Două surori – Åsne Seierstad (rezumat și impresii)

Două surori - Åsne Seierstad

Mă atrag ca un magnet cărțile despre lumea islamică. După Eu sunt Malala, Isis. Negustorii de oameni și Sunetul cuvintelor, mi s-a deschis și mai tare apetitul pentru lecturi care să vină cu informații noi despre terorism, jihad, despre viețile oamenilor care trăiesc în teroare și ale celor care au fugit de teroare. Când am văzut subtilul unei dintre cărțile noi de la CorintDin Norvegia în jihadul din Siria – , am știu că trebuie s-o citesc.

Cartea se numește Două surori și a fost scrisă de Åsne Seierstad, scriitoare și ziaristă norvegiană cunoscută și premiată pentru reportajele sale despre viața în zonele de război. Nu e un roman, e tristul adevăr.

Două surori – scurt rezumat

Familia Juma, formată din tata, mama – Sara, și cinci copii – Ismael, Ayan, Leila și alți doi frați mai mici, locuiește în Norvegia. Sunt refugiați din Somalia, scăpați de sub teroarea războiului și adoptați de Norvegia. Au primit o casă, copiii merg la școală aici, sunt ajutați financiar, li se oferă locuri de muncă, cursuri de limba norvegiană, totul pentru a se integra rapid în noua societate.

Trăiesc o viață liniștită, până în ziua în care cele două fete nu se mai întorc acasă. Un bilet le spune părinților că au plecat în Siria ca să lupte în războiul sfânt. Una are 18 ani, cealaltă doar 16. Au plecat singure într-o zonă de război, unde singurul lor rol este să aducă pe lume copii, viitori războinici. Cum a fost posibil? Mergeau la școală, nu au făcut niciodată probleme, cum să plece așa? Asta se întreabă părinții.

Oare chiar n-au existat semne ale devierii lor de la drumul lin al existenței în țara adoptivă? Ba da. Aproape o treime din carte despre asta este, despre activități și atitudini care n-au atras la timp atenția părinților. Prea mult timp petrecut la moschee. Și mama era mulțumită că are fete credincioase și cuminți! Dar ce făceau ele pe internet în spatele ușilor închise ale dormitorului, cu cine s-au împrietenit? Ce le-a determinat să lase în urmă libertatea și toate avantajele pe care li le oferea Norvegia, pentru a merge într-o țară în care pericolul este la orice pas, în care femeii nu trebuie să i se vadă nici măcar ochii, în care singurul viitor posibil pentru copiii lor este moartea în luptă?

Sadiq se hotărăște să-și aducă fetele acasă. Ajunge în Siria, dar fetele nu vor să vină acasă. Luat prizonier, bătut, înfometat, martor la uciderea altor prizonieri, odată eliberat Sadiq nu renunță la ideea că trebuie să-și salveze fetele. Cheltuiește toți banii urzind planuri de salvare dar fetele nu vor să fie salvate. Ele au fost îndoctrinate să creadă că au luat cea mai bună decizie, că e datoria lor să ia parte la acest război, că Allah le va duce în rai când vor muri pentru că au luptat pentru islamism.

Familia e pe punctul să se destrame. Sadiq și Sara nu pot concepe o viață fără fetele care le scriu (mai mult fratelui lor), de câteva ori pe an, doar pentru a-i întreba ce mai fac și a lăuda condițiile de trai din Siria și isprăvile islamiștilor. Sara pleacă în Somalia cu băieții mai mici. Ismael, fiul mai mare, pleacă la facultate. Sadiq acumulează datorii tot încercând să-și aducă fetele acasă cu forța.

Cum se va încheia povestea? Se va reîntregi vreodată familia Juma? Există ceva ce le-ar putea convinge pe Ayan și Leila să se întoarcă în Norvegia? Care este adevărul despre traiul lor în Siria măcinată de război? Va renunța Sadiq să mai lupte pentru ele? Vei afla doar citind cartea.

Două surori – impresii de după

Dacă sunteți pasionați de lumea arabă, de terorism, războaiele din Irak și Siria, intervenția americană peste tot, o să vă placă această carte. Are atât valoare literară, grație stilului autoarei, modului în care prezintă faptele, cât și valoare de lucrare istorică.

Ayan și Leila sunt greu de înțeles la început. Cum să dai libertatea pe război? Ușor-ușor pricepi cum au fost îndoctrinate și cum li s-au spălat practic creierele. Să fie părinții de vină pentru că le-au acordat prea multă libertate?

Spre dimineață, ajunsese la concluzia că nici măcar nu avea idee ce făcuseră fetele lui în ultimul an și cu cine își petrecuseră timpul. Uneori, le ducea cu mașina la moscheea Tawfiiq, din centrul orașului Oslo, cea mai mare moschee somaleză din Norvegia. Intrau acolo pe ușa destinată femeilor, asta era tot ce știa.

Au crezut orbește în aparențe, s-au mulțumit cu faptul că au fete cuminți care merg la moschee și poartă haine tradiționale și nu au întrebat niciodată cu cine-și petrec timpul. Așa au ajuns fetele să plece, fiind convinse să e voia lui Allah ca ele să ia parte la război. Ele cred cu tărie ce li se spune:

Familia pe care o capeți în schimbul celei pe care o lași în urmă e ca perla privită în comparație cu cochilia pe care o arunci.

Sara e femeia care nu s-a rupt niciodată cu adevărat de Somalia. Ea tânjește după traiul de acolo, nu se integrează deloc în noua lume, nu vrea să învețe limba și se teme ca nu cumva copiii ei să cadă pradă tentațiilor occidentului. S-a temut de droguri și depravare atât de mult, încât a contribuit ea însăși la decizia fetelor (fără să-și dea seama), angajând un tânăr care să le predea învățăturile din Coran. Sigur că nu poate fi doar mama învinuită. Ismael mergea la aceleași cursuri și nu i-a dat niciodată prin cap să plece în Siria. Poate pentru că el și-a folosit capul…

Semnele care prevesteau apropierea zilei judecății se găseau în Coran. Printre ele se numărau înmulțirea crimelor și omorurilor, apariția unor liferi mondiali tiranici, răspândirea consumului de vin, copiii care hotărăsc în locul părinților. În plus, oamenii vor înceta să mai creadă în Dumnezeu și vor începe să creadă în stele, cântecele și muzica vor fi peste tot, sinuciderea și dorința de a muri vor fi ceva obișnuit, timpul va trece mai repede și vor apărea falși profeți.

Sadiq este bărbatul care muncește și care a luptat cu toate forțele să-și scoată familia din iadul din Somalia, iar acum intră voluntar în iadul din Siria (de mai multe ori) încercând să-și aducă fetele acasă. Ajunge să mintă pentru ele, să inventeze povești ca să scoată bani de la jurnaliști pentru misiunea de salvare. Devine egoist și nici nu aude când omul care lupta sa-i salveze fiica îi spune că e rănit. Omul e pe un pat de spital și Sadiq îl întreabă când va încerca din nou. În schimb, nu i se poate reproșa că duce lipsă de curaj. Nu stă pe gânduri când e vorba să se confrunte cu islamiștii care afirmă:

Noi iubim moartea mai mult decât iubiți voi viața.

Este o poveste tristă despre prezentul în care trăim cu toții, despre abilitatea jihadiștilor de a atrage oameni de partea lor, despre Islam și restul, despre condițiile de trai din Siria și alte țări măcinate de război, despre condiția femeii în societatea musulmană, despre decizii greșite și despre cum și de ce reacționează occidentul la toate acestea.

Toți erau convinși că ei au dreptul la acel teritoriu și că ceilalți trebuie să plece, că ei îl au pe Dumnezeu de partea lor, iar ceilalți sunt de partea diavolului. Toți erau convinși că ei dețin adevărul și toți erau însetați de sânge. Noaptea, îi răsunau în minte câteva cuvinte. Ucide, decapitează, răzbună-te.

Citate preferate din Două surori

  • Viața nu e un like pe Facebook sau un film, e vorba de ce e mai important pentru tine. Poți să vezi viața în două feluri, poți să trăiești până la 80 de ani, să mori, după care să nu mai fie nimic. Sau poți să trăiești până mori și apoi abia să înceapă viața.
  • Fii dispus să mergi singur. Mulți dintre cei ce au început împreună cu tine nu vor termina împreună cu tine.

Etichete:

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

    • Valeria Chertes
    • 14/08/2018
    Răspunde

    Multumesc pentru recenzie.

  1. Răspunde

    După ce am citit recenzia ta, sunt convinsa ca mi-ar plăcea cartea.

    • Mirela Barbalata
    • 14/08/2018
    Răspunde

    Sunt sigura ca o sa imi placa cartea. dar este si foarte dura, trista 🙁

  2. Cartea este bine scrisă, cu multe informatii despre razboi, despre politica, te ajuta sa intelegi de ce tinerii ajung sa creada in oamenii care ii cheama acasa in razboi.

    1. I-am invinovatit pe parinti prima data, dar cred ca sansele ca rezultatul sa fi fost acelasi si daca ei s-ar fi implicat mai mult sunt foarte mari.

  3. Uite, ca de cartea asta nu am dat pana acum. A,, avut si eu o perioada cand am citit astfel de carti. Negresit, cand imi va reveni pofta de lumea islamica, se va numara printre primele aczitii. Deocamdata m-am intors putin pe plaiuri mioritice. 😀

    1. e noutate, de aia nu ai dat peste ea pana acum.

    • Nicolae Claudia
    • 15/08/2018
    Răspunde

    Un subiect foarte trist si din pacate adevarat

    1. Asta e realitatea in care traim.

  4. Cred ca am.mai citit undeva recenzia si mi.a atras atenția. Este o poveste de viata dura, grea..chiar as vrea sa o citesc si eu.

    1. La Mihaela Curea ai citit-o. Nu stiu cum a reusit sa termine cartea inaintea mea.

    • Ioana Radu
    • 16/08/2018
    Răspunde

    Ma marcheaza astfel de povesti pentru ca am avut un coleg de munca (la unul din restaurantele la care am lucrat in strainatate) ce venise dintr-o tara araba. Era student in ultimul an la facultate cand l-am cunoscut eu, un om foarte destept si prietenos, contrar imaginii de ansamblu pe care lumea o are despre popoarele arabe. El reusise sa plece din tara lui natala pe vremea cand era copil, scapase de acolo intr-un container, de unde n-a vazut lumina zilei vreme de aproape o saptamana. Cartea „Doua surori” pe care ai citit-o imi atrage atentia tocmai prin faptul ca am cunoscut astfel de oameni.

    1. Se ridica pielea pe mine cand aud de povesti din astea… Sa traiesti in conditiile alea si sa lupti atata pentru libertate si pentru viata…

  5. Răspunde

    M-ai inspirat foarte mult in alegerea cartilor pe care le citesc. Am o lista destul de lunga, la care adaug bineinteles si cartea Doua surori. Mai ales ca subiectul imi place la nebunie! Culeg toate informatiile pe care le gasesc despre acesti oameni ce traiesc zilnic in teroare. Plang impreuna cu fetele ce nu au un cuvant de spus in acesta lume! De aceea imi place sa citesc carti despre lumea islamica…

    1. Ma bucur daca ti-am fost muza in alegerea cartilor. Am vazut ca Seria Lux iti place 😀

  6. Răspunde

    Ce sentimente mi-a trezit recenzia asta a ta. Sunt chiar ingrozita de cum pot unii sa indoctrineze intr-atat incat sa nu-si mai asculte parintii si sa nu vada calea dreapta. Poate ca in momentul in care ai 5 copii nu mai poti sa fii atent la toate semnele si sa-si canalizezi toata atentia catre activitatile pe care le au copii in spatele usilor inchise la care oricum nu prea ai acces.
    O poveste trista care ma pune pe ganduri pentru ca si eu am un copil si nu mi-as dori sa trec prin situatii de genul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

79 shares