Despre bucuria de a primi

cadouri

Cand eram mica, imi doream multe lucruri si nu indrazneam sa le cer pentru ca stiam ca pentru mama e deja prea greu sa imi cumpere haine si rechizite. Atunci cand primeam o jucarie sau ceva ce imi placea mie foarte mult, de la o ruda, parca ma temeam sa arat ca ma bucur. Mi-era frica sa nu creada mama ca am suferit pana atunci ca nu am avut papusa aia sau bocancii pe care ii aveau toate fetele.

Poate de atunci, poate e ceva ce mi-a fost dat din nastere, eu asa sunt: nu ma manifest atunci cand sunt bucuroasa. Pastrez intotdeauna nota rezervata, ca si cum mi-ar fi teama ca cineva ma vede ca ma bucur si peste doua zile o sa mi se intample ceva rau. Mi s-a intamplat chiar de curand ca cineva sa imi aduca niste daruri foarte frumoase. Daca persoana respectiva va citi, se va recunoaste. Tocmai pentru ca primesc rar cadouri. Sunt genul care mai degraba ofera si se bucura cand ii vede pe altii fericiti.

Totusi, iata ca cineva a vrut sa ma faca si pe mine fericita. Acum, privesc inapoi si imi dau seama ca persoana respectiva s-ar putea sa fi fost dezamagita de faptul ca nu am sarit in sus cand mi-am primit darurile. Nu incape vorba ca nu mi-au placut. Eu asa sunt. Nu pot si cred ca nici nu vreau sa ma manifest. Bucuria e in sufletul meu si nu sunt deloc genul care sa exclame de cateva ori ca e fericit, ca ii place ca etc.

Se poate spune ca nu stiu sa primesc un cadou. Sau poate stiu dar nu il primesc cum il primeste restul lumii. Sunt si ma bucur ca sunt diferita. N-am sarit in sus nici cand mi-am primit inelul de logodna. O singura data am tropait nitel de fericire: cand mi-am primti catelul pe care mi-l doream de cand aveam cativa ani(asta la 27 de ani)  Am senzatia ca a sari de gatul cuiva sa ii spui cat de mult iti place prajitura pe care ti-a adus-o, e oarecum prea mult. E un gest fortat. Poate ca nici a spune un simplu multumesc, fara sa ranjesti cu gura pana la urechi nu face parte din normalitate dar eu asa simt sa fac si asa ma simt bine.

Voi cum sunteti: va manifestati bucuria cand primiti ceva in dar sau va bucurati in sinea voastra?

Etichete: ,

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

    • Balaban Violeta
    • 21/11/2014
    Răspunde

    eu..ma bucur tare mult atunci cand primesc un cadou,in primul rand ii multumesc il pup si de bucurie il strang in brate pentru a-i arata cat de bucuroasa sunt de acel cadou..

  1. Răspunde

    Eu ma bucur acum de bucuria lu fiu-meu cand primeste ceva, dar sa stii ca si eu ma bucur mai mult cand fac cate un cadou.

  2. Eu cred ca e firesc sa ne bucuram de orice dar primit, 😛 oricat de mic ar fi el,are totusi o mare valoare 🙂 deoarece este frumos cand cineva se gandeste si la noi…acum depinde si de fiecare persoana in parte,cum se manifesta in acele momente, 😆 eu una prefer sa-i multumesc persoanei ce mi-a daruit ceva intr-un mod putin mai discret,sa-mi exprim multumirea cu un zambet sau cu o vorba frumoasa ,… :razz:Sunt un pic cam trista 🙁 si mi-as dori sa ai si tu parte de mult mai multe daruri,cadouri mult visate,esti o persoana cu un suflet de inger,meriti tot ce este mai bun,mai pur,si mai frumos pe aceasta lume! ❗ Mereu te gandesti la cei din jurul tau,la cei dragi tie,mi-as dori sa am langa mine o prietena adevarata ca tine ,Cristina ❗ Pupici!

    • Roxana Timocel
    • 21/11/2014
    Răspunde

    Ma bucur, dar parca nu e o bucurie simtita in totalitate, ca atunci cand eram mica si pentru orice lucru infim ma bucuram. 🙁

    • Tatiana Sorina
    • 21/11/2014
    Răspunde

    Auuuuuu eu ma bucur ca un copil mic,ador sa fac cadouri,asa bine ma simt cand vad o persoana fericita dar cand primesc (fie el cat de mic) sunt super fericita.Fetita mea de micuta(cere bani la tatal meu) ii place sa imi faca surprize,de sarbatori,de ziua mea ,la fel si eu ei.

    • Rotaru Gabriela Tatiana
    • 22/11/2014
    Răspunde

    Frumos articol,ma bucur in sinea mea,nu ma manifest, poate ca asa am fost si eu,ma temeam sa ma bucur,viata a fost cum a fost,ma bucur mai mult pentru fiul meu cand primeste cadouri,cand ii ofer si eu cate ceva .Ma bucur in sinea mea si spun multumesc din inima.

    • Alexandra Ioana
    • 23/11/2014
    Răspunde

    Eu sunt la polul opus, ma manifest, ma entuziasmez si pt lucrurile marunte si pt unele care li se intampla altora si eu stau calmi si linistiti si eu sunt: Nu e genial???!!! La care raspunsul e: „Mda… 😆 😆

    • STINGACIU DANIELA
    • 23/11/2014
    Răspunde

    La mine oricat de mic ar fi cadoul ,bucuria este aceeasi,mai ales daca sunt surprize….. orice mic lucru daruit din suflet conteaza,te bucura si te fericeste. In cazul meu asa este,ma bucur ca un copil mic pentru orice dar……..

  3. Răspunde

    Nici eu nu stiu sa primesc un cadou. Ma bucur cand le dau si singura data cand ma manifest e atunci cand castig la vreun concurs pentru ca nu vine de la cineva anume si persoana respectiva nu poate sa ma vada.

    • Fedeles Liliana
    • 23/11/2014
    Răspunde

    Imi place mai mult sa daruiesc decat sa primesc cadouri. Ma simt foarte fericita cand vad bucuria si fericirea celor din jurul meu. Este un sentiment de multumire foarte profund.
    Cand primesc un cadou sunt destul de rezervata dar suficient de politicoasa sa nu stirbesc cu nimic placerea celor care imi ofera ceva.

    • Yonela Mihaela
    • 24/11/2014
    Răspunde

    Eu sunt o persoana care de cele mai multe ori arata ce simte,chiar daca de cele mai multe ori fac asta involuntar.

  4. Răspunde

    Mie imi place sa primesc cadouri dar imi place sa le si ofer. Ma bucur si daca primesc ultima bombonica sau o floare de pe camp 😮 Asta nu inseamna ca ma multumesc cu atat si cer ce mi se cuvine, asta in caz ca ramane cineva fara idei de cadou la adresa mea, Insa in schimb imi place enorm sa ii cumpar diferite chestiiute fetitei si sotului, desi niciunul dintre ei nu apreciaza. Nah…bucuria mea se sfarseste aici,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 shares