Cum îl înveți să doarmă singur în pătuțul din camera lui

 Nu sunt sigură dar cred că v-am mai povestit despre Georgică. Noi îi zicem Gică Maimuțică pentru că e tare energic și se urcă pe unde nici cu gândul nu gândești. El, de felul lui, e băiat curajos. Dar nu dormea singur. Avea deja trei ani și refuza să doarmă în camera lui. Cum ar fi putut să vrea să doarmă singur dacă, până la un an, a dormit cu părinții în pat și, de atunci, a dormit în pătuțul lui în aceeași cameră cu ei. Și de câtă muncă de convingere a fost nevoie că să îl mute și acolo! A primit atunci de la nășica lui un pătuț bebe junior DeLuxe și a fost un soi de tragedie pentru el sa plece de lângă mami.
 Sunt convinsă că multe dintre voi va recunoașteți în situația asta. Nu v-ați gândit niciodată cât rău îi poate face și lui și vouă, ca și cuplu, faptul că cel mic nu doarme în camera lui? Pentru el, lipsa de autonomie de acum, va continuă și mai târziu. Acum nu vrea să doarmă singur, la anul nu o să vrea să stea la grădiniță singur, peste doi ani nu o să vrea să facă teme singur.  Cât despre voi, sunt sigură că multe mămici își spun în sinea lor că cel mic e cel mai important și să că tatăl e pe locul doi. Câte casnicii nu s-au sfârșit tocmai din cauza lipsei de intimitate a părinților? Dacă într-adevăr copilul e cel mai important, el are nevoie de amândoi, de doi părinți între care să simtă că există dragoste.
 Nu va judec și nu va dau sfaturi. Nu aș putea. Eu nu sunt mămica. Am, însă, un cățel pe care îl tratez ca pe copilul meu și, privind ce răzgâiat am scos din el, îmi dau seama că nu voi fi o mamă nici pe departe perfectă. La fel ca și Georgică, plângea de mama focului până îl luăm cu mine în pat. Pe atunci, era patul nostru. Acum, e al lui. Ba mai e și gelos când ne vede împreună. Dacă ar fi după el, eu ar trebui să dorm cu el și soțul singur. L-am rugat, l-am amenințat, l-am certat și n-a fost chip să îl dau jos din pat. Până în ziua când am primit un fotoliu de puf pe care l-am pus în sufragerie. De atunci, ne-a eliberat patul și de fotoliu nu are voie nimeni să se atingă.
 Cam așa a fost și cu Georgică. Degeaba avea pătuțul lui în alt colț al camerei că tot în patul părinților vroia. Nu îl atrăgea nimic la pătuțul nou. Se trezea și se punea pe plâns că sub pătuțuri stau monștri care îl pot ataca.. Mai mare rușinea: spunea tuturor că vrea să se facă polițist ca să facă ordine la el pe stradă. Cine a mai văzut polițist să plângă? De aici a venit ideea noastră: îi place tot ce ține de poliție: mașină de poliție, costum de polițist pentru Halloween, pijamale cu polițiști, tricicletă pe care scrie “Police”.
 Cât a stat Georgică la mare cu mami, tati și mamaie, cheile casei au fost la noi ca să hrănim cățeii și să îngrijim florile. Ne-am organizat într-un week-end, trei mătuși de-ale lui Georgică și doi unchi. Am dat tot afară din camera “copilului” (pe care o transformaseră în debara), și ne-am pus pe treabă. Zugrăvit, apoi pictat pereții de către mătușa Bianca. Nu-și mai exersase de mult talentul dar i-au ieșit câteva semne de circulație drăguțe și animate cu ochișori. Am pus toți bani și am cumpărat un pat pentru copii Police, o saltea pentru copii, o lenjerie de pat, un covor cu un oraș desenat. I-am transferat acolo toate jucăriile și am plasat în fiecare colț al camerei câte o figurină polițist: una pe măsuță, una pe dulap, una pe glaful de la geam și una pe noptieră. Am pus și pe noptiera părinților ceva: o jucărie girofar.
 Au venit de la mare sâmbăta trecută. Gică Maimuțică și-a primit cadoul de la noi pentru ziua lui: a făcut cunoștință cu camera polițiștilor. De cum a văzut patul i-a plăcut dar, când s-a gândit mai bine că trebuie să doarmă în el, a zis că îi e frică. Am profitat de entuziasmul stârnit de pătuț și i-am construit o întreagă poveste: covorașul acela era orașul lui și era un oraș în care erau numai copii și jucării, deci nu avea cine să îi facă rău. Oricum, polițiștii îl vegheau din colțurile camerei și nu ar fi permis nimănui să pătrundă acolo în camera, în orașul Polițiștilor. La el toate relele veneau de sub pat și acum nu aveau de unde veni pentru că patul sub formă de mașină de poliție nu are “sub pat”. Și, ca să fie sigur că e în siguranță, mami și-a instalat în dormitor un girofar care pornește dacă el are un coșmar și vine să îl liniștească.(normal că nu pornea girofarul dar i-am instalat în cameră acel sistem de monitorizare audio pe care nu îl folosiseră niciodată). Parcă mai căpătase încredere dar nu era sigur.
 S-a mai uitat o data la patul mașinuța și a zis că doarme acolo dacă stă mami cu el. S-a oferit tati să stea. A stat lângă pătuț, citindu-i din cartea lui preferata. Ar fi vrut că tati să stea lângă el in pat dar tati nu avea voie și i-a spus că dacă sta și el în pătuț face pană mașinuța. În acea noapte a dormit buștean, fiind obosit. A doua noapte, a mârâit puțin că vrea în camera lor dar i-a trecut repede cu o nouă poveste. Când s-a trezit peste noapte plângând, mami a auzit și a venit la el. L-a mângâiat, i-a spus că girofarul a pornit și a chemat-o și că stă cu el până adoarme. S-a cerut iar în camera părinților dar mami i-a spus că nicăieri nu e mai în siguranță decât în orașul polițiștilor.
 Acum e convins că girofarul funcționează și că polițiștii sunt treji cât doarme el. Încă nu adoarme singur, unul din părinți stă cu el până adoarme dar măcar doarme în cameră lui, în noul pătuț, singur. Un mediu plăcut lui, confortabil, o poveste care să îi insufle siguranță, asta l-a ajutat să prindă curaj și drag de noua lui cameră. Află de ce se teme micuțul tău și construiește camera și povestea care să îi alunge monștrii imaginari! Asta e primul pas spre a-l învață să doarmă singur în camera lui.

Previous Post Next Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 shares