4 posibile cauze pentru care câinele nu se mai ridică de jos. Ce e de făcut?

câinele nu se mai ridică de jos

Nu doar oamenii se îmbolnăvesc, ci și câinii, prietenii noștri minunați pe care îi iubim atât de mult. Tu ce faci atunci când ți-e rău? Simți nevoia să zaci, nu ai chef de mers la muncă, de ieșit cu prietenii. Vrei doar să fii lăsat în pace. Câinele nu se mai ridică de jos, refuză să mai alerge, deși era mereu dornic de joacă? Nu mai urcă scările, nu mai urcă în pat și stă tot timpul întins și lipsit de chef de viață, ridicându-se greu? Aș vrea să-ți pot spune că nu este cazul să te îngrijorezi, dar nu pot face asta. Evident că se întâmplă ceva cu el. Sunt multe boli care pot avea asociată o astfel de stare. Cele mai frecvente 4 cauze posibile ar fi:

O afecțiune articulară

Ca și în cazul oamenilor, problemele articulare sunt principalele vinovate de refuzul și incapacitatea de a mai merge pe distanțe lungi, de a alerga sau de a sări. Sunt multe zone în care se pot instala dureri. Putem avea de-a face cu niște calcifieri pe coloană, cu artrită, artroză, cu o luxație, o fractură sau cu o boală ereditară precum displazia de șold la câini (click pentru detalii despre această afecțiune!).

În toate aceste cazuri câinele se ridică de jos cu mare dificultate, evită mersul, nu mai are chef de joacă, șchioapătă atunci când este obligat să meargă. Trebuie mers cât mai repede la medic pentru diagnostic. Dacă boala este descoperită la timp, aveți șansa să-l puteți trata cu suplimente și amâna operația pentru că, vă spun din experiență, că de multe ori intervențiile chirurgicale nu reușesc mare lucru.

O problemă musculară

Aceste probleme musculare apar destul de frecvent la câini. Unele (întinderea musculară) sunt provocate de mișcări bruște și nu sunt atât de grave. Câinele nu e mai ridică de jos pentru că are dureri. Ele trec în câteva zile, dar este posibil să fie nevoie de analgezice. Mai grav este când avem de-a face cu rupturi musculare sau de ligamente, cu epilepsie la câine, sau cu afecțiuni neurologice care duc la atrofierea mușchilor și instalarea paraliziei. Numai un medic bun și doar după un set complet de analize poate pune un diagnostic corect.

O boală provocată de paraziți

Nu degeaba își bat medicii gura cu noi să ne protejăm câinii de paraziții interni și externi. Ei pot provoca boli de multe ori mortale de aceea e bine să ne facem un calendar în care să notăm tot timpul când este vremea pentru o nouă deparazitare internă sau externă. Produsele antiparazitare le găsim și în farmacii online de tipul celei de aici, deci nu pierdem timp cu achiziționarea lor.

Dacă vi se pare scumpă o zgardă anti căpușe și purici, aflați că pe mine m-a costat peste 1500 de lei tratamentul câinelui diagnosticat cu babesioză, plus multe lacrimi pentru că nu credeam că am să-l mai văd vreodată alergând. După multe analize, o lună de mers la fiecare 2 zile la cabinet pentru tratament injectabil, nicio pipetă sau zgardă nu mi se mai pare scumpă.

Probleme hepatice

Din nefericire și cu asta m-am confruntat și doar din vina mea, pentru că i-am dat câinelui să mănânce ce nu trebuia. În cazul nostru ficatul nu a fost afectat iremediabil, dar se inflamase și îl durea. Din cauza asta el nu mai urca scările și nu mai putea alerga, ba chiar obosea și în timpul plimbărilor la pas. Dacă îi masam picioarele, nu-l durea nimic. În schimb, dacă făceam mișcare cu ele, resimțea durere. Atunci l-am palpat pe zona ficatului și s-a ferit. Lucrurile erau clare.

Am mers la timp la medic, am făcut analize de sânge și ecografie. Am ținut regimul pe care ni l-a recomandat veterinarul, am trecut pe mâncare specială pentru câini cu afecțiuni hepatice și ne-am revenit rapid. Ba chiar am și slăbit.

Treaba este să nu lăsați boala să înainteze pentru că se poate ajunge la ciroză sau cancer hepatic, caz în care șansele de supraviețuire ale animăluțului sunt foarte mici.

Indiferent care ar fi restul simptomelor observate, când câinele nu se mai ridică de jos, treaba e serioasă și trebuie dus urgent la medic. Amintește-ți că până acum nimic nu-l împiedica să se plimbe cu tine pe afară sau să-ți aducă mingea să vă jucați! Tu ești centrul universului lui și, când lucrurile astea nu se mai întâmplă, nu e pentru că așa vrea câinele, ci pentru că nu se mai simte capabil să le facă. Starea lui de bine și viața lui sunt în mâinile tale.

Etichete:

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

    • Popa Oana-Gabriela
    • 28/12/2017
    Răspunde

    Nu m.am intalnit cu aceasta problema pana acum..

  1. din fericire, nu avem probleme cu aki, sper sa fie totul ok si de acum incolo

    • Valeria Chertes
    • 28/12/2017
    Răspunde

    Eu am trecut prin asa ceva din pacate.

  2. Dacă avem animale de companie, trebuie să se asumăm responsabilitatea să le îngrijim. Trebuie să observăm când își schimbă atitudinea, comportamentul. Astfel putem preveni boli grave.

  3. E indicat ca atunc acdn vedem ca animalul nostru de companie nu se simte bine sa mergem imediat la veterianar, pentru a nu se agrava situatia.

  4. Cine-si cunoaste bine animalutul, va obseva imediat ca ceva este in neregula si sunt sigura ca nu va intarzia sa ia masuri, sa faca investigatii pentru a impiedica agravarea bolii. Mai tine si de noroc, ca sa dai peste medeci dedicati meseriei. Exact ca in cazul oamenilor, nicio diferenta.

  5. Răspunde

    E o mare raspundere sa ai un animal de companie. E si el un membrul al familiei de care trebuie sa ai grija. La fel ca de un copil sau de un batran. Ambii depind de tine intr-un fel sau altul..

    • ghelbere elena
    • 29/12/2017
    Răspunde

    Un catel, o pisica este un mebru a familiei. Am avut o pisicuta care a murit de batranete si doamne cat am suferit.

  6. Ne vom muta la casa in curand, ne vom lua si un caine. Eu visez la un labrador, awwww…Il vom adora, sunt convinsa! Dar si cand incepe sa aiba probleme de sanatate, e jale. Te atasezi de el si suferi „ca un caine”. Dai oricati bani e nevoie, vorba aia, numai ca sa fie vesel sanatos.

  7. Din păcate, nu am câine. Dacă aș avea cu siguranță aș fi atent la toate aceste aspecte!

    • Aghinitei Maria
    • 29/12/2017
    Răspunde

    Animalul de companie devine ca un membru al familiei si trebuie ingrijit cu dragoste!

  8. Răspunde

    Eu n-am avut catel pana acum, insa am avut alte animalute si mi se rupea sufletul cand aveau probleme 🙁 . Sunt slaba la chestii de genul acesta, simt durerea lor de parca ar fi a mea.

    • Nicolae Claudia
    • 31/12/2017
    Răspunde

    Foarte importante sfaturile tale

  9. Răspunde

    Noi nu avem un animal de companie, desi fetele isi doresc unul. Insa am tot amanat sa le cumparam, ne-am gandit sa creasca putin mai mari, sa fie mai responsabile. Bineinteles ca daca vom lua vreodata, va fi un membru al familiei si va beneficia de aceleasi drepturi…mai ales de mersul la doctor.

    1. Crescand in casa cu cele mici, e obligatoriu sa fie la zi cu vaccinurile.

  10. Răspunde

    Si cainele meu lup tt din cauza asta a murit. Nu mai putea merge cu picioarele din spate si a zis ca-i prea batran sa-l poata opera. Ma bucur ca n-am fost acasa cand s-a intamplat nenorocirea

    1. Piki are abia 6 ani. Nu concep sa il pierd acum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

162 shares