Lasă lumea în urmă, Rumaan Alam

Lasă lumea în urmă, Rumaan Alam

Carte nouă de la Litera – Lasă lumea în urmă, semnată de un autor necunoscut mie până acum, Rumaan Alam. Copertă care nu-mi spunea nimic, titlu care parcă mă atrăgea și nu prea, dar cu o descriere de zile mari. Stai să vezi suspans, mi-am zis, când m-am apucat să o citesc.

Lasă lumea în urmă, scurt rezumat

Scurt am zis, scurt să fie! Doi soți și ai lor copii pleacă în vacanță într-un loc retras, într-o casă închiriată pentru câteva zile. Ajung acolo, toate bune, super casă, super piscină, super loc, etc. Sex, voie bună, opulență, până când la ușă apar, în miez de noapte, proprietarii casei. Se pare că în New York s-a întâmplat ceva: o pană majoră de curent. Sunt convinși că e vorba de mai mult și nu au curaj să se întoarcă acolo. Cer să fie găzduiți în propria casă.

Acum sunt patru adulți și doi copii. Încep teoriile despre ce s-ar fi putut întâmpla. Televizoarele și telefoanele nu mai funcționează. Teama se transformă în panică. Un sunet îngrozitor o amplifică. Geamurile se crapă, drumurile nu mai duc unde trebuie să ducă, animalele din pădurea de alături o iau razna, copiilor li se întâmplă lucruri groaznice. Vine Apocalipsa? A avut loc un atac biologic? Ce se întâmplă?

Aici vine partea unde, de obicei, vă îndemn să citiți cartea pentru răspunsuri. De data asta nu o fac. De ce? Simplu: cartea nu oferă niciun răspuns.

Lasă lumea în urmă, gânduri de după

Am avut curiozitatea să dau o scurtă căutare pe Google după titlul cărții și autor. Nici n-a fost nevoie să accesez linkurile care înțeleg că este o carte foarte apreciată la nivel mondial, dar și la noi. M-am simțit prost și am pendulat între a nu scrie nimic despre ea sau a-mi asuma părerea care nu este deloc una grozavă. Am ales varianta a doua. Pentru mine, este o carte pe care nu aș recomanda-o nici dușmanilor.

Atrage, probabil, ideea de identificare a panicii de care am avut noi parte în primul an de pandemie cu cea a panicii de care sunt cuprinse personajele în lipsa unor informații clare. Da, recunoaștem aici tema izolării, tema scenaritei care ne-a cuprins și pe noi, personajele din marea poveste numită istoria pandemiei, ne amintim de criza de drojdie și hârtie igienică. Am prins ideile despre ecologie, bune de altfel. Am apreciat critica subtilă la adresa lumii prea civilizate. În rest, este o carte în care se întâmplă multe și, de fapt, nimic. Este o panică peste panică, un suspans continuu și atât.

Are câteva idei bune, dar povestea construită în jurul lor nu prea m-a prins pe mine. Simt că este un eseu pe care cineva s-a forțat să-l transforme în roman. Ficțiune fără cap și fără coadă, un roman cu tentă horror, un scenariu post-apocaliptic în care nimic nu poate fi explicat și nimic nu primește explicații. Suspans… aștepți să se întâmple ceva, dar vine tot suspans și, la final, suspansul rămâne suspendat. Mai adaug la asta și un stil enervant și unele pasaje vulgare care nu știu dacă își aveau locul în genul ăsta de carte și concluzia este că pentru mine această carte a însemnat timp pierdut, bani pierduți și o stare de nervi.

Poate nu sunt eu suficient de inteligentă pentru o astfel de lectură. E posibil și asta. Îmi asum. Citiți-o voi și descoperiți-i toate sensurile ascunse pe care nu am putut suporta niciodată să le caut în prin operele literare studiate în școală. Îmi aduc aminte de poeziile lui Eminescu pe care unii au ajuns să le disece și să ducă la niște niște idei care cred că erau la 3000 km distanță de poet atunci când a scris acele rânduri. Chiar vă rog, dacă citiți cartea asta și vă dă pe spate, să veniți aici, să lăsați un comentariu în care să-mi spuneți că sunt prea superficială pentru o astfel de lectură. Mie mi s-a părut o porcărie. Cea mai mare dezamăgire din toate timpurile. Binevoitoarele nu am putut termina de citit pentru că am fost eu slabă și nepregătită pentru stilul ei, dar era o carte bună, cu cap și coadă, cu informații, cu de toate. Lasă lumea în ur nu e…

Previous Post Next Post

Comments

    • Asaftei Simona
    • 02/10/2021
    Răspunde

    Chiar îmi pare rău ,am mai pățit și eu cu vreo câteva cărți ,dar eu nici nu le-am mai citit până la capăt ,am renunțat la ele .

      • Cristiana
      • 02/10/2021
      Răspunde

      Eu le duc pana la capăt dacă pot. Tot aștept acel ceva…

    • Valeria Chertes
    • 02/10/2021
    Răspunde

    Din păcate mai sunt și unele carti care ne dezamăgesc.

      • cristina dragomir
      • 03/10/2021
      Răspunde

      Sunt, dar ma bucur ca nu am dat peste multe de genul asta pana acum.

  1. Răspunde

    in ultimii ani am abandonat cartile ce nu au fost pe gustul meu. Sunt prea multe carti faine ce ma asteapta si prea putin timp, fiecare are gustul lui si mai ales cand e vorba de carti si timpul liber asa ca nu te simti in neregula pt gusturile tale ca sunt diferite.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 shares
%d blogeri au apreciat: