O căsnicie fericită. Un fiu superb. Un cămin perfect. Atunci ce anume o face pe Emily Coleman să se trezească într-o dimineață și să-și schimbe radical destinul, plecând de acasă și lăsând în urmă tot ce a construit? Așa descrie Libris cartea de azi, Cu un pas prea departe.
Scurt rezumat Cu un pas prea departe
Emily, personajul principal al romanului Cu un pas prea departe, este genul acela de fată cuminte care avut neșansa de a se naște în familia nepotrivită. Are o mamă care nu-și iubește în mod egal copiii, un tată afemeiat și o soră geamănă, Caroline, care nu pierde nicio ocazie de a-i arăta cât de mult o urăște și o invidiază.
În ziua în care merge cu un grup de prieteni să sară cu parașutele în scop umanitar, Emily îl cunoaște pe Ben. Se căsătoresc din dragoste (una sinceră și adevărată). Ben era bărbatul perfect din toate punctele de vedere. În curând vor deveni părinții unui băiețel, iar Emily, cea care odinioară ar fi pus cariera pe primul plan, decide să rămână acasă, să se dedice fiului lor în totalitate. Sunt o familie fericită.
Caroline, în schimb, cunoscuse doar nefericirea. Simțise că nu este la fel de iubită ca geamăna ei, suferise pentru că mama ei nu îi dădea aceeași atenție și chiar fusese internată de câteva ori (probleme psihice). În vreme ce Emily își trăiește frumoasa poveste de dragoste cu Ben, Caroline începe o relație cu un tip pe care îl iubește sincer și de dragul căruia chiar se schimbă foarte mult. Vestea că este însărcinată cu Dominic o bucură enorm, doar că… nici de data asta nu va avea șansa la fericire. Total distrusă de pierderea lui Dominic și a sarcinii, Caroline îi face o vizită surorii sale. Viețile tuturor se vor schimba din acel moment.
În urma acelui episod Emily își părăsește într-o dimineață căminul conjugal și familia și pleacă la Londra. Este hotărâtă să ia viața de la capăt acolo și chiar o va face, chiar dacă nu-i va fi ușor deloc. Își schimbă inclusiv numele, în Catherine Brown. În prima casă în care va locui cu chirie, un loc deloc agreabil, dar pe care își va da toată silința să-l facă mai ușor de suportat, își face deja o prietenă, pe Angel, crupieră la casino.
În 36 de ore am o nouă locuință, o nouă prietenă, un nou nume, iar acum m-am ales cu o cameră nou-nouță și elegantă. Numai copil și soț nu mai ai, îmi spune o voce de nicăieri. O ignor și mă duc să fac duș.
Curând își găsește un job, devenind din avocată recepționistă. Nu va dura foarte mult până când va fi promovată și se va muta cu Angel într-o casă curată și frumoasă. Iese mai des în oraș, ba chiar se îmbată de câteva ori și ajunge să se drogheze (inițiată mereu de Angel).
Mă străduiesc să-mi reintru în normal, să mă simt normală, să mă iau după oamenii aparent normali din jur.
Pare că duce o viață normală, dar gândul ei revine din când în când la trecut, la soțul și copilul pe care nu-i mai are, la viața ei de dinainte, la Caroline.
E ciudat cât de tare am ajuns să semăn cu geamăna mea, poate că i-am moștenit și eu năravurile. Înainte însă nu înțelesesem ce ea a aflat de la bun început: că drogurile și alcoolul pot să te amorțească și să te ajute să uiți.
Într-o noapte se aventurează în apartamentul unui tip, se întâmplă ceva neprevăzut, Catherine ajunge în arest iar, în curând, va fi nevoită să dea din nou cu ochii de Ben. De ce îl părăsise fugind la Londra? Asta e întrebarea. Secretul lui Cartherine îl vei descoperi doar citind cartea. O puteți comanda și online de aici. Aveți transport gratuit la o comandă minimă de 30 de lei.
Părerea mea despre Cu un pas prea departe
Cu un pas prea departe este un thriller psihologic cu o poveste destul de incitantă. Eu v-am prezentat lucrurile în cu totul altă ordine decât sunt prezentate ele în carte, pentru că am vrut să fie mai ușor de urmărit povestea. Romanul debutează de fapt cu plecarea lui Emily de acasă. Capitolele care descriu noua ei viață, la Londra, alternează cu cele în care ni se dezvăluie trecutul și toate întâmplările care au adus-o în acel punct. Firul poveștii este destul de ușor de urmărit.
Personajele sunt foarte bine conturate.
Ben este un tip arătos, iubitor, un tată și un soț perfect. A iubit-o, a căutat-o când ea a dispărut și chiar a dat dovadă de înțelegere la final. Greu de priceput de ce l-a părăsit Emily. Mi-a părut rău pentru el.
Pe Emily n-am înțeles-o absolut deloc. Pleci din casa ta într-un loc în care ți-e frică să nu iei microbi de la baie, te plângi tot timpul că nu mai ai bărbat și copil, dar n-ai niciun gând să te întorci acasă. Am considerat-o o femeie egoistă. Asta nu înseamnă că nu are și calități. Este deșteaptă și puternică, dar n-ai cum s-o placi. Este vina autoarei. Descrie tot timpul un trecut perfect și un prezent în care o cu totul altă femeie trăiește singură la Londra fără să-i pese de ce-a lăsat acasă, se exprimă de așa natură că te face să te gândești la cu totul altceva, la cu totul altă poveste decât cea care ți se va dezvălui la final.
Caroline, sora ei geamănă, este demnă de milă în relația cu mama ei, dar lipsită de scrupule în relația cu Emily. Este genul acela de om în care nu poți avea niciodată încredere, instabil și invidios. Esența relației dintre cele două surori cred că este surprinsă în următorul fragment: Emilty era drăguță, și la înfățișare, și la suflet, învăța bine, era simpatizată de colegi fără să facă nimic deosebit, avea un umor lipsit de maliție — și toate astea i se păreau gemenei sale mai tinere de-a dreptul grețoase. Caroline era o copie mai sclipitoare, cu tușe mai apăsate, a lui Emily — era mai frumoasă, mai deșteaptă, chiar mai spirituală, însă lumea nu o agrea totuși ca pe ea, iar ironia era că Emily se arăta jenată de simpatia celor din jur, pe când Caroline își dorea cu disperare să fie iubită. Și totuși nimeni nu o iubea.
Finalul a fost neașteptat. În urma pistelor false pe care m-a dus autoarea, eu mă gândisem la orice altceva decât ceea ce se întâmplase de fapt. Ca să fiu sinceră, nici măcar finalul nu m-a făcut să o privesc pe Emily cu alți ochi. Pentru mine a rămas aceeași lașă și un personaj oarecum neverosimil. O să vedeți voi, citind cartea, de ce zic asta.
Am avut momente în care m-am cam plictisit. Prea multe detalii despre infidelitățile tatălui gemenelor sau despre viața noi sale prietene, Angel. Deh, e thriller psihologic, dar pentru mine erau informații irelevante. Eu voiam doar să știu de ce a vrut Emily să-și piardă urma. Plus că, fix când lucrurile păreau să devină interesante, simțeam că ideile nu sunt duse până la capăt, că sunt abandonate prea repede în favoarea altora.
Nota mea pentru Cu un pas prea departe ar fi de un 8/10. Seamănă oarecum cu Fata dispărută.
Hm, nu pare sa ma incante prea tare cartea dar cred ca as fi tentata s-o citesc. Stii de ce? Pentru ca eu sunt curioasa din fire :))) Si cum nu ai vrut sa ne zici care e secretul ei… nu ramane decat sa aflu singura.
nu zic nimic ca nici mie nu mi-ar placea sa imi strice altii placerea de a citi si descoperi singura.
Pare relativ ok cartea, dacă voi avea ocazia o voi citi. Mulțumim frumos pentru recenzie.
Multumesc si eu pentru vizita. Pupici.
As vrea sa citesc aceasta carte. Ai facut o recenzie care ma determina sa o caut pe la prietene sau sa o cumpar.
Daca vrei sa ti-o imprumut, da-mi un mesaj privat!
Multumim pentru aceasta frumoasa recenzie.
Multumesc pentru vizita, Valeria.
Sunt curioasă,de ce pleacă de acasă!?
Va trebui sa citesti cartea ca sa afli.
Imi plac romanele psihologice si chiar in prezent citesc unul similar. Dupa coperta draguta n-as fi cumparat cartea „Cu un pas prea departe”, insa dupa citirea recenziei scrise de tine mi-am cam schimbat parerea. Pare chiar genul meu de roman si cred ca il pun pe lista. In plus, de la o vreme am cam inceput si eu sa ma gandesc la cum o fi sa plec undeva si sa incep viata de la zero.
Ioana, tu ce secret ascunzi de iti vine sa pleci? 😀 Povestea ta poate deveni un thriller?
Uneori mi-ar placea ca unele pasaje sa nu existe in carte deoarece nu le vad rostul.
Poate scriem noi cate o carte, ce zici? 😛
Foarte frumoasa cartea?
fata disparuta mi-a placut, deci tot ce e posibil sa-i dau o sansa si acesteia!
Nu se ridica la acelasi nivel. Doar seamana.
Pare destul de asemanator cu Sotia tacuta, multe sentimente inabusite. Din cele aflate de la tine nu-mi place nici una dintre surori dar sunt curioasa cum se termina povestea asa ca o s-o iau si eu.
Sotia tacuta zici? Am notat-o!
Ma atrage cartea. De mult timp nu m mai citit genul acesta de carti dar chiar sunt tentata acum. Multumesc de recomandare!
Mirela, poate ca te va ajuta sa iti mai iei gandul de la problemele tale.
Woww..super interesanta! Nu stiu cum faci, dar de fiecare data cand iti citesc recenziile ma determini sa le cumpar, pentru ca sunt extrem de curioasa de final!
Ma bucur daca reusesc sa fac asta, Diana.
Cu rusine spun ca nu am mai citit de tare mult timp…abia reusesc sa mai scriu pe blog.
Cartea asta pare super interesanta.
De ce sa iti fie rusine? Esti mama, probabil ai si un job, scrii si pe blog… de unde timp de citit?
Multumim pentru aceasta frumoasa recenzie.
M-ai facut curioasa!
Asta este si scopul recenziilor mele.