Sa ma ierte Liviu Alexa!

Omul modern cica e liber. Poetul modern, liber si el. Recunosc, nu sunt cititoare constanta de poezie. Nici in liceu, nici in facultate nu imi placea poezia moderna. Sunt o traditionalista din fire si prefer rima si ritmul cand vine vorba de latura poetica. Nu m-am putut abtine sa nu imi dau cu parerea despre volumul de poezii al lui Liviu Alexa. Eu stiu asa: poezia este o creatie literara in versuri iar versul este unitate prozodica elementara, alcatuita dintr-unul sau mai multe cuvinte, potrivit unei scheme si determinată fie de cantitatea silabelor, fie de accent, fie de numarul silabelor. Ori, in ceea ce porta numele de poezie moderna, nu mai exita reguli; singura regula e ca toate regulile sunt incalcate. Masura, versul dispar si scriitorul se exprima liber. N-am nimic cu sentimentele lui ba mai mult, uneori(rar) ma regasesc in starile descrise(acolo unde le inteleg) dar eu nu as numi asta poezie. Pentru mine e doar un soi de proza lirica. No offence, dar in patru ani de facultate, nimeni nu m-a putut face sa imi placa un tablou in care eu vedeam altceva decat restul. Degeaba imi spui tu ca acolo sunt gandurile pictorului cand eu nu vad altceva decat o ploaie printre trunchiuri de copaci.  Poate ca nici pentru pictor nu era important ce voi gandi eu cand il voi vedea si ce a simtit el cand i-a dat viata.
Volumul “Vulvonerabilii” despre care vorbim este, prin toate caracteristicile sale, un volum de poezie moderna. Poetul nu mai rataceste prin codrii de arama ci printre magazinele unui oras care il sufoca. Te regasesti in unele din situatiile prezentate si iti dai seama ca adesea ai simtit acelasi lucru; doar capacitatea de a te exprima literar ti-a lipsit. Poate ca si lui ii lipseste. Ce imi place? Ca volumul imbina doua arte: arta literara si arta fotografica si fiecare titlu este insotit de o poza mai mult decat sugestiva. Ce nu imi place? Pozele in sine. Parca ar fi facute de un emo care vrea sa le puna pe facebook. Rime albe, negre, roz….nu mai conteaza. Eu vreau rime! Poate ca sunt superficiala. Unele “versuri” sunt atat de simpliste si parca trase de par numai ca sa continue o idee pe care oricum o pierduse 2 randuri mai sus. Cica poezia nu trebuie inteleasa, zic unii. Atunci o citesti asa de tampit ca sa vezi daca mai stii alfabetul? Ca trebuie sa trezeasca stari, emotii si bla-bla-uri. Pai ca sa starneasca asta nu trebuie sa o inteleg? In concluzie, pentru mine poezia e sublima dar lipseste cu desavarsire.
Poftiti si o mostra de poezie ca sa va dati cu parerea. Si daca vreti sa cititi toate poeziile, va poftesc aici. Apropo, de ce ar mai fi necesara lansarea daca volumul e public pe internet? Daca tot se vrea poezie moderna….modern inseamna ecologic(sa nu distrugi corola lumii de copaci) si citit pe iPhone nu pe o carte.

Related Posts

Previous Post Next Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0 shares