Pe Fiona Barton am descoperit-o chiar săptămâna trecută, când am dat peste romanul ei, Văduva, printre ebook-urile achiziționate în trecut. Nu am putut rezista tentației de a-i citi și următoarea carte, așa că am profitat de transportul gratuit de pe site-ul Libris, de acum câteva zile, și mi-am comandat romanul Copilul. L-am terminat de citit în 2 zile (428 de pagini). Este o poveste încâlcită bine de tot, genul care-mi place mie, atât de încâlcită încât mi-e tare greu să fac un rezumat fără a dezvălui prea multe și a vă strica plăcerea lecturii, dar am să încerc.
Copilul – Scurt rezumat
Angela și Nick devin părinții unei frumoase fetițe, dar nu vor fi deloc fericiți. În timp ce mama merge să facă un duș, copilul este furat din maternitate. Nu există martori, nu există dovezi, așa că vor trăi mai bine de 40 de ani fără a ști ce s-a întâmplat cu micuța Alice.
Câteva decenii mai târziu, în timp ce niște muncitori curățau un șantier, sunt descoperite resturile cadavrului unui bebeluș. Kate, ziarista pe care am întâlnit-o și în Văduva, publică un articol dosit, de doar câteva rânduri, despre descoperirea pe șantier. Sufletele a două femei tresaltă la citirea acelor rânduri: Angela și Emma. Angela se gândește la Alice, iar Emma este terorizată că se va descoperi ceva din trecutul ei, ceva legat tot de un copilaș.
Probele ADN dovedesc că bebelușul este Alice, dar Emma nu își găsește liniștea și sfârșește prin a-i dezvălui lui Kate că acela nu poate fi copilul Angelei pentru că este copilul ei. Ea locuise la acea adresă, împreună cu o mamă (Jude) care nu-i acorda prea mare atenție, fiind concentrată mai mult pe concubinul ei. Emma rămăsese însărcinată la doar 14 ani și născuse singură, acasă, un copil pe care l-a îngropat în grădină.
Poliția tinde să nu o creadă pe Emma, despre care se știe că are anumite probleme psihice. La insistențele susținute de o serie de dovezi descoperite de Kate, se reiau testele și adevărul va ieși la iveală.
Al cui este copilul? Dacă testele au fost corecte și este al Angelei, atunci unde este bebelușul îngropat de Emma? Dacă este copilul Emmei, atunci au greșit specialiștii testul ADN de prima dată? Toate răspunsurile la aceste întrebări, dar și la altele (pentru că povestea este mult mai complicată), le vei găsi în carte.
Copilul – Impresii de după
Dacă Văduva spuneam că e un thriller slăbuț, Copilul ar putea sta la baza unui film grozav. Accentul nu mai cade atât de mult pe latura pshilogică, pe trăirile interioare ale personajelor, ci pe acțiunea propriu-zisă. Personajele sunt în continuare foarte bine conturate, dar povestea este mai bine țesută, iar finalul nu mai lasă impresia unei autoare nehotărâte în prinvința destinelor personajelor.
Kate rămâne ziarista dedicată muncii sale și un fin psiholog, în același timp. Stie cum să ia oamenii și ce să facă pentru a scoate totul de la ei. Firea ei, faptul că nu pune piciorul în ușa oamenilor și nu începe imediat să arunce cu întrebări, că știe să asculte – astea sunt lucrurile care o fac pe Emma să vrea să-i dezvăluie totul. Absolut totul. Lucruri pe care nu le știe nici soțul ei, nici mama ei, nici măcar cea mai bună prietenă a ei. Kate are o intuiție foarte bună și e mereu cu un pas înaintea poliției.
Angela cred că a fost, până la un punct, până am înțeles că Emma nu făcuse rău unui copil, personajul de care m-am simțit cel mai atașată. Câtă durere trebuie să fie în sufletul unei mame să-i fie luat copilul abia născut, să nu mai știe nicioată nimic despre el, ba să mai fie și suspectată că ea i-ar fi făcut ceva fetiței! Da, mai are doi copii, dar rănile ca asta sunt convinsă nu trec niciodată. Iar soțul ei îi impune oarecum să nu mai vorbească despre Alice, să meargă mai departe ca și cum nu ar fi fost. Cine ar putea?
Pe Emma chiar am crezut-o nebună și personaj negativ în vremea în care nu-i cunoșteam povestea. Știam că ascunde ceva și bănuiam că ea făcuse rău cuiva. De unde era să știu că cea căreia i se făcuse cel mai mare rău fusese ea. Și totul sub nasul mamei sale care nici acum nu o crede… Jude este prea egoistă și egoistă a fost toată viața ei, după cum vă veți convinge la final.
Pentru mine, finalul nu a fost deloc previzibil și m-a emoționat teribil. Toți cei răi au fost pedepsiți, toți cei care suferiseră și-au găsit liniștea.
Copilul este un roman care cu siguranță merită citit. El poate fi manual pentru jurnaliștii aflați la început de drum (cei de investigație, nu cei care toarnă știri false sau povești ieftine despre vedete), dar și o lecție despre importanța existenței unei legături apropiate între mamă și copil.
Aparent sunt două femei implicate 100% în asta, dar veți descoperi că sunt 3 de fapt. Cine este a treia? Nu vă spun. O decizie de-a ei, luată la repezeală, schimbă atâtea destine și nu e drept. Culmea e că cei care fac greșeli mult mai mici nu mai pot trăi cu acea vină, în vreme ce vinovații absoluți ignoră adevărul și speră că nu-i va prinde niciodată din urmă. Trecutul nu rămâne niciodată îngropat, atâta vreme cât are ceva de spus!
Problema este că un secret prinde viață proprie cu timpul. Șade în mijlocul unei încâlceli din ce în ce mai mari de minciuni și scorneli, ca o muscă grasă prinsă în pânza unui păianjen.
Ai citit 480 de pagini in 2 zile, atunci sigur cartea merită citită. O trec si eu pe lunga mea listă de pe Libris.
Si chiar le-am citit cu mare placere.
Multumim pentru recenzie.
Multumesc pentru vizita!
Pare a fi o carte care te tine cu sufletul la gura si pe care cu greu o poti lasa din mana. Cu siguranta ii va veni randul sa o citesc si eu in curand. Este genul de carte care imi place, incalcita, asa cu spui tu 😀
E incalcita bine, zau. Te tine ocupat.
ma faci sa o citesc si eu,m-a captivat rezumatul tau.
Cand ai timp, sa o faci!
Superba cartea. Am de terminat o serie…mai am 3 carti din ea si dupa aceea cu siguranta ma voi focusa pe cartile recomandate de tine!
Tu esti la seria Lux, nu? Misto rau seria.
Nu am citit pana acum acesta carte
Este timp, vointa sa fie!
În 2 zile? Înseamnă că e foarte captivantă. Din ce ai scris aici chiar e un subiect ce ma atrage, atâtea intrigi, minciuni si trăiri. Nu stiu cum ar putea o mama sa treaca peste pierderea unui copil..e cumplit de greu
O sa te infurie cartea asta, iti zic eu.
altceva! asa da. pai ma dezumflasesi rau de tot cu Vaduva, parca imi pierdusem speranta. si cand am vazut a doua carte a autoarei, am zis ca totusi, insisti tu cu un scop!
Copilul e mult mai buna. O recomand.
Asa este! Trecutul nu ramane niciodata ingropat daca are de reglat treburi neterminate. E un subiect greu de digerat, mai ales daca ai copii dar cred ca asa cum ai spus tu, ar iesi un film grozav.
Mamele sigur inteleg mai bine durerea eroinelor acestei carti.
Uite ca nu am auzit nici de autoare si nici de carte dar daca tu o recomanzi, atunci o trec si eu pe lista. Timp de citit sa fie 🙂
Lasa ca iti faci tu timp!
Subiectul acestei carti este tare interesant. Chiar mi-as dori sa citesc romanul si sa vad prin ce trec personajele. Totusi nu ma asteptam ca copilul sa fie gasit mort
Acum mai ramane sa afli care copil a fost gasit mort.