Am pornit la drum prin viata acum 31 de ani. Copilaria mi-a fost vesela si fericita, chiar daca am avut-o langa mine doar pe mama. Am vrut sa rastorn lumea si sa arat ca eu pot. N-am cerut niciodata mamei ceea ce stiam ca nu-mi poate oferi. N-am fost niciodata un geniu, doar un copil care a muncit mult si si-a impus sa invete, sa invete si sa invete ca sa ajunga undeva si sa isi faca parintele mandru. Mi-a iesit mutarea doar pana la un punct.
Undeva prin anul trei de facultate, au inceput sa apara primele atacuri de panica. Nimeni n-a stiut sa imi spuna ce sunt sau cum sa le tratez. In momentul in care te inchizi in casa si nu mai vrei sa auzi de oameni, de lume, lumea te uita. Iti pierzi prietenii(asa ii considerai tu dar sigur nu erau), iti pierzi prietenul despre care banuiai ca nu te iubeste sincer, pierzi cam tot. Si atunci ce-ti mai ramane? Internetul. Atunci, la 21 de ani, am avut pentru prima data internet pe calculatorul de acasa si atunci am aflat ce inseamna yahoo messenger sau hi5. Nu pentru asta il instalasem, ci pentru ca aveam nevoie de multe materiale pe care le gaseam doar online, pentru a-mi pregati lucrarea de diploma.
Intr-o seara, in timp ce cautam niste rapoarte despre terorism, un „terorist” necunoscut imi deschide o fereasta de messenger. Un tip cu chef de vorba furase id-ul meu din lista unui amic. O discutie copilareasca, cu intrebari si raspunsuri rapide si un schimb de poze. Mi-a cerut numarul de telefon si evident ca nu i l-am dat. Mi l-a lasat pe al lui. Mi-am zis ca nu as suna niciodata un baiat si nici n-am facut-o… o perioada. Nici acum nu stiu de ce, in ziua aceea in care eram suparata si ma simteam rau, singurul lucru care mi-a venit in minte a fost ca numarul lui era undeva in arhiva. L-am sunat si mi-a facut bine sa vorbesc cu el.
Suntem impreuna de zece ani si casatoriti de cinci ani. Poate vi se va parea prostesc dar eu sunt convinsa ca, Cineva acolo sus, stia ca suntem facuti unul pentru altul si nimic n-a fost intamplator, nici faptul ca el furase tocmai id-ul meu, nici faptul ca, fara sa vreau, am ajuns sa sun un barbat pe care nu il cunoasteam. Asta a fost primul lucru bun pe care l-a adus internetul in viata mea.
Peste atacurile de panica nu am trecut nici pana azi. De multe ori imi era ciuda ca am o diploma pe care o tin degeaba pentru ca nu pot arata nimanui ce pot si cine sunt. Apoi, intr-o zi, am citit un articol despre ce inseamna un blog si mi-a venit ideea ca, daca m-as apuca sa scriu pe un blog, m-as simti si eu utila si mai implinita in acest plan, in care simteam ca am dat gres. Am inceput pe blogspot, cu domeniu si hosting gratuit, scriind foarte rar si bajbaind cu diverse tutoriale in fata. In scurt timp, mi-am dat seama ca imi place sa scriu, imi place sa astern in scris ganduri, idei si intamplari care ma marcau in mod pozitiv sau negativ. Cand am descoperit si competitiile pentru bloggeri si gustul de a-mi masura puterile cu ale altor oameni pasionati de blogging, lucrurile au devenit si mai interesante.
Scriam pentru mine si pentru diverse campanii dar imi doream mai mult, imi doream cititori care sa-mi dea puterea sa merg mai departe. N-am stiut niciodata sa ma promovez prea bine si as avea nevoie de un curs SEO din care sa invat cum sa-l fac pe Google sa ma iubeasca mai mult si sa-mi trimita cititori cati nu pot duce. In schimb, imi place sa cred ca ma descurc bine la capitolul continut. Cred ca asta e cea mai buna metoda de promovare. Tin mult la blogul meu si asta a fost si motivul pentru care am decis, anul trecut, ca ar fi o mutare inteligenta sa trec pe hosting platit si domeniu propriu, pentru a nu risca sa-mi pierd munca. Rezultatul este caietul-cristinei.ro, copilul meu in varsta de cinci ani, al doilea lucru bun pe care l-am construit cu ajutorul internetului.
Cam greu sa nu fii dependent de internet cand singurii prietenii pe care ii ai sunt cei virtuali, cand esti pasionat de scris pe blog si citit bloguri care te informeaza sau te fac sa zambesti cu gura pana la urechi, cand suplinesti shoppingul la mall cu cel virtual, in care nu prea ai parte de atacuri de panica, cand muzica iti este cel mai bun tratament. Nu pot sa-mi imaginez o zi fara internet. Ultima data cand am stat vreo doua ore fara internet, a fost iarna trecuta cand, in timpul unei pene de curent, am ramas fara baterie la telefon. Ma sufoc daca nu vad cine mi-a lasat comentariu pe blog, cine mi-a dat like la postare sau cine si ce poze haioase a mai postat. Nu pot sa adorm fara 2-3 jocuri de Candy Crush.
Unii ar zice ca sunt prea legata de internet dar nu am cum sa fiu altfel. Fara el nu mi-as fi gasit jumatatea, fara el as fi o simpla casnica posesoare de diploma. Simt ca sunt utila datorita lui. Blogul meu, relatia noastra si viteza la net au crescut impreuna. Acum sunt stabile toate trei si, in momentele in care visez cum va fi casnicia mea peste 20 de ani, nu pot sa nu ma intreb despre ce voi scrie pe blog atunci sau cum vor fi evoluat internetul si lumea virtuala pana atunci. Cine stie, poate nici nu vom mai avea nevoie de dispozitive externe si vor gasi savantii vreo metoda de a ni se conecta creierasul direct la internet. Poate ca se vor adeveri previziunile despre „fabricarea” copiilor online sau poate chiar vom croseta in vreo aplicatie pe telefon. Ma astept la multe inovatii si suprize care poate nici nu ne trec acum prin cap. Singurul lucru de care sunt sigura este ca internetul imi va fi mereu aliat.
Dar tu, draga cititorule, cand ai facut prima data cunostinta cu internetul? Il accesezi zilnic sau mai rar? Atunci cand o faci care sunt principalele tale motive(sa asculti muzica, sa vorbesti cu prietenii, sa te informezi, sa te joci)? Cat crezi ca ai putea supravietui fara conexiune la internet? Cum iti imaginezi internetul viitorului?
Ce frumos 🙂 Eu nu prea am crezut in relatii construite pe net sau datorita netului dar treptat am cunoscut cateva cazuri si am inceput sa-mi schimb parerea. Ma bucur ca ai fost un caz fericit si ai gasit un om ok, care sa te merite si sa te inteleaga. Cat despre contacul cu netul… hmmm.. la mine a fost la 12 ani,stiu ca aveam net pe cartela,aveam 1-2 ore nu mai stiu exact,apoi dupa scurt timp am trecut pe abonament. Eu sunt dependenta rauuu de internet, nu pot trai fara telefonul meu dragalas, chiar de ma enerveaza uneori de-mi vine sa-l arunc pe fereastra :)))
e bine de stiu ca nu sunt singura care nu respira fara internet pe telefon 😀
Fara telefon as putea sta fara probleme atata timp cat am laptopul conectat la internet. De cele mai multe ori uit telefonul in alta camera si nu aud apelurile, iar abia spre finalul zilei imi aduc aminte ca am si telefon. Bineinteles ca imi primesc injuraturile de rigoare ca n-am raspuns la apeluri dar cand ma pun la laptop parca ma decuplez total, de cele mai multe ori uit si sa mananc.
Frumoase vorbe,dar mai ales curajoase!Putini cred ca ar avea curajul sa vorbească atât de sincer…..
cand ii minti pe altii, in primul rand te minti pe tine si eu nu sunt dispusa sa fac asta.
Imi place articolul,sincer,frumos!Fara net e greu,citesc articole,ascult muzica,discut cu prietenii virtuali,cu fiul meu ,e o necesitate nu un lux! Internetul viitorului greu de zis…oricum sa fie cum o fi dar sa fie!
ce mi-a placut asta: sa fie cum o vrea, numai sa fie! :))
Imi place articolul,sincer,frumos!Fara net e greu,citesc articole,ascult muzica,discut cu prietenii virtuali,cu fiul meu ,e o necesitate nu un lux! Internetul viitorului greu de zis…oricum sa fie cum o fi dar sa fie!
Ma bucur tare mult pentru tine. Sper sa fi fericita in continyare alaturi de sotul tau. Adevarul este ca internetul acesta pe langa unele lucruri mai nasoale ne ofera multe informatii utile. Eu fara el pot sta o zi intreaga dar seara trebuie sa intru neaparat, ma furnica degetele. Spre desebire de sotul si baiatul meu care sunt fani jocuri mie nu-mi plac, in schib eu caut mereu carti, sunt fan carti si virtuale si clasice nu as sta fara ele. Pe langa carti ibternetul asta e bun ca pot vorbi cu sora mea si trece mai repede atat timpul cat si dorul.
As zice ca esti o „dura” de rezisti o zi intreaga fara acces la internet 😀
Cristina, mi-a placut articolul la nebunie. Am aflat despre tine lucruri pe care nu le stiam. Si povestea mea e pe alocuri asemenatoare cu a ta in ceea ce priveste internetul. El mi-a deschis ochii, a facut pentru mine lucrurile posibile si m-a facut sa devin cea care sunt azi.
Are si defectele lui pentru ca ne cam „fura” timp dar are si multe avantaje de care trebuie sa invatam sa profitam.
Ce frumos,am citit articolul pe nerasuflate ,ca pe o poveste asa cum faceam cand eram copil si abia asteptam sa vad ce urmeaza. Te-am vazut pana acum o persona puternica,nestavilita ,bataioasa, cum este posibil asa o persoana sa aiba atacuri de panica??
Ce sa spun,e drept ca undeva sus Cineva vede si pune lucrurile in ordine, Nu cred ca e bun atasamentul asta total al tau pentru internet, dar daca ti-a intrat drogul in sange ,foarte greu scapi de el. Draga mea ma bucur ca ti-ai gasit jumatatea,aveti mare grija in ziua de azi acest lucru se intampla rar,deaceea e bine sa va protejati,sa va pastrati si sa cresteti frumos aceasta legatura pe care cu siguranta acel Cineva a facut posibil sa existe. Te citesc cu drag pentru ca esti sincera si directa , Te pup <3
draga mea, gura pacatoasa n-are nimic de-a face cu slabiciunea psihica si cu sufletul prea bun care se lasa atacat de toate nimicurile. Iti multumesc pentru incurajari.
Se pare ca internetul a venit in viata ta la momentul potrivit, ma bucur pentru tine si sper ca in timp sa treci si peste problemele de sanatate. Stiu ca esti o femeie puternica si incet, incet vei reusi sa-ti controlezi si stapanesti toate temerile, asa cum reusesti sa stapanesti si arta scrisului atat de bine. Cat despre internet, cred ca a devenit indispensabil in zilele noastre si in ceea ce ma priveste, rar trece o zi fara sa nu ma conectez la el, sa intru pe Facebook, sa-mi citesc mailurile sau sa vad ce s-a mai intamplat in tara sau in lume. Chiar zilele trecute mi-am dat seama ca nu m-am mai uitat la stiri la televizor de ceva vreme (pentru ca se deschide doar pe Disney Junior 🙂 ) si cu toate astea sunt la curent cu tot ce se intampla datorita internetului pe care il pot accesa oricand, chiar si in timpul serviciului cand mai fac cate o pauza 😉
pe internet e mai simplu sa alegi ce vrei sa vezi si ce nu; cel putin asa mi se pare mie
Tot cam de 10 ani folosesc si eu internetul. La inceput pentru informatii, filme, muzica, ca mai apoi sa intru pe jocuri. Retelele de socializare nu m-au atras in mod special de la inceput, n-am cont decat pe fb si asta din vara anului 2010, cand am ramas fara nicio ocupatie.
Prin internet am cunoscut, ca fiecare, multe persoane dar, sa ajung sa le cunosc si in lumea reala, nu prea am fost tentanta asa ca am cunoscut doar 2 persoane dintre care una esti tu si asta demonstreaza cat de mult te-am apreciat chiar on line!
Internetul ma ajuta enorm informational, il apreciez ca pe ceva bun in viata mea si-i sunt recunoscatoare ca datorita lui te-am cunoscut si te pot citi <3.
sper ca nu am dezamagit si ca nu sunt diferita fata de Cristina pe care o cunoscusei pe internet 🙂
Frumoasă povestea ta de dragoste! 🙂 Și eu am cunoscut un tip deosebit pe net, când aveam 18 ani, dar n-am vrut să dau curs relației. M-am gândit că un om se poate preface foarte bine pe net și nu voiam să descopăr o persoană total diferită de cea pe care am perceput-o eu…
Pentru mine, Internetul e important în special pentru lumea blogurilor și pentru prietenii pe care i-am câștigat în acest mod. 🙂 Dar mi se pare că sunt prea dependentă de el și n-ar strica să mi se mai taie conexiunea din când în când. :))
Bate-n lemn! Cum sa stam fara internet? :)) Ti-am descoperit blogul de curand si, citindu-l, imi dau seama ca prietenii tau sunt oameni cu suflet curat, asa cum imi place mie.
Eu ti-am mai zis ca avem unele „lucruri” in comun (in ceea ce priveste ideile). Fara sa ne cunoastem, decat online… Si eu sunt casatorita de 5 ani, dar impreuna suntem de 10 ani. In privinta atacurilor de panica, eu te inteleg cel mai bine. Chiar daca ale mele au fost de alta natura. In trimestrul II de sarcina, in urma unei raceli puternice ajunsesem sa nu mai pot respira, dormi si de aici atacurile de panica si chiar… depresie. Dar le-am depasit din fericire! Cu ajutorul lui Dumnezeu mai ales (am mers la Manastirea Ghighiu – e aproape de Ploiesti), dar am schimbat si medicul care imi monitoriza sarcina (ce e drept pe bani grei, deoarece am nascut la privat – dar in astfel de situatii banii nu mai conteaza, conteaza sa fie totul bine). De multe ori si un zambet, o vorba buna conteaza! Din pacate, eu sunt o persoana extrem de emotiva, nu caut sa ma „ascund” in spatele monitorului, dar parca acolo ma simt mai „sigura” pe mine. Pana sa raman in concediu de maternitate am lucrat la o tipografie. Am lucrat cu oamenii si „teama de necunoscut” a disparut, dar in sufletul meu tot o persoana emotiva am ramas! Imi place mult blogul tau si iti urez mult succes in continuare! 🙂
Ma bucur ca ai reusit sa treci peste probleme. Sper sa reusesc si eu inainte de pensie. Fix asta fac si eu; ma ascund in spatele monitorului si acolo nu stie nimeni daca mi-e rau, nu ma priveste nimeni ciudat pentru ca ma inrosesc la fata si incep sa respir pe numaratoare ca sa ma calmez…
Foarte frumos, mie una imi place mult cum scrii.Esti un om frumos, puternic si meriti tot ce este mai bun.Pe internet stau de vreo 14 ani, tot caut informatii, filme, documentare.E un mod de a uita de unele cateodata.
foarte frumoas esti o adorbaila si un blog interesant.
foarte frumoas esti o adorbaila si un blog interesant.
deci nu sunt singura innebunita dupa internet!!! eu ma trezesc dimineata ,pornesc calculatorul ,fac repede cafeaua si ma pun pe citit:bloguri,articole,facebook,youtube!Internetul l-am descoperit acum vreo 13 ani cred…de la sora mea mai mare care avea id de mess,mirc si toate cele!eu eram mica,deci ma rezumam doar la uitat..mi se lungeau ochii in calculator sa vad ce face ea!!:)) apoi prin facultate am fost iar pasionata de internet,mai ales cel pe telefon,ca doar ce venise moda cu check-inul!iar acum…fiind casnica,chiar nu as putea traii fara internet!!ce sa faci acasa,singura,intr-un oras in care nu prea cunosti pe nimeni??? Stai pe internet!!:))
Super poveste cristina!suntem vecine dar nu stiam toate astea despre tn!
Felicitari pentru curajul cu care ai vorbit deschis despre tine! Putini sunt cei care ar avea curaj sa o faca! Esti un exemplu pentru toti! Se pare ca in viata nimic nu e intamplator uneori, de ex. Casnicia Voastra care a luat viata cu ajutorul internetului…Parerea mea e ca ar trebui sa ti petreci timpul si cu o prietena…pacat ca nu i Mary langa tine sigur te ajuta sa treci peste acele atacuri de care vb…eu unul cred ca ti ar face bine sa ai pe cineva cu care sa poti vb orice fara sa fi judecata… Esti super talentata, cu un suflet mare multi si ar dori sa aiba langa ei asemenea prietena!E adevarat ca internetul e de mare folos cu ajutorul lui se leaga prietenii frumoase.de ex. Prietenia ta cu Mary…ea este mandra de tine, vb mereu de tine, te apreciaza foarte mult!
Cristina te citesc cu placere de fiecare data iar acest articol este la inima mea.
Esti o minune de om ,inteligenta si sufletista.
Te pup cu drag!
Cat despre internet nu cred ca as putea sta o zi fara el.De fapt vremurile s-au schimbat ,totul este rapid iar nevoia de informatie nelimitata,asa ca apelez imediat la telefon sau calculator.
Frumos articol Cristina. Ai avut totusi noroc sa intalnesti o persoana frumoasa pe internet. Eu imi petrec timpul vizionand multe seriale online. Initial radeam de fiica mea care se uita la dramele asiatice insa la un moment dat m-au prins si pe mine. Mi-a facut si cont pe facebook, astfel incat mai gasesc si pe acolo videoclipuri dragute, articole interesante, noutati. Cred ca este normal sa fii dependenta de internet atata vreme cat poti comunica eficient in timp real si nu numai, plus ca exista atata informatie la dispozitie.
Ce poveste frumoasa, un inceput minunat… Poftim, nu este internetul cel mai bun prieten pe care il poti avea? Nu te barfeste, nu te raneste, te ajuta cu ce vrei tu 😀 Am facut cunostinta cu internetul pe la 8-9 ani, cand ma jucam jocuri cu Tom si Jerry pe net. Dupa 5 ani, in care am inceput sa-l folosesc tot mai mult, au aparut primele adevarate „beneficii” datorita lui, si anume premiile la concursuri. In prezent simt ca nu pot trai fara internet, nu pot sta o zi fara sa-mi verific facebook-ul, sa particip la un concurs, sa mai citesc bancuri si sa vad poze amuzante, mai citesc un blog… E parte din viata mea!
Chiar ai avut noroc sa il intalnesti pe el. Va sta bine rau impreuna si mai important este ca va intelegeti atat de bine.
Inca o data felicitari pentru curajul de care ai dat dovada cand te-ai gandit sa ne impartasesti si noua povestea ta de viata,o poveste foarte emotionanta,o poveste reala!Mi-as dori enorm de mult sa te cunosc personal,sper ca vom avea ocazia …Cei care te au alaturi pot fi considerati cei mai norocosi prieteni,rar mai exista persoane asemenea tie!Esti un exemplu pentru toti!Datorita inernetului am aflat de existenta ta si nu am cuvinte sa-mi exprim aceasta bucurie!Se pare ca si internetul este folositor in viata si nimic nu este intamplator!
Si mie la fel Criss…in primul rand eu l-am cunoscut pe Alex online pe un fel de hi5…avem deja 6 ani de cand suntem impreuna si nu ne-am certat sau despartiti nici o clipa de atunci, de lucrat am lucrat online prima data si acum si online si part time afara, aici imi gasesc refuguil si satisfactia cand mai castig cate ceva, si nu in ultimul rand aflu tot ce am nevoie.
Si mie, cel mai mare beneficiu si realizare, este asa cum a spus si Iulia, iubirea noastra neconditionata si faptul ca ne-am gasit.