Nicio picătură de băut – Mindy McGinnis (recenzie)

Nicio picătură de băut Mindy McGinnis

TitluNicio picătură de băut (Titlu original Not a drop to drink)
Anul apariției în România 2019
Editura Corint
Autor Mindy McGinnis
Traducere Ionel Ghiragiosan

Nicio picătură de băut – scurt rezumat

Apocalipsa a venit. Nu cu foc din cer, nici cu potop. Omenirea rămâne fără apă. Apa potabilă este tot mai rară și mai scumpă. Fără o sursă de apă, oamenii sunt pierduți. Lynn și mama ei trăiesc într-o casă izolată, în mijlocul câmpului. Și au apă. Au un heleșteu din care iau apă pe care au învățat să o purifice și să o stocheze pentru lunile când heleșteul seacă sau îngheață. Heleșteul trebuie păzit cu prețul vieții.

Cele două locuiesc în pivnița casei, locul cel mai ușor de apărat în fața invadatorilor. Hrana constă în vânat și legume pe care le cultivă sigure. Nu școală, nu magazine, nu electricitate. Sunt doar ele. Tatăl lui Lynn a dispărut dinainte de nașterea ei. Contactul cu oamenii, în aceste vremuri, înseamnă pericol. Au un singur vecin, destul de îndepărtat, dar nu au contact cu el decât prin luneta puștii folosite pentru vânat pentru a se apăra în caz că cineva vine să le ia heleșteul.

Mama lui Lynn moare. Lynn e singură de acum. Fumul care se vede uneori la orizont nu-i dă pace. Pericolul este tot mai aproape. Bărbații care au atacat acum ceva timp sigur se vor întoarce să-i ia comoara. Iarna e aproape și Lynn încă nu are lemne suficiente și nici nu a reușit să afume carnea, așa cum ar fi trebuit. Oare va trece de această iarnă? Va reuși să apere singură heleșteul?

Poți comanda cartea direct de pe site-ul edituracorint.ro.

Nicio picătură de băut – gânduri de după

Subiectul acestei cărți m-a atras ca un magnet. Un viitor fără apă nu există. Este unul dintre cele mai înfricoșătoare scenarii apocaliptice și, culmea, foarte posibil de trăit (în viitorul chiar mai apropiat decât am crede), la cât de mult protejăm noi mediul și economisim resursele. Trebuie să fie groaznic să dai zilnic lupta pe apă și pe moarte. Chiar cred că așa va arăta Sfârșitul. Nu cu un asteroid care lovește pământul, nu cu invazii extraterestre sau cu bombe. Pur și simplu, vom fi uciși de propriile noastre alegeri greșite.

Lumea lui Lynn este una în care etajele superioare ale casei, mobila, nu mai au nicio valoare. Diamantul este heleșteul. Indispensabile sunt instrumentele pentru purificarea și stocarea apei și armele folosite pentru apărarea ei. Nimic altceva nu mai contează. Pentru mama ei, viața fusese altfel odinioară. Pentru Lynn, lucrurile au stat așa de când se știe. Este singura realitate pe care o cunoaște. A fost crescută să fie dură, puternică, pricepută și solitară. Să ucidă când e nevoie. Sunt calitățile de care are nevoie pentru a supraviețui în această lume dură.

Citești și te îngrozești destul de tare, gândindu-te cum ai face față dacă ai trăi povestea pe pielea ta. Te pui în locul mamei lui Lynn și te întrebi cât de greu trebuie să fi fost să creeze o ordine în tot haosul creat și să învețe să trăiască izolată. Nu spun că pentru Lynn nu e greu, doar că pentru ea toate lucrurile astea reprezintă normalitatea, cumva.

Cum ar fi ca, de mâine, să nu mai vorbești cu nimeni și să-ți vezi vecinul doar prin luneta puștii, să nu mai poți avea încredere în nimeni, să dormi cu pușca în mână? Cât de animal social mai este omul într-o astfel de lume? Cât de umani ne mai permitem să fim în astfel de condiții?

Provocările cărora Lynn trebuie să le facă față sunt mai multe decât crezi. Dincolo de apă, ea trebuie să-și apere inima și să învețe lucruri despre care mama nu prea i-a vorbit. Poate că nu toți oamenii sunt răi și poate că șansa supraviețuirii vine tocmai din trecerea de la solitar la solidar. Te las pe tine să descoperi ce se întâmplă atunci când oamenii care nu reprezintă un pericol unii pentru alții se întâlnesc.

Recunosc că nu prea mi-a plăcut finalul, dar vestea bună este că povestea nu se încheie aici. Există un volum doi pe care sper ca Editura Corint să-l publice cât mai curând.

Nicio picătură de băut mi se pare cea mai frumoasă distopie din câte am citit până acum. Este o poveste despre supraviețuire. Nu ai prea multă acțiune, dar ai o atmosferă incitantă, deși sumbră, suficient suspans, dramatism și multe lucruri la care să meditezi citind-o. E scurtă și ușor de citit, dar nu te grăbi! Acordă-i atenție și vezi dincolo de fapte! Ai atâtea lucruri de care să te bucuri – ai apă și speranță. Ai grijă de ele!

Etichete:

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

    • Valeria Chertes
    • 06/02/2020
    Răspunde

    Mulțumesc pentru recomandare,îmi place genul acesta de cărți.

      • Cristina Dragomir
      • 12/02/2020
      Răspunde

      Ma bucur.

    • Asaftei Simona
    • 07/02/2020
    Răspunde

    Wow cât de interesantă pare această carte,chiar stau și mă gândesc la așa ceva,cum poți să reziști fără apă,fără màncare stau ,dar fără apă ,nu se poate și așa retras în câmp ,până la urmă rămânând și singură fără mama ei ,chiar mi-aș dori enorm de mult să o citesc această carte să văd ce va face fata până la urmă,cum va supravețui . O recenzie foarte frumoasă i-ai făcut ! Ești super pricepută la așa ceva !👏💖

      • Cristina Dragomir
      • 12/02/2020
      Răspunde

      nu cred ca sunt priceputa. Depinde si de carte, daca ma inspira sau nu.

    • Anghelina Irina
    • 07/02/2020
    Răspunde

    Wow!Cred ca oricare dintre noi ne-am apăra helesteul la fel cum a facut Lynn si mama ei.Cred ca e o carte captivantă, mi-ar plăcea să o citesc

      • Cristina Dragomir
      • 12/02/2020
      Răspunde

      Sunt convinsa ca putini sunt cei care ar fi dispusi sa cedeze prea usor sursa de apa.

  1. Răspunde

    Ce scenariu cataclitic, si nici nu e departe de realitate pt ca acum se intampla pe multe suprafete ale omenirii. Caut cartile, m-ai provocat!
    Citeam ca in anii ’60-’70 Israel-ul a trecut prin asa perioada: seceta rau, apa rationalizata dramatic, limitat imigrantii veniti in conditiile in care tara e desertica si ploua rar. Pana au inventat osmoza inversa si tehnologia poate fi folosita de toti: se desalinizeaza marile si oceanele. Israel a ramas tara cu probleme cu apa, au cea mai mare reciclare a apei (85% inclusiv apa de canalizare, apa de ploaie, tot tot tot!!) – pe locul 2 fiind Spania cu 15%.

      • Cristina Dragomir
      • 12/02/2020
      Răspunde

      uite ca de osmoza asta nu stiam nimic. Oricum viitorul nu se anunta grozav. Bun, o sa avem apa, dar ce facem cand tari intregi vor fi inghitite de apa si ne vom inghesui ca sobolanii pe teritorii tot mai retranse. Ce mai mancam? cum mai respiram?

    • Tatiana Sorina
    • 08/02/2020
    Răspunde

    Ce îmi place cum povestești, ești o drăguță. Bun articol, draga mea. Pupicii!

      • Cristina Dragomir
      • 12/02/2020
      Răspunde

      Multumesc.

    • Catalina Sora
    • 09/02/2020
    Răspunde

    MUltumesc pentru recenzie. Sa speram ca nu o sa se ajunga nicicand in situatii de aceste gen desi in viitor e posibila aceasta

      • Dobrișan Maria Ancuța
      • 09/02/2020
      Răspunde

      Felicitări pentru recenzie. Sună foarte interesantă cartea, iar subiectul este unul care te pune pe gânduri.

        • Cristina Dragomir
        • 12/02/2020
        Răspunde

        Te pune serios pe ganduri.

      • Cristina Dragomir
      • 12/02/2020
      Răspunde

      Multe lucruri sunt posibile si de mai toate noi suntem responsabili.

  2. Această carte m-ar pune pe gânduri exact cum a făcut și Bird Box. Cât poți lupta pentru supraviețuire?

      • Cristina Dragomir
      • 12/02/2020
      Răspunde

      exact!

  3. Hm… sa stii ca pe mine nu m-a atras de la inceput, de cand am vazut ca a aparut. Dar acum, citind recenzia ta m-am razgandit si o trec pe lista de lectura. Doar ca … uf… nu stiam ca e serie. E asa de greu sa incepi o serie si sa nu ai toate volumele 🙁

      • Cristina Dragomir
      • 23/02/2020
      Răspunde

      Dupa cum am zis, a doua partea e mai asa… lalaita. Dar inceputul mie mi-a placut mult.

  4. o idee pe care nu am mai intalnit-o in carti! da, mi se pare o carte de pus pe lista!

      • Cristina Dragomir
      • 08/03/2020
      Răspunde

      Prima parte sigur ti-ar placea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 shares
%d blogeri au apreciat: