Tot vedeam cartea asta, pe Libris.ro, atunci când intram să-mi caut cărți la secțiunea literatură contemporană. M-a atras coperta. Nu prin culoare, de data asta, ci prin personajul în sine, prin vestimentația care mi-a spus că e ceva special acolo. Apoi am văzut subtitlul Povestea fetei care a luptat pentru educație și a fost împuscată de talibani și am știut că nu-mi poate scăpa această carte.
Scurt rezumat Eu sunt Malala
Eu sunt Malala a apărut în 2014 la editura Polirom. Ea redă povestea unei fete din Pakistan care nu s-a mulțumit să trăiască istoria, ci a contribuit la scrierea ei. Este parte din povestea unui stat, este o poveste despre fața mai puțin mediatizată a terorismului și dezvoltării acestuia. Malala s-a născut într-o provincie din nordul Pakistanului, foarte aproape de granița cu Afganistanul. A avut parte de o copilărie oarecum fericită, până la un punct. Fată unui profesor și militant activ pentru dreptul la educație, Malala a mers de mică la școală și a luptat să fie întotdeauna prima, s-a bucurat de libertăți la care alți copii nici nu visau.
Citeam cărţi precum Anna Karenina şi romanele lui Jane Austen şi mă ghidam după spusele lui tata: „Malala e liberă ca pasărea cerului“. Cînd auzeam despre atrocităţile din Afganistan, mă simţeam mîndră că eram din Swat. „Aici fetele pot merge la şcoală“, spuneam. Dar talibanii se aflau chiar după colţ şi erau şi ei paştuni, ca noi. Pentru mine, valea era un loc senin şi nu vedeam norii care se adunau după munţi. Tata spunea :„O să‑ţi apăr libertatea, Malala. Să nu renunţi la visurile tale“.
Lucrurile se schimbă când talibanii afgani se instalează și în provincia lor. O mulțime de libertăți, dacă le putem numi așa, sunt anulate. Femeilor le este interzis să mai meargă la bazar. Dacă sunt violate și nu au 4 martori bărbați, tot ele sunt biciuite. DVD-urile și CD-urile pe care Malala le adora sunt arse. Educația pe care o primise, felul cum fusese crescută de părinții săi, o fac pe Malala să fie altfel decât alte fete de vârsta ei. Are mereu răspunsuri pregătite:
Mama îmi spunea mereu :
— Acoperă‑ţi faţa – oamenii se uită la tine.
— Nu‑mi pasă, şi eu mă uit la ei, îi răspundeam, iar ea se supăra.
Vaccinarea contra poliomielitei a fost interzisă.
Oamenii lui au interzis vaccinările împotriva poliomielitei, spunînd că făceau parte din planul americanilor de a steriliza femeile musulmane şi de a‑i face pe cei din Swat să dispară. „E împotriva legii islamice să tratezi o boală înainte să se manifeste“.
Cel mai rău a fost când le-au interzis să mai meargă la școală. Așa ceva chiar nu putea accepta. În timp ce restul prietenelor ei se ascundeau, ea a început să vorbească în public, mai întâi la adunări, alături de tatăl ei, apoi prin interviuri telefonice pentru BBC, despre dreptul lor la educație, despre motivele pentru care talibanii nu vor să mai aibă acces la cărți și cultură. Ei spuneau că mersul la școală îi pervertește pe copii, îi face să uite de credința și legile musulmane.
Dar eu spuneam : „Educaţia e educaţie. Ar trebui să învăţăm de toate, şi abia apoi să alegem ce drum vrem să urmăm“. Educaţia nu e nici orientală, nici occidentală, e ceva pentru oameni.
Credeți că nu i-a fost niciodată teamă? Ba da. Seara se ducea să verifice dacă poarta este închisă. Se temea, ce-i drept, mai mult pentru viața tatălui ei, căci el îi sfida adesea pe talibani. Nu doar prin discursuri, ci prin întreaga sa atitudine și tot ceea ce făcea. Refuzase să-și lase barbă și continua să cheme copiii la școală. Iată ce-i răspunde tatăl ei, atunci când ea îl întreabă dacă lui nu-i e niciodată frică de ce i se poate întâmpla.
Noaptea ne e întotdeauna teamă, Jani, mi‑a spus el. Dar dimineaţa, cînd se ridică soarele, ne regăsim curajul.
Nici ea, nici tatăl ei nu se gândiseră vreodată că talibanii ar putea ataca un copil. Dar talibanii au făcut-o. Avea doar 15 ani când talibanii au oprit mașina care îi aducea pe elevi de la școală acasă și au împușcat-o pe Malala în cap.
Crezuse întotdeauna că, dacă talibanii aveau să atace pe cineva, acela va fi el, nu eu. A spus că se simţea ca şi cum ar fi fost lovit de trăsnet. „Au vrut să împuşte doi iepuri deodată, să o ucidă pe Malala şi să mă reducă pe mine la tăcere pentru totdeauna“.
Dar soarta a vrut ca ea să trăiască. Împușcătura i-ar fi putut fi fatală, dar Malala a avut norocul să fie preluată de medici occidentali și tratată în Marea Britanie. În 2014, la doi ani după atentat, Malala Yousafzai primește Premiul Nobel pentru Pace. În prezent, Malala luptă în continuare pentru drepturile femeilor musulmane, pentru dreptul la educație și pentru pace.
Mi-a plăcut sau nu Eu sunt Malala?
Cartea este mai mult decât impresionantă prin subiectul abordat și prin toate detaliile pe care le oferă despre condițiile de trai din Pakistan, despre teroarea în care trăiesc oamenii de acolo sub regimul taliban, despre cum se văd acțiunile americanilor, despre ce nu fac guvernele locale în lupta cu terorismul, despre cum sunt convinși tinerii musulmani să moară în numele unor pasaje din Coran la care ei nu au acces pentru că nu sunt educați, dar pe care li le tălmăcesc alții cum vor. Eu sunt Malala este o lecție de istorie, o lecție de cultură și civilizație, o lecție despre drepturile omului și despre curaj, despre a lupta pentru ceea ce-ți dorești și pentru lucru lucrurile în care crezi și în spiritul cărora ai fost educat și crescut.
Ceea ce nu mi-a plăcut este faptul că, deși scrisă la persoana I, se simte destul de tare influența co-autoarei Christina Lamb, jurnalistă renumită, corespondent de presă din Pakistan și Afganistan. Da asta nu face cartea mai puțin valoroasă.
Citatul preferat din Eu sunt Malala
„Permiteţi‑ne să ne luăm cărţile şi stilourile“, am spus, „sînt cele mai puternice arme de care dispunem. Un copil, un profesor, o carte şi un stilou pot schimba lumea“.
Am cumpărat-o și am citit-o cu mare interes. Mi-aș fi dorit să fie mai cuprinzătoare. Probabil eu am citit multe carti mai dure, stiam multe despre razboaie, culturi diferite si am avut prea mari asteptari de la ea.
Dar e o carte buna si trebuie citita!
Nu am termen de comparatie, dar parca totusi ti-as da dreptate. Ma asteptam la mai mult detalii.
Imi doresc tare mult sa citesc aceasta carte.
Copil la 15 ani? La 15 ani ar fi trebuit să fi născut deja vreo 4 luptători pentru Allah dacă e să ne luăm după talibani.
A fost acceptată la Oxford anul trecut parcă. N-am citit cartea, nici măcar nu o aveam pe listă, nu știu de ce nu mi-a trezit interesul.
Surprinzător e că Pakistanul, o țară nenorocită, plină de corupție și „crime de onoare” și adăpostitoare de teroriști fără număr, e locul de unde vin atât Malala, cât și Benazir Bhutto. O lume a bărbaților, unde se pare că femeile aduc inspirație și speranță.
pai, din punctul nostru de vedere e copil 🙂
I-am tot dat tarcoale si eu acestei carti, dar tot am amanat. In mare, stiam povestea Malalei, a fost ceva mediatizata la vremea respectiva. Cu siguranta o voi citi in viitorul apropiat.
Eu stiam ceva-ceva, dar nu prea multe.
Mai Cris, cartea ok, m-ai facut curioasa cu ea, merita sa o caut si eu, dar o sa razi: altceva ma roade si mai mult. Tu ai facut fotografia de la inceput, dupa cursul de fotografie? Ca e foaaarte tare….
Dana, recunosc ca invatam la dublu, si eu si sotul, si pozele cele mai reusite el le face. Inca nu pot acorda merite cursului, ca abia am intrat in teorie.
am auzit de carte si cred ca e foarte faina! am vazut un documentar despre Malala si mi-a placut la nebunie
E buna. Foarte faina n-as numi-o.
Si la mine e pe lista cartea asta, desi nu inteleg de ce pastreaza grafia cu î și se numeste Eu sînt Malala, in loc de Eu sunt…
Din pacate, nu te pot ajuta cu un raspuns pentru ca nici eu nu inteleg, dar nici nu-mi bat capul cu chestia asta.
Am citit-o si m-a emotionat pana la lacrimi. Rezumatul facut de tine ma face sa o recitesc, eu care recitesc rar o carte.
Se pare ca citesti rar, dar alegi bine.
Superba carte! Mu- a stârnit o serie de emotii inca din primele randuri din rezumatul tau…sper să reușesc ca o citesc in întregime.
Nu e mare si se citeste repede, draga mea.
Am tot auzit de carte dar nu am citit-o. Nu esti singura care afirma ca se simte acea influenta a ziaristei, stilul romantat american. Dar cred ca in ciuda acestuia cartea are valoarea ei si merita citita.
Are o anumita valoare, dar sa stii ca Mihaela Curea are dreptate, ca sunt descrise minutios chestii ce tin de scoala, dar pe partea de actiuni ale talibanilor eu simt ceva cenzura, ezitare…
Nu am citit cartea. Nu stiu de ce dar nu ma atrage in mod deosebit.
Nici nu e scopul meu sa te conving de contrariu.
Mie mi-a placut enorm . Ba chiar m-a facut sa lacrimez. Poate ar trebui sa apreciem mai mult ce avem, dar in acelasi timp sa tinem cont de acel proverb asiatic: „Calca sarpele pe cap, atunci cand e mic”. Adica sa nu permitem nimanui sa ne incalce drepturile si sa distrugem raul cat inca e mic si nu are putere. Din pacate marea problema oriunde pe Glob de la educatie porneste. Atat timp cat refuzam sa ne emancipam nu vom face nimic altceva decat sa ne autodistrugem. Tot ce tine de Asia pe mine ma fascineaza, asta in ciuda atrocitatilor la care sunt supuse mai ales femeile de rand.
Ca descriere a cadrului social e buna, nimic de zis.
O poveste trista, dar frumoasa. Mi-a placut recenzia ta
Multumesc.
Nu prea ma atrage aceasta carte..din cauza subiectului foarte trist
Mie mai trista mi s-a parut Sub Aceeasi stea.
Am tot auzit despre Eu sunt Malala. Descrierea ta ma face sa cred ca e o carte in care gasesti multe informatii si detalii din viata si mentalitatea islamistilor. Din pacate, lipsa educatiei face si va continua sa faca multa victime, in general vorbind.
Imi place ultimul fragment selectat de tine. Spune multe, doar ca trebuie sa si vrei sa ii intelegi semnificatia.
Corect, numai cine nu vrea nu intelege.
Am trecut-o si eu pe lista inca de cand ai pus-o pe facebook., Cred ca citind aceasta carte ne dam seama inca odata, cat de norocoase suntem ca ne-am nascut in Romania si nu in Pakistan.
Bine zis. Nici Romania nu e vreo mare tara, dar macar nu e Pakistan.
Am auzit despre carte, insa nu am citit-o. Imi place recenzia ta…scoate la iveala o poveste frumoasa, insa trista, o lectie de viata!