Coronavirus (1) – de unde l-am luat, simptome de început, testare

coronavirus simptome si testare

Așa cum vă spuneam zilele trecute pe Facebook, am avut Covid-19. Nu am intenționat să scriu acest articol. Nu am făcut public diagnosticul decât după ieșirea din izolare. Știu ce comentarii aș fi primit dacă aș fi scris mai devreme că am fost infectată cu Coronavirus. Am preferat să stau liniștită, să mă concentrez asupra stării de sănătate și atât. Decizia de a scrie despre acest episod din viața mea a venit după ce am ieșit din izolare. Sunt multe întrebări pe care prietenii apropiați ai paginii mi le-au pus, în privat sau comentarii, întrebări pe care poate și alții si le-au pus. Lor vreau să le răspund în câteva articole. Azi, episodul unu: de unde am luat Coronavirus, ce simptome am avut inițial, cum a fost cu testarea.

De unde ne-am infectat?

Nu avem nici cea mai vagă idee. Eu am fost adepta purtatului măștii de la început. Soțului i s-a impus să o poarte la muncă de la început, când a revenit la job, după încheierea stării de urgență. Cu spălatul pe mâini, am dezvoltat o adevărată obsesie. Dezinfectant pentru mâini, la greu. Suntem o familie mai mult decât retrasă. Ieșeam doar la cumpărături, pentru strictul necesar. Contacte cu prieteni, nu. Eram doar noi și alte cinci persoane care locuiesc în aceeași curte (nu casă!), din familie. Doar contactele soțului, de la muncă, în jur de 25-30 de persoane. Nu pupături, nu stat la taclale fără mască, nu plimbat în mall. Cred că ați prins ideea.

Cu alte cuvinte, nu se știe de unde l-am luat. Poate de pe suprafețe. Recunosc că am lăsat-o mai moale cu dezinfectat cumpărăturile. Poate prin cățel, poate prin colegii de muncă ai soțului? Soțul și-a văzut un alt coleg bând un Fervex cu câteva zile înainte să apară primele simptome la noi. Un coleg care, ulterior, după ce soțul meu a ieșit pozitiv și ceilalți au fost testați din oficiu, s-a dovedit a avea și el covid. Nimic nu e sigur. Nu caut vinovați sau țapi ispășitori. Din câte înțeleg și (nu) mă pricep eu, virusul ăsta e deja în aer, deci nu prea se mai pune problema de unde îl luăm.

Ce simptome am avut?

Primul simptom a apărut la soțul meu, acum aproape trei săptămâni: o durere musculară. Apăruse după două zile de leneveală. El a zis că din cauza a prea mult stat în pat. Apoi o ușoară usturime în gât, la câteva ore. Pe asta a pus-o pe seama unui suc acidulat rece. În noaptea aceea, febră. Deja mă luau frisoanele. Începusem să mă gândesc că e coronavirus, dar refuzam încă să cred că ni se poate întâmpla nouă. Ne protejasem bine!

Sunat la muncă, spus că nu vine a doua zi. A doua zi, nimic. Nu febră, nu usturime în gât, nimic. Deja își făcuse planul să se întoarcă la muncă, numai că în seara respectivă am făcut eu febră, 38,4, nu mare, însoțită de usturime în gât. Anulat planul de mers la muncă. Usturimi pe nas, la amândoi. Eu, tot cu febră. Tot pe la 38 și puțin, dar cu frisoane. Fiecare organism reacționează diferit la febra asta. Eu am avut frisoane și la starea subfebrilă (37,8). La mine continua și usturimea în gât. Lui îi trecuse deja gâtul.

Bănuiam că nu e o răceală. Eu nu fac febră. Ultima dată am făcut acum vreo 14 ani. Eu nu prea iau nimic de la soț. El a mai avut gripă, a mai avut răceli mai puternice, eu mereu pe lângă el, mai luam niște muci, dar atât. Confirmarea finală a venit în a treia seară de simptome, când am constatat că nu mai am miros. Eu nu mi-am pierdut niciodată mirosul. Sunt foarte sensibilă la mirosuri. Atunci am știut sigur. Când l-am întrebat despre miros, a realizat că nici el nu îl are. Lui nu i se părea nimic neobișnuit. În general, e mai mereu înfundat (alergie la Dumnezeu știe ce). Atunci am decis să meargă să se testeze.

Testarea

Testarea a făcut-o la privat, la Sanador. Am preferat să plătesc, să se testeze cât mai rapid și să avem un răspuns. Cu sunatul la ambulanță, am înțeles că durează uneori și o săptămână, numai până vin să ia probe. Asta dacă vin! Testul a costat 380 de lei, iar rezultatele au venit în 24 de ore. S-a dus la centru cu mașina personală. Menționez asta ca să nu credeți că a plecat cu coronavirusul după el, prin transportul în comun, deși mi-e clar că mulți așa procedează.

Sunat la muncă să spună că s-a testat și așteaptă rezultatul. Fabrica luat decizia de a testa pe banii ei și restul angajaților. Rezultatul? Jumătate dintre ei au fost confirmați pozitiv.

Testul se face rapid, dar este puțin neplăcut. Bine, puțin mai mult, din ce mi-a povestit soțul. Ți se introduce acel tampon pe nas, foarte în spate, se lasă cu usturime și lăcrimare. Noroc că se termină repede!

Eu nu m-am testat. Nu aveam de ce să mai dau alți 380 de lei ca să primesc un răspuns care era clar, din punctul meu de vedere. Eu aveam simptome mai multe ca el, mai clare.

De ce am ales să se testeze el și nu eu? Pentru că el avea nevoie de medical, pentru că el putea ajunge la punctul de recoltare cu mașina, pentru că el e mai curajos, etc. Mai multe motive.

De ce mi se pare important să ne testăm, chiar dacă înțeleg perfect și că oamenii nu au bani să o facă pe barba lor? Pentru că nu sunt sub nicio formă de acord cu mersul pe burtă, ignorat simptome și expus pe alții la virus. Trebuie să stai acasă. Cu test pozitiv, stai acasă în medical. Apoi, pentru că un test îți asigură accesul la tratamentul adecvat mai rapid, în cazul în care starea de sănătate se înrăutățește. Așa cum veți vedea în episodul viitor, simptomele apar și dispar, vin altele noi, nu știi niciodată ce va urma. Era important ca măcar unul dintre noi să fie confirmat, în caz că starea vreuneia din persoanele din casă se agrava. Menționez că locuiesc cu noi și mama (diabetică, obeză, 57 de ani) și bunica (multiple comorbidități, 78 de ani).

Așa a început. Aveți aici un alt articol în care vă prezint evoluția stării de sănătate, caruselul de simptome și tratamentul auto-administrat și cel primit de la medicul de familie. Plus al treilea articol, despre comunicarea cu DSP, medicul de familie și poliția.

Etichete:
Previous Post Next Post

Comments

    • Oana
    • 26/11/2020
    Răspunde

    Oooffff imi pare rau ca ati trecut prin asta, asteptam sa citesc articolul. Bine ca sunteti bine 🙂

    • Pusa Raisa
    • 26/11/2020
    Răspunde

    Draga Cristina , eu cred că tu ai luat virusul de la soțul tău .Îmi pare rau că a trebuit să treceți amândoi prin acest stress ,dar cu siguranță acum sunteți bine
    Eu va doresc multa sănătate.

      • Diaconu
      • 26/11/2020
      Răspunde

      Astept sa ne scrieti cu ce v-ati tratat acasa

    • Mirela Barbălată
    • 26/11/2020
    Răspunde

    Sănătate! Și felicitari pentru maturitate în gandire și decizii. Nu contează de unde s-a luat, important este ca ați reacționat la timp.

      • Cerbu alina
      • 26/11/2020
      Răspunde

      Multumim ca ne-ai povestit! Ti-a fost frica pentru mama ta? Si mama mea e diabetica si imi tare frica pentru ea,chiar daca nu locuiesc cu ea. Din pacate anul asta a fost unul oribil pentru noi,mama a pierdut o sora si un frate in interval de 4luni din cauza acestui virus😥 si probabil de aia imi e atat de teama😔

      • VERONICA ACHIM
      • 26/11/2020
      Răspunde

      Doamne ajuta!Sa fiți bine chiar ca nu sti de unde il poti lua !!

    • Anda Gabriela Moc
    • 26/11/2020
    Răspunde

    Mulțumim mult Cristina pentru ca ai decis sa ne împărtășești și noua experienta prin care ai trecut. E important de știut ce trebuie sa facem, care sunt simptomele, cât costa testarea și care este tratamentul. Îți mulțumesc din suflet pentru ca eu, ca și tine locuiesc cu mama care are 78 de ani și n-aș dori sa o îmbolnăvesc.
    De abia aștept sa citesc și partea a 2 a pentru ca ma interesează mult și cât ați stat izolați și mai ales când s-a retestat soțul tău!

    • Irina Gabriela Anghelina
    • 26/11/2020
    Răspunde

    Multa sanatate amândurora!Sper sa ne ferească Dumnezeu de așa ceva

    • Dana Lionte
    • 26/11/2020
    Răspunde

    Multă sănătate vă doresc!

    • Mariana Hacman
    • 26/11/2020
    Răspunde

    Doamne ajută! Multă sănătate! Sincer… îmi pare tare rău că ai trecut prin astfel de momente…

    • Nicolae Claudia
    • 26/11/2020
    Răspunde

    Multa sanatate va doresc si ma bucur ca sunteti bine acum

    • Sima Irina
    • 26/11/2020
    Răspunde

    Multă sănătate dragilor. De oriunde îl puteați lua, chiar dacă jumătate dintre colegi aveau. Pur și simplu ghinion. Cred ca mai devreme sau mai târziu ne va lovi pe toți. Important este sa respectam regulile și sa ne rugam sa avem forme ușoare. O imbratisare virtuala cu tot dragul. Sper din suflet sa ne revedem atunci când nu va mai exista „pericole”. Pupici

    • Valeria Chertes
    • 26/11/2020
    Răspunde

    Mă bucur din suflet că sunteți bine și ați avut o forma mai ușoară ,adevărul este că nu știm cum să ne mai ferim ,eu cred că la un moment dat vom avea toți ,vom trece toți prin faza asta .Multă sănătate draga mea Cristina ție și soțului.

    • Stoica. Viorica
    • 26/11/2020
    Răspunde

    Totul e bn cand se termina cu bine , ma bucur ca a fost doar asa si nu au aparut complicatii !

    • Alina Ganțoi
    • 27/11/2020
    Răspunde

    Ma bucur ca ati facut forme ușoare. Sanatate multa va doresc!

  1. Sanatate multa, Cristina! La toata familia! Am tot auzit si eu multe marturii si e asa cum spui, nu stii de unde il iei si nici cum o sa reactioneze organismul. Cumva ela noroc 🙁
    Bine ca a trecut si sunteti bine 🙂

    1. Sanatate sa fie bine!

  2. Multa sanatate!

  3. Draga mea, imi pare rau sa aud ca ati trecut prin asta dar ma bucur sa vad ca sunteti ok. Desi nu am avut eu virusul, parintii mei l-au luat ..nu se stie de unde. Am avut emotii mari dar, multumesc lui Dumnezeu, acum sunt bine.
    Va doresc multa sanatate! te pup virtual

  4. Mă bucur că sunteți bine și ati avut o formă mai ușoară.
    Nu e usor să povestesti despre această experiență, dar cred că poate fi de ajutor multora.

  5. Sanatate, Cristina, atat tie, cat si sotului. Poate singura parte pozitiva din marturisirea ta e ca ati avut sansa de a prinde o ”versiune” usoara a bolii, fara complicatii… Asta ne ajuta pe noi, cei care citim, si suferim de anxietatea aia de a nu lua covid de pe te miri unde. Nu ma culc pe o ureche, doar ca…nici sa o iau razna nu e sanatos.

    Cel mai greu de gestionat cred ca v-a ramas aspectul psihic, mai ales ca aveti in preajma persoane mai in varsta si cu alte afectiuni…si na, cu virusul asta atat de imprevizibil. Of, of…

    Sa aveti grija de voi…!

  6. Sanatate multa !

  7. in general, cand ne e teama, nu scapam. si ideea e ca exact cum ai zis si tu… virusul e in aer, nu cred ca ne putem ascunde de el

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 shares
%d blogeri au apreciat: