Plânset de copil – David Jackson (scurt rezumat și impresii)

Plânset de copil - David Jackson

Printre cumpărăturile făcute de Black Friday, am avut și o comandă pe Libris.ro. M-am ales cu două cărți cu reducere foarte mare (80%) și un set de figurine cu animale sălbatice pentru copii. Una dintre cele două cărți alese este Plânset de copil (David Jackson), o carte pe care mi-am imaginat-o mai mult decât captivantă. A fost sau nu așa?

Plânset de copil – scurt rezumat

Erin este mamă singură a unei fetițe de doar câteva luni, pe nume Georgia. Romanul debutează cu trezirea bruscă a lui Erin, în apartamentul gol, după ce un atacator o lovise și o lăsase inconștientă. Nu lipsește nimic în afară de fiica ei, Georgia. În disperarea de a-și fi pierdut copilul, Erin crede că vocea pe care o aude este în capul ei. În realitate, vocea este cea a atacatorului, a celui care o răpise pe Georgia și care îi promite că i-o va da înapoi, teafără și nevătămată, dacă face ceva pentru el.

Ce trebuie să facă Erin pentru ca Georgia să se întoarcă acasă? Să omoare un om. Ciudat este că răpitorul nu vrea moartă o anumită persoană, așa cum ne-am aștepta. Erin trebuie doar să ucidă. Nu contează pe cine. Și chiar o face. Numai că, lucrurile nu sunt așa simple, dacă o crimă poate fi numită ceva simplu. Erin ucide, dar Georgia nu se întoarce la ea, nu până nu va mai omorî încă 5 persoane. În total, trebuie să ucidă, până la miezul nopții, șase persoane.

Greu, dar ce nu face o mamă pentru copilul ei!? Victimele nu au nici o legătura una cu alta, modul de operare este complet diferit, singura legătură dintre cadavre fiind numerele crestate cu un cuțit pe frunțile lor. Doar că numerele nu sunt în ordine. Primele victime primesc numerele 2 și 3, iar a treia numărul 1.

Oare au găsit polițiștii cadavrele în ordinea greșită sau există o altă explicație pentru treaba asta? Cine este criminalul și de ce este atât de grăbit, să facă atâtea victime într-o singură zi? Acestea sunt întrebările cărora le caută răspuns detectivii Doyle și LeBlanc, căci pe tura lor se întâmplă majoritatea crimelor. Și asta în timp ce fac și pe dădacele cu un tânăr cu ceva probleme psihice, pasionat de numerele prime, care vine și mărturisește că și-a ucis mama, dar refuză să le da orice alt indiciu care să-i ajute să-l identifice.

Dacă Erin va reuși să ducă porunca răpitorului până la capăt, să ucidă șase persoane fără a fi prinsă de polițiști și dacă-și va recupera fiica până la final, asta rămâne să descoperiți singuri.

Plânset de copil – impresii de după

Copertă bună, titlu mai mult decât atrăgător, o descriere care te convinge s-o cumperi și un început promițător. În realitate, Plânset de copil este un thriller de nivel mediu, nu chiar atât de tulburător și palpitant cum mă așteptam eu și cum l-a descris Mari Hannah.

Ideea de la care pleacă romanul mi se pare super bună – o mamă despărțită de copilul ei, gata să facă orice i se spune pentru a-și aduce acasă bebelușul pe care-l aude plângând când răpitorul amenință că-i va face rău dacă nu se supune dorințelor lui.  Dar, pe măsură ce te afunzi în poveste, intensitatea se pierde în prea multă vorbărie și, în toate acțiunile lui Erin, parcă nu vezi disperarea pe care te aștepți să o afișeze o mamă care își știe copilul în pericol.

Avem de-a face cu ironii de care nu cred că o mamă în situație ei ar avea chef:

După tabloul pe care îl zugrăvește el, pare simplu. Ca și cum ai prepara o mâncare sau ai învăța să șofezi. Te ridici, ieși, omori pe cineva, vii acasă. Ce-ai făcut azi, dragă? Ah, știi tu, ca de obicei. Am reușit să-mi fac timp și de o crimă la ora prânzului.

La început nu o credeai în stare de o crimă. De ce înaintezi în poveste și îi vezi atitudinea, nu neapărat acțiunile (care să zicem că sunt justificate de dragostea pentru copilul ei), te întrebi dacă nu cumva a mai făcut asta vreodată. Ucide deloc cu milă, ci cu sete. Poate că unele dintre victime chiar își meritau tratamentul, dar e cam mult. După prima crimă, parcă mai are ceva uman în ea. După următoarea încetează să se mai scuze.

Erin se va uita în ochii copilului ei și îi va spune: Pentru tine am făcut-o. Pentru tine. Tu trăiești doar pentru că am renunțat la tot ce sunt eu, pentru tine.

De cealaltă parte, avem detectivii aflați pe urmele ei, dar mereu cu un pas în urma ei. Doyle este mai mult decât un bun polițist. Este un om bun. Un om care știe să asculte, un om care nu este capabil să pună un tânăr care i se pare inofensiv și cu un comportament de copil (deși declară că și-a ucis mama) în arest, alături de infractori periculoși. Iar asta îl va ajuta să dezlege cazul sau, mai bine zis, cazurile.

Finalul răspunde tuturor întrebărilor, dar răspunsul nu este cel la care te-ai putea aștepta. Este unul în genul finalurilor din romanele lui Guillaume Musso. Te dă complet peste cap, dar explică toate dubiile pe care le-ai avut și lasă loc chiar și de o continuare.

Nu este un roman plictisitor, asta te asigur. L-am citit în două seri, dornică să aflu deznodământul mai repede. Problema este că mă așteptam la mai mult suspans. Poate am eu așteptări prea mari. Accentul este pus prea mult pe dialogurile lui Erin cu vocea din cască și prea puțin pe copil sau pe implicațiile psihologice alte acțiunilor mamei.

Întrebarea este: tu ai ucide șase persoane ca să-ți recuperezi copilul? 

Etichete:
Previous Post Next Post

Comments

    • Anda Stanciu
    • 30/11/2018
    Răspunde

    Interesanta cartea

      • Cristina Dragomir
      • 03/12/2018
      Răspunde

      Foarte!

    • Valeria Chertes
    • 30/11/2018
    Răspunde

    Mulțumim pentru recenzie.

      • Cristina Dragomir
      • 03/12/2018
      Răspunde

      Sper sa va placa!

  1. Uff…povestea e tulburatoare si cred ca mi-ar atrage atentia. De fapt sunt curioasa sa o citesc chiar daca spui ca nu e atat de palpitanta cum te-ai fi asteptat. Insa din descriere pare o carte plina de mister, care cred ca mi-ar fi pe plac.

      • Cristina Dragomir
      • 03/12/2018
      Răspunde

      Ca mama, poate vei vedea altfel cartea.

    • Ioana Radu
    • 01/12/2018
    Răspunde

    Pare a fi o carte palpitanta, chiar daca astea cu crime nu sunt tocmai ce citesc eu de obicei. Mi-a trecut recent prin mana un thriller si parca sa zic ca am prins un pic gustul si as mai citit ceva din categoria asta. Si eu, la fel ca tine, mi-am luat tot carti de black friday ^_^.

      • Cristina Dragomir
      • 03/12/2018
      Răspunde

      Si inca nu am luat cate carti as fi vrut pentru ca am spart multi bani pe hainute pentru copii si jucarii.

  2. Răspunde

    Am văzut-o și eu, dar nu mai era în stoc. Dacă am noroc o iau acum. Mie mi se pare interesantă, iar recenzia ta m-a făcut si mai curioasă!!!

      • Cristina Dragomir
      • 03/12/2018
      Răspunde

      Pe Libris am vazut si eu ca nu mai era si pe alte site-uri era la pret de 4 ori mai mare.

  3. Sa ucizi 6 persoane intr-o zi… Sunt convinsa ca dincolo de ceea ce ne-ai prezentat se ascund multe mistere pe care le-am deslusi pe parcursul lecturarii cartii. As vrea sa schimb putin registrul in ceea ce priveste genul de carti. In utimul timp am citit mai mult carti despre razboi, carti care, unele dintre ele m-au marcat. Nu stiu deocamdata spre ce gen ma voi orienta cand voi termina ce mai am de citit, dar o voi trece si pe aceasta in wishlist pentru mai tarziu.

      • Cristina Dragomir
      • 03/12/2018
      Răspunde

      Eu aleg carti in care sa ma afund si sa uit de ale mele…

  4. Cred că este foarte greu de dat raspunsul la o astfel de intrebare. Probabil ca ai fi in stare de orice pentru copilul tau.

      • Cristina Dragomir
      • 03/12/2018
      Răspunde

      Sunt convinsa de asta!

  5. Răspunde

    Hm, nu stiu ce sa zic. Mi se pare tare ciudat cartea. Nu stiu daca mi-ar placea s-o citesc. Mi se pare foarte dark. Sa ucizi cu sange rece ca sa iti salvezi copilul.. nu stiu, cumplit. Sper ca in realitate sa nu existe o astfel de situatie.

      • Cristina Dragomir
      • 03/12/2018
      Răspunde

      Nu pot zice mai multe, ca devine spoiler….

  6. Crisule, mie mi-a placut maxim cartea asta! Zau! Mi s-a parut bine construita si cu un final de toti banii..

      • Cristina Dragomir
      • 03/12/2018
      Răspunde

      Pana la un punct, si mie mi s-a parut super, dar finalul l-am intuit 😛

  7. Acum as zice ca nu as putea sa ucid, dar cred ca pusa in fata unei astfel de situatii mi-as schimba decizia fiindca mereu zic ca as face orice pentru copilul meu chiar daca asta presupune sa fac moarte de om.

      • Cristina Dragomir
      • 03/12/2018
      Răspunde

      Eu sunt convinsa ca un copil merita si mai mult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

79 shares