Sunt plina de nervi si cu lacrimi in ochi. Poate ca este pentru prima oara cand scriu fara sa menajez pe nimeni. Simn nevoia sa spun tot ce am trait si tot ce traiesc. Simt nevoia sa plang si sa strig ca oamenii sunt cel mai rau lucru de pe fata pamantului.
Nu ai voie sa te exprimi ca deja esti jignit iar daca raspunzi printr-o jignire, in apararea „victimei” sar alti cativa, dispusi sa iti dea in cap. Dar nu accept sa se ia nimeni de viata mea pentru ca nimeni nu traieste de opt ani infernul pe care il traiesc eu. Nu accept sa vina cineva sa imi vorbeasca in scarba despre faptul ca si el a avut atacuri de panica si a trecut peste si ca eu nu sunt capabila. E nevoie sa va aduc voua cumva documentatia medicala care sa ateste ca din punct de vedere psihic am o problema care s-a generalizat si ca de indata ce ma urc in tramvai simt ca imi inghit limba si lesin?
Nu doresc nici celui mai mare dusman sa ajunga, dupa ce timp de 20 de ani a fost un om normal, sa tanjeasca sa se poata plimba singur intr-un parc si sa mearga la un film(nu mai vorbesc despre un job), sa poata iesi singur, sa nu ii fie frica de ce ii rezerva secunda doi. Da, sunt dependenta de anumit medicament, in doza foarte mica. Da, am probleme dar nu de genul nebunie sau alte afectiuni care sa nu imi permita sa discut cu oamenii si sa am relatii cu ei. Totusi, refuz sa am relatii cu cei care isi aleg prietenii doar in functie de interese. Nu voi pupa niciodata in dos doar de dragul de a atrage oameni de partea mea. Dar asta fac toti.
Nu o sa ma transform in „paracioasa clasei” cum o fac altii si nu voi spune concret despre ce este vorba. Doar ca, oamenii ma dezamagesc mai tare pe zi ce trece si sunt ferm convinsa ca, daca as trai intr-o padure cu niste caini, nu as mai avea nici tulburarile de panica si anxietate. Sa ti se spuna ca daca castigi ceva e pentru ca oamenii iti dau din mila sau pentru ca ai comentat anterior, sa se spuna ca ti s-a donat un capat de ata(fara sa fie adevarat) asta e deja prea mult.
Eu nu vreau sa fiu prietena cu asemenea oameni, nu vreau sa le doresc raul, nu vreau sa le raspund cu aceeasi moneda. Judec oamenii mereu dupa merit si apreciez munca fiecaruia. Dar cred ca am si eu dreptul sa ma exprim, chiar daca nu ies la suc sau cafea cu marii bloggeri ai lumii asteia. Am o veste proasta pentru voi: acolo unde am castigat, am castigat pentru ca am fost mai buna ca voi si cred ca doare ca dovedesc ca pot si singura, fara sa fiu falsa si sa lingusesc!
Eu folosesc gelul spumant și îmi place foarte mult!