Povestea asasinilor mei, de Tarun J. Tejpal – recenzie

Povestea asasinilor mei

Incă-mi mai aleg cărțile după cum rezonez cu titlul și coperta lor. Nici la cartea de azi nu am citit descrierea sau vreo recenzie înainte de a o comanda. Unii ar zice că nu fac bine și că e cea mai simplă cale de a alege cărți nepotrivite. Eu zic că e cea mai sigură metodă de a asigura diversitate în lecturi, de a ne permite să descoperim povești și autori pe care poate nu i-am fi ales dacă am fi citit recenzii înainte. M-am apucat de citit Povestea asasinilor mei de mult. Am stat mult pe cartea asta. Are și un volum mai mare de pagini, dar nici nu e cea mai ușoară lectură. Mi-a luat ceva timp să o termin de lecturat, dar am reușit.

Scurt rezumat Povestea asasinilor mei

Un jurnalist din New Delhi află că tocmai a fost dejucată o tentativă de asasinat asupra sa. Așa începe cartea. Nu fusese amenințat, nu se simțise niciodată în pericol, fără să aibă cea mai vagă idee de ce ar fi vrut cineva să-l omoare sau cine sunt cei 5 tipi care plănuiau să-i ia viața.

De aici încolo jurnalistul nostru va fi tot timpul păzit de poliție, dar asta nu-l va împiedica să-și vadă liniștit de întâlnirile cu amanta lui, Sara. Își cunoaște asasinii, își împarte zilele între mersul la redacție, căutarea unui investitor pentru publicația care e pe cale să intre în faliment, sex cu Sara și vizite la un Guru. Rar întreabă ceva despre anchetă, lasă poliția să-și facă treaba, e convins că tentativa de asasinat are legătură cu articolele sale acide la adresa unor politicieni din India, dar în final va afla că nu e deloc așa, că nici nu conta dacă el murea sau nu, ar fi putut fi oricine altcineva în locul lui, important era ce se întâmplă cu unul dintre asasini.

De fapt, din cele 561 de pagini, mai mult de 3 sferturi sunt dedicate poveștilor de viață ale celor 5 presupuși asasini. Nu vreau să dau nume, nu vreau să intru în detalii despre poveștile lor pentru că m-aș pierde și v-aș pierde și pe voi. Dacă vi se pare interesantă ideea, găsiți cartea pe site-ul Grupului Editorial All.

Părerea mea despre Povestea asasinilor mei

Tarun J. Tejpal Povestea asasinilor mei

La început am urât-o. Nu mai citisem niciodată o carte cu atâtea personaje (prea multe nume!), cu atâtea povești complexe și complicate. Eram obișnuită să urmez un singur fir. De ce mi-oi fi imaginat eu că asasinatul e punctul central când titlul cărții este cât se poate de sugestiv și clar? Am avansat cu greu printre pagini. Pentru mine, care citesc mai mult noaptea, erau obositoare toate numele care-mi ieșeau în cale. Uneori nu mai înțelegem cine e exact un personaj și trebuia să dau o pagină înapoi să văd cum a fost prezentat.

La final n-aș putea zice că am adorat-o, dar am văzut-o altfel. Am înțeles că nu era nici despre asasinat, nici despre asasini în sine, de-asta nici nu le dau numele pentru că nu sunt importante. Cartea e despre India, despre situația politică și socială din India (sunt prezentate multe aspecte legate de conflictele dintre India și Pakistan și modul în care sunt tratați musulmanii în India), despre corupția pe care o întâlnești la orice pas, despre mizerie și sărăcie, despre droguri, hoți și criminali, despre cum își face treaba poliția, despre turnura pe care o poate lua o viață într-o secundă, despre oameni născuți să fie răufăcători și oameni deveniți așa pentru că asta a fost unica lor șansă de supraviețuire.

Jurnalistul n-are cum să fie personajul principal. Eu nici măcar nu-i știu numele. Să mă iertați dacă apare pe undeva prin carte, dar eu am tot așteptat să-i spună cineva pe nume și n-am remarcat să se fi întâmplat asta. El nu-și suportă soția de nicio culoare, dar este fascinat de tipa asta școlită prin Occident (Sara), bătăioasă și hotărâtă să schimbe lumea. Mai degrabă aș zice că-l încântă să facă sex, căci nu dă semne că prețuiește prea mult părerile ei. În rest, e un tip destul de cerebral, sincer și dornic de aflarea adevărului absolut pe care sigur nu-l va descoperi prin intermediul acelui Guru care crede el că deține răspunsurile la toate întrebările. Răspunsurile le oferă doar viața. Dacă știi să citești printre rânduri.

Asasinii nu știi cum să-i privești. Să-fie teamă de ei sau milă pentru că și ei sunt victime ale unei vieți dintr-o Indie care nu seamănă deloc cu cea din filmele cu Salman Khan?

Sara e o femeie puternică, o femeie deșteaptă, cu o intuiție de invidiat și calități de detectiv. Singurul ei defect este că are o relație cu un bărbat însurat, care nu dă doi bani pe ce gândește ea și întreține discuțiile cu ea doar pentru a o provoca și a o incita la o nouă partidă de sex.

Cartea se împarte între capitole scrise la persoana I, în care jurnalistul își relatează povestea identificându-se cu autorul și capitolele dedicate vieții asasinilor, scrise la persoana a III-a. Lectura este îngreunată și de multitudinea de cuvinte indiene presărate în text.

Drame, replici haioase și multe adevăruri dureroase împletite cu vorbe de duh și teme de gândire.

Dacă sunteți curioși să aflați cele 5 povești de viață și motivul și cine a plătit pentru asasinarea jurnalistului și de ce, va trebui să citiți cartea. O găsiți și online aici.

Citate preferate din Povestea asasinilor mei

Vorbele îți pot încurca dușmanul, dar tăcerea îl încurcă și mai tare. Lasă-ți dușmanul să-și etaleze abundența de săgeți, lasă-l să se întrebe dacă tolba ta e goală sau e plină. (pag. 78)

Oamenii fug după adevăr de parcă ar fi duhul din lampa lui Aladin, de parcă le-ar putea rezolva toate problemele, în loc să facă ceea ce trebuie, convinși că adevărul este de neschimbat și va rămâne ceea ce este indiferent dacă noi îl cunoaștem sau nu. (pag. 417)

A contat dacă Saddam a avut sau nu arme nucleare? Ca și Saddam, tu ai fost doar un pretext. (pag. 557).

Tags:

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

    • Daniela
    • 04/08/2017
    Reply

    Te-Ai apucat serios de citit.

  1. Reply

    Mda, pare interesanta dar chiar nu e genul meu. Mai degraba al sotului. Eu prefer lecturi mai usoare care sa ma faca sa visez, sa evadez in alte lumi. 🙂

    1. Mie imi place sa experimentez.

    • Valeria Chertes
    • 04/08/2017
    Reply

    Mi se pare putin greuta cartea.

    1. Este, nu te pot contrazice.

    • Dobre Mihaela-Daniela
    • 04/08/2017
    Reply

    Frumoasă recenzie! <3

  2. Reply

    Esti curajoasa ca iti cumperi carti fara sa citesti nimic despre ele inainte. Eu citesc de obicei ce scrie pe coperta din spate, scurtul rezumat al povestii :D. Sau recenzii. De multe ori am cumparat carti in urma recenziilor de pe diferite bloguri.
    Imi plac extrem de mult citatele pe care le-ai ales din carte (mai ales primul!).

    1. Am citit recenzii la unele și a fost mai nasol ca am avut anumite asteptari si mi-au fost inselate.

    • nicolae claudia
    • 04/08/2017
    Reply

    iti place cititul, nu gluma..nu prea e genul meu cartea

    1. am redescoperit placerea lecturii anul asta.

    • ghelbere elena
    • 05/08/2017
    Reply

    Un subiect alambicat pe care as vrea sa-l descifrez citind aceasta carte,

  3. Reply

    Daca este despre India, atunci cred ca o sa-mi placa! De fapt sigur o sa-mi placa! Imi aduce aminte oarecum de Shantaram. Si acolo nume multe, treceri de colo-colo. Dar daca ai inteles cultura unui popor, atunci iti e mai usor sa faci fata lecturii. Ce e drept si mie mi se pare greoaie o carte cu multe nume, dar clar cele irelevante apar o data de doua ori si de multe ori ma fac ca nu le observ. Acum neah… stii cum e. Fiind vorba de o tara multiculturala, exista multa subiectivitate in modul de prezentare. Depinde de unghiul din care privim… un conflict arde mocnit, mai apar diferite atrocitati, dar totusi au invatat sa traiasca impreuna. Cert este ca oamenii de rand, de buna credinta se tem unii de altii din cauza unor idei preconcepute si pentru ca altii au avut grija sa ii invrajbeasca sau sa inoculeze frica in inimile oamenilor. Si omul de frica actioneaza, indiferent daca actiunea este justificata sau nu. Multumesc de recomandare. Pentru mine sigur ar fi o lectura placuta, pentru ca am invatat destul de multe cuvinte in hindi! 😀

    1. Pe terirtoriul cartile cu si despre India nu ma pun cu tine. Stiu ca citesti tot ce prinzi in domeniu si chiar iti recomand cartea, sa stii.

  4. Reply

    nu am prea citit carti a caror actiune sa se desfasoare in India. si din ce zici tu, cartea e un pic complexa, nu stiu cat de mult m-ar atrage…

    1. tu ai mai multa experienta cu lectura, s-ar putea sa o citesti mai usor.

    • Hacman Mariana
    • 06/08/2017
    Reply

    Pare a fi o carte buna…dar pe mine personal nu ma atrag astfel de povesti…

    1. Nici pe mine nu m-a atras la inceput.

  5. Reply

    N-am citit cartea. Daca as fi avut mai mult timp, mi-ar fi placut s-o citesc

    1. poate cand iesi la pensie iti faci timp de ea.

  6. Reply

    Imi place asa mult ca prezinti carti de acest gen incat nu pot decat sa citesc cu drag articolele tale.

    1. Multumesc, Anto.

  7. Reply

    Cu siguranta mie mi-ar placea sa o citesc. Gregory David Roberts, m-a introdus in lumea Indiei prin cartea sa Shantaram, un taram al mizeriei colocatara cu luxul, al mafiei colocatara cu munca de jos, munca grea. India e fascinanta dar si infioratoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0 shares