Cum am reusit sa imi fac catelul sa mearga in lesa?

Ne iubim de aproape cinci ani. A fost dragoste la prima vedere, l-am strans in brate, i-am pupat nasucul si i-am promis ca o sa am grija de el si o sa il iubesc in fiecare zi. El nu mi-a promis nimic dar e singurul suflet care nu ma judeca niciodata, singurul care este in permanenta cu mine; el stie dintr-o privire cand sunt trista sau cand sunt vesela. Pe Piky al meu nu l-am pus niciodata in lesa. Am incercat o singura data, cand era micut si mergeam la vaccin, si a refuzat-o categoric. S-a pus in sezut si a refuzat sa mearga mai departe.

Din fericire, noi locuim la curte, pe o straduta mai putin circulata, si, fiind de talie mica si total inofensiv, mi-am permis sa il scot fara lesa la scurtele noastre plimbari. De curand am decis, insa, ca vreau sa incep sa fac mai multa miscare si am ales sa merg mai mult pe jos, sa facem plimbari mai lungi. Am incercat iar sa ii pun lesa si iar a refuzat-o. Chiar imi venea sa plang de ciuda ca trebuie sa il las in curte si nu il pot lua cu mine pentru ca stiu sigur ca si el are nevoie de miscare.

Acum doua seri ne-a venit ideea sa il lasam fara lesa pana ne indepartam putin de casa si sa incercam sa i-o punem apoi. Culmea e ca a mers! Cand s-a vazut intr-un loc pe care nu il cunostea, a stat cuminte sa ii prindem lesa de zgarda si n-a avut nici o obiectie in a-si continua drumul purtand-o. Nu s-a simtit tocmai in largul lui dar chiar ne-am plimbat cateva strazi si am fost tare mandra de el. La intoarcere am avut grija sa il laud, sa il mangai si sa il recompensez cu batoanele lui preferate. Astazi am iesit din nou, tot cu lesa. A fost mult mai destins si mai vesel decat ieri. Ne-am oprit, am mirosit diverse chestii, am admirat oamenii, ne-am minunat de cate masini trec pe alte strazi si, la intoarcere, am baut multa apa. Acum doarme mai linistit ca niciodata.

Se pare ca treaba asta va poate ajuta sa va convingeti cateii sa mearga in lesa. Cred ca atunci cand nu mai sunt pe teritoriul lor, le mai scade din tupeul obraznic si devin din dl. Personalitate dl. Caine Docil. Aveti grija sa nu iesiti niciodata cu cainele la plimbare fara lesa(cand va indepartati de casa)! Ii puteti salva viata sau va puteti scuti de durerea de a-l pierde.

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

  1. Răspunde

    Teoria e buna. Practica mi-a dovedit ca au si ei personalitate, ca si noi. Bruno al meu devine mai agresiv in locurile necunoscute, probabil pentru ca e mereu in alerta, sa nu patesc ceva. Ma protejeaza asa cum nici mama nu a facut-o vreodata. A stat mereu cuminte sa ii pun lesa, insa e capos si nu vrea sa mearga cuminte, la pas, mai ales daca are senzatia ca sunt in pericol. Se repede la cainii fara stapan, la oamenii care au caciuli sau hanorace cu gluga, la cei care au umbrele deschise sau bete in mana… Nu il mai pot scoate fara botnita, desi in general e un caine foarte bland si prietenos.

      • cristina
      • 29/02/2016
      Răspunde

      Bruno e baiat destept si stie el de ce se ia de ei. E responsabilitatea lui mami sa il invete sa fie mai diplomat 😀

      1. Răspunde

        Mami incearca permanent, insa caposul asta face numai ce vrea. Am stiut din prima clipa ca are o latura agresiva, care iese uneori la iveala. Spre surprinderea mea, botnita este cea care il face sa fie mai cuminte, ii da un sentiment de nesiguranta… 🙂

  2. Răspunde

    Ce dragalas e Piky al tau! E catel de talie mica sa incerci si cu un ham. Micky al meu are un fel de alergie, iar in lesa nu se simte tocmai comod. In plus in cazul in care va intalniti cu o haita de catei gata-gata sa-i manance coada lui Piky pt ca se afla pe teritoriul lor e mai usor si sigur de ridicat cu hamul… o spun din experienta :))
    Bine sa nu crezi ca prima data cand i-am prins hamul a fost euforie totala, dar s-a obisnuit!
    Pentru siguranta lui cel mai bine e sa il scoti in lesa sau ham! Chiar daca sunt proteste la inceput, o sa se obisnuiasca. Asa e viata, pana la urma cei pe care ii iubim trebuie sa ii determinam sa faca unele lucruri necesare chiar daca nu le face placere…
    Va pupam!

      • cristina
      • 29/02/2016
      Răspunde

      Si noi il pupam pe Micky!

    • ghelbere elena
    • 29/02/2016
    Răspunde

    Cateii sunt foarte inteligenti si simt pericolul. De ce nu ai incercat de cand era mic sa-i pui lesa, ar fi fost mai usor. Intreb si eu. Nu am avut catei, dar am avut o pisicuta siameza si stiu cat de multa dragoste pot oferi animalutele de casa.

    • Tatiana Sorina
    • 29/02/2016
    Răspunde

    E dragut catelusul tau,a mea e mare,nici gand sa il plimb vreodata,e ciobanesc mioritic si s-a facut cat casa :))))

    • stoica claudia
    • 29/02/2016
    Răspunde

    Dragas catelus

  3. Ai cel mai cuminte catel…si este atat frumos !!

  4. Răspunde

    Catelusul tau e un norocos pentru ca te are pe tine ca ,,mamica,,.

    • Hacman Mariana
    • 29/02/2016
    Răspunde

    Catelusul tau este foarte norocos ca are o stapana atat de minunata!De-ar avea si altii asemenea noroc bine-ar fi!

    • Ana Ardeleanu
    • 01/03/2016
    Răspunde

    Ai un catel superb! Daca as sta la curte, cu siguranta mi-as lua si eu unul, tot de talie mica :). Sunt total de acord cu ideea de a tine catelul in lesa atunci cand mergi la plimbare, mai ales daca aceasta este mai lunga sau este mai departe de casa. Cu putin ajutor si multa dragoste, totul este posibil!

  5. Răspunde

    Treaba cu cateii e la fel ca la copii, asteapta sa fie laudati si iti ofera dragoste neconditionata.

    • victorita
    • 03/03/2016
    Răspunde

    Salutari lui Piky ! :* Eu am trei catei: Fram, Nila si Bobita (stau la curte) + 6 pisici: Iubi, Iubitel, Scumpi, Scumpitel, Garfild si Mimi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 shares