Bani nu am dat niciodata, dar ma doare ca preotii indeparteaza asa oamenii de biserica.

    1. O sa povestesc in curand ce-a facut un preot cand o fetita de un anisor a dat cu manuta si a varsat lingurita cu impartasanie. Sa vezi acolo atitudine!

  10. Răspunde

    N-am mai auzit sa se dea bani preotului la spovedanie. Dar drept este ca nici eu n-am mai fost de prin 1998 sau 2000 sa fac asta. In schimb anul asta am auzit ca in orasul unde am serviciul preotul umbla din casa in casa si de Paste, la fel ca de Ajun si de Boboteaza…! N-am inteles cu ce, sau de ce. De luat bani, da, dar din alt motiv???

    1. Si la sotul meu la tara vine preotul cu un soi botez de Paste…

  11. Mi-a plăcut foarte mult articolul tău, nici eu nu am mai mers de ani buni la biserică pentru a mă spovedi, însă merg cu piticii mei în fiecare duminica pentru a-i împărtăși!

    1. Este bine si asa. Poate iti vei face si tu curaj intr-o zi.

  12. Răspunde

    Cu ani in urma, multi ani, preotul din sat a impartit fluturasi la oameni sa doneze la biserica 10% din venit. Sat sarac, foarte sarac, unele case erau fara electricitate, canalize si apa curenta nu in sat, etc. in conditiile in care Flamanzi e la nici o ora distanta iar rascoala a inceput acolo si din cauza zeciuelii. Am intrebat preotul (de, vara mea profesor de istorie) si a raspuns rusinat ca asa a primit de la protopopie. Tot protopopia a decis ca preotul sa mearga lunar la fiecare casa cu aghiazma (sfintire). Pt persoanele cu pensia minima asigurata, asta poate fi o cheltuiala mare si preotul o stia, asaca pe alocuri nu lua bani.
    Problema e in ierarhie, presiunea e de sus.

    As zice mai multe dar nu stiu daca e ok sa dau afara din casa. Doar ca preotii cu suflet si dedicare nu au prins „loc” la oras si nici un au voie sa spuna ceva la presa.

    1. Asta se stie ca de sus pleaca lucrurile astea. Si la noi la biserica se vede clar ca preotul este rusinat sa indemne oamenii sa cumpere diversele chestii pe care superiorii ii obliga sa le vanda ca sa faca bani.

    • Alexandra
    • 10/04/2018
    Răspunde

    Eu cred ca scopul spovedaniei este de a ți se ierta păcatul şi de A ÎNCERCA să nu-l mai repeți.Faptul că încerci să nu mai faci păcatul respectiv e un lucru foarte mare.Important este să încerci să te abții,ceea ce poate reprezenta un efort colosal ,dar care este bine-văzut de Dumnezeu.
    În ceea ce priveşte partea cu duhovnicul,ai dreptate,cred că toți preferăm o persoană mai blândă,care să nu ne facă să ne simțim incomod.Oricum,preotul reprezintă intermediarul între noi şi Dumnezeu în momentul în care ne mărturisim păcatele.Singuri nu putem.Dacă am putea singuri,nu ar fi existat spovedanie.La partea cu banii,nu ştiu ce să spun.Duhovnicul meu nu ia bani şi nu cred că este singurul.Întradevăr,probabil că există şi alții care iau.

    1. Eu m-as simti si mai prost sa ma duc sa spun a doua oara ca am calcat stramb in acelasi domeniu. Stiu ca preotii nu vad lucrurile asa, dar asa gandesc eu.

    • ghelbere elena
    • 11/04/2018
    Răspunde

    Doamne, cate controverse a starnit articolul tau!

    1. Nu asta am urmarit si in niciun caz nu am scris ca sa influentez pe cineva. am simtit nevoia sa ma destainui si am facut-o. Nu sunt perfecta, stiu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

89 shares