Croitoresele de la Auschwitz, Lucy Adlington

Subiectul Auschwitz continuă să mă fascineze. Nu cred că mă voi plictisi vreodată de el. Cu fiecare nouă lectură, descopăr detalii care emoționează și marchează. Când am ales cartea despre care vorbim azi, nu știam nimic despre ea. Titlul și coperta, atât. Am zis că nu are cum să nu-mi placă. Oare am avut dreptate?

Croitoresele de la Auschwitz, despre ce e vorba în poezie

Hai să-i zicem un scurt rezumat, deși e greu de făcut așa ceva pe o astfel de carte.

Ea spune poveștile mai multor fete evreice, și nu numai, care s-au trezit luate din casele lor și duse la muncă în lagărele morții. Poveștile lor particulare, dar mai ales povestea comună a unor oameni pe care acul, ața și cunoștințele în materie de croitorie au însemnat șansa la supraviețuire.

Oferta zilei la carti

Ele sunt croitoresele de la Auschwitz, personaje ale unei cărți care te asigur că nu e ficțiune nici cât negru sub unghie. Dacă ți-ai imaginat, la fel ca mine, că ai în față un roman, nimic mai greșit. Pe site-ul editurii Bookzone, o găsim încadrată la categoria Memorii, biografii și jurnale. Purul adevăr, asta am găsit aici. O lecție veritabilă de istorie, dar povestită cum îmi place mie, nu ca o simplă înșiruire de nume și date, care mă obosesc și fac să abandonez lectura.

Ne plângem că nu ne ajung lucrurile pe care le avem, că nu vrem să ne mai trezim dimineața ca să mergem la muncă, că ne e frig în paltoane, că pâinea cumpărată de la cuptorul de pâine nu e caldă. Tot greul ăsta devine mai ușor de suportat după ce citești despre bătaia pe o bucată de pâine uscată, despre muncile grele, în frig, despre munca forțată care nu aduce nimic altceva decât o nouă zi într-o lume de coșmar, despre cum azi ai casă, haine și bijuterii și mâine ți se ia totul. Inclusiv lenjeria intimă.

25 de femei care, înainte de ajunge în lagăr, avuseseră mai mult sau mai puțin de-a face cu lumea croitoriei, ajung să primească șansa la supraviețuire, ba chiar la o viață mai ușor de suportat, grație talentului lor în domeniu. Pornesc de la mici modificări pe care sunt obligate să le facă unor obiecte vestimentare. Apoi, un atelier de croitorie înființat de soția boss-ului de la Auschwitz își deschide ușile pentru ele și încep să croiască pe bune.

Ața, acul și cunoștințele de cusut la mașină le oferă un pat ceva mai bun, o bucată de pâine în plus și condiții mai bune de muncă. În schimb, orice mică greșeală, le poate costa viața, ca în cazul oricărui alt prizonier. Un tiv strâmb, o ață care atârnă, orice mică nemulțumire din partea nemțoaicei care își așteaptă rochia sau compleul comandat, se transformă într-o bătaie cruntă sau devine sinonimă cu moartea. Lucrează nu doar pentru soțiile ofițerilor și iubitele personalului SS, ci pentru întreaga înaltă-societate nazistă.

De altfel, Croitoresele de la Auschwitz poate fi văzută, cel puțin parțial, și ca o lucrare de istoria modei. Sunt multe detalii interesante despre ce însemna moda în acele timpuri, ce se purta, de unde făceau rost de materiale, cât au avut de suferit inclusiv nemții de rând la capitolul vestimentație în anii celui de-Al Doilea Război Mondial. Abia când am terminat de citit am fost curioasă să aflu mai multe despre Lucy Adlington, cea care semnează această carte. Este descrisă ca scriitoare pasionată de istoria modei, să știți!

Din punctul meu de vedere, este o carte pe care nu aveți voie să o ratați dacă aveți cea mai mică atracție pentru subiectele modă și/sau Auschwitz. O fi non-ficțiune, dar este scrisă atât de frumos și cursiv, că ai putea lesne să o confunzi cu un roman. Iar poveștile sunt complete, cartea fiind cumva împărțită în trei: viața de dinainte de lagăr, viața la Auschwitz și viața de după lagăr.