Proastă educație am primit și eu și mai proastă că mi-am însușit-o! Mama m-a învățat mereu să fiu modestă, să fiu umilă și respectuoasă, să mă mulțumesc cu puținul care mi se oferă. Asta ne învață și biserica, dar preoții nu prea practică ceea ce predică, altfel nu pricep de ce nu s-ar mulțumi să se plimbe cu Logan-ul și le-ar trebui BMW-uri. În fine, asta este o altă problemă pe care nu mă simt capabilă să o dezbat astăzi. Chiar și DEX-ul pune semnul egal între tupeist și obraznic.
Azi stau și mă întreb dacă nu cumva toate valorile astea, care mi-au fost cultivate, nu sunt în dezavantajul meu. Ar fi ok să te mulțumești cu ce primești, dacă ai ști că ceea ce ți se oferă este ceea ce meriți (asta ar fi valabil numai într-o societate ideală în care toată lumea are bun simț, evaluează și recompensează pe merit). Dar, atunci când știi că poți și meriți mai mult, că te implici mult peste ceea ce primești, mai e bine să spui ”mulțumesc” pentru fiecare fărâmitură care ți se oferă? Eu zic că nu. Zic că asta nu poate aduce nimic bun, doar frustrare.
Privești înapoi, vezi ore și nervi pierduți pentru a face ceva și îți dai seama că tu ai primit o singură măslină pentru care ai zis ”mersi”, fără să te simți mulțumit de recompensă. E vina cui ți-a dat măslina? Nu. Nu te poți aștepta ca alții să-ți evalueze în mod corect munca. Nu există corectitudine și bun simț atunci când vine vorba de interese, fie ele financiare sau de orice altă natură. Și ce faci atunci? Accepți și data viitoare măslina? Nu. Îți trebuie tupeu. Bunul simț și modestia trebuie să-ți iasă din cap în 2016. Nu să uiți complet de ele, dar să nu mai aibă ce căuta în mintea ta atunci când vine vorba de evaluarea muncii tale.
Sunt total lipsită de curaj. Sunt omul care a fost educat să creadă că tupeul este tot una cu nesimțirea și nu este deloc așa. Tupeul înseamnă succes. Tupeul este forța care mișcă lucrurile din jurul tău, zeul care lucrează pentru tine. Fără tupeu ești pierdut. Îți iei măslina și privești cum alții, care sunt mai slab pregătiți și mai puțini eficienți, pleacă acasă cu o pungă cu 100 de grame de măsline. Singura diferență dintre tine și ei este aceea că tu n-ai avut curaj să pui piciorul în prag și să negociezi la sânge. Te-ai mulțumit cu puțin și acum ai puțin!
Caut tupeu și nu știu unde să-l găsesc. Din păcate ăsta nu se poate cumpăra din supermarket și mi-e destul de greu să îl mimez. E ceva de ține de mentalitate și de educație și astea nu se schimbă peste noapte. Aș avea nevoie de un curs intensiv de îndrăzneală.
Daca il gasesti pe undeva, sa nu fii zgarcita si sa-mi dai si mie putin, un strop acolo :))))
asa zicem toti astia blegii, cu cei 7 ani de acasa, ca ne facem noi ai dracu. da nu ne facem.. ca asa suntm noi obisnuiti, sa fim buni si cumsecade
Da ,nici eu nu am acest tupeu dar nici nu m-as da pe cineva cu prea mult tupeu de prost gust.Eu cred ca e bine sa existe anumite limite in toate .
Iti ofer eu cursuri..gratis! Eu cand am venit in Bucuresti acum 8 ani eram precum cainii aia maidanezi pe care ii bat unii cu pietre sau ca un sclav pe plantatie. Nu stiam sa refuz o sarcina, nu stiam sa cer ce mi se cuvine, aveam acea educatie data de 2 tarani simpli. Pot zice idem cu ceea ce ai zis tu..Asta pana am zis gata..punct. asa nu se mai poate. Si acum pot zice ca am acel tupeu, cu care as merge pana in panzele albe. Si abia acum am inceput sa fiu respectata de societate..
dai meditatii gratis? Ca elevi suntem destui 😀
Mare adevar ai grait Cristina in acest articol, cred ca trebuie sa te nasti sa fii cu bun simt sau tupeist. Eu consider ca intotdeauna am fost prea buna cu oamenii care nu au meritat.
Degeaba ai 7 ani de acasă, dacă nu ai tupeu. Eu întotdeauna ziceam: „Lasă treacă de la mine!”, până am zis gata. Exact cum spune Nicolae Claudia… gata. În ziua de azi numai aşa răzbeşti… cu tupeu.
Mai un lucru care nu îmi place: Una e să mă las eu prostită şi alta e să mă iei de proastă. E o diferenţă!!
Atunci suntem in aceeasi oala 🙁
Daca nu-ti sta in fire sa fii obraznica , tupeista, nesimtita nu ai nici o sansa sa devii peste noapte. Tupeul il ai prin ani de exersare nu asa. Gata m-am hotarat sa am tupeu si am.Nici o sansa.
Si eu ma gandesc uneori ca suntem in mare dezavantaj. Avem uneori nevoie de tupeu, mult tupeu la jugla in care traim..
Când se va umple paharul se va vărsa tupeul. Pana nu ajungi intr-un anumit punct nu vei reuși sa te mobilizezi. Apoi te vei gândi ce naiba te-a reținut? !
Dacă totuși găsești o fântână de tupeu sau îndrăzneală, arunca și la mine o găleată. Nu strica și niciodată nu-I destul!
Tupeul se capata si de-a lungul vietii, nu trebuie sa te nasti cu el. Depinde de experientele pe care le-ai avut si de tine ca om daca vrei sa adopti aceasta strategie. Poate parintii iti spun sa fii civilizat daca tu nu vrei pentru ca asa este mentalitatea ta. Tupeul il egalez cu aroganta (te consideri frumos, important) si asta iti da incredere in tine.
Nu am tupeu pentru ca sunt o fire moale. De cate ori mi-am spus punctul de vedere atunci cand am fost calcata pe coada, tot de atatea ori m-am simtit penibil pt ca nu mi-a luat nimeni apararea in momentul ala.
Eu nu-l vreau, chiar si asa…
Am invatat de la sotul meu, de-a lungul anilor, sa nu tac, sa spun ce gandesc, sa fac cunoscut ceea ce ma nemultumeste, sa fiu curajoasa si sa nu-mi fie frica de repercursiuni. Bineinteles ca am avut de „tras” de pe urma sinceritatii dar merg mai departe si asa ma voi comporta pana la sfarsit. Numai asa invingi! Si am invatat sa cer si a doua maslina daca o merit.
Bineînțeles ca trebuie să ai tupeu, dacă nu ai ești călcat în picioare, bunul simt trebuie folosit cu măsură , atât, dacă oamenii văd că ești bun profita la maxim , și aici vb și de prieteni, cunoștințe. Adică mai pe românește” trebuie să fi a dracu'”??,
Mare dreptate ai, Cristina… Si eu am nevoie de mai mult tupeu, dar nici nu ma las calcata in picioare de nimeni si de obicei raspund cu aceeasi moneda impertinitatii unora…
Stii ce ma doare cel mai tare?? Ca mi-am educat copilul in acelasi mod. Daca pe multe alte lucruri mai dai vina pe gena, in cazul asta cred ca tine strict de educatie.
Tupeul are multe forme Cristina. Cateodata se transforma in nesimtire, cateodata in curaj, cateodata in corectitudine, cateodata in succes. Depinde de noi ce forma vrem sa ii dam! 🙂
Ma regasesc si eu in cele spuse de tine Cris! Mereu am crezut ca tupeul si nesimtirea sunt una si aceeasi si ca trebuie sa nu te bagi in fata si sa ai bun simt. Daca am pierdut din cauza asta? DA! Daca m-am schimbat? NU!
Nu stiu daca pot sa-l numesc „tupeu”, mai repede i-as spune „curaj”, parca suna putin mai bine. Eu il am, de i pot sa refuz ceva atunci cand nu-mi convine, pot sa cer explicatii atunci cand am impresia ca sunt mintita sau nelamurita si stiu sa-mi apreciez munca si sa cer ceea ce mi se cuvine si nimic mai mult.
Curaj Cristina, curaj ca nu-i greu! 🙂
ma regasesc in totalitate in articolul asta! si eu imi doresc tupeu ca sa pot reusi in ceea ce mi propun
De multe ori avem de suferit din cauza ca avem bun simt si cei 7 ani de acasa , dar uneori toate au o limita chiar si cei cu prea mult tupeu , le platim cu aceiasi moneda daca ei pot noi de ce nu am putem ?
Cateodata am si eu tupeu,doar trebuie sa fie in favoarea mea sau daca ma inerveaza cineva prea mult. De fel sunt pasnica si las de la mine multe.
In tine gasesti tupeul :p
Iti zice una care la fel nu are tupeu dar l-a invatat, in timp :)))
In ziua de azi modestia, bunul simt, respectul nu mai sunt apreciate. Tupeul amestecat un un dram de nesimtire da foarte bine. Una este sa ai tupeu/curaj de a cere, de a dori/aspira la mai mult dar alta e sa ai tupeu sa pretinzi ceva ce nu meriti.
Am momente cand am un tupeu fantastic. Sunt calcata pe coada si atunci inevitabil reactionez. Sa zicem ca este specific zodiei. Asa sunt Berbecii dar sunt si momente in care ma las calcata in picioare pentru ca nu am forta necesara sa ripostez
Si eu am nevoie de asa ceva ca lumea ma cam ea de proasta daca esti bun.
Eu educatie am, mama m-a invatat sa respect, dar in acelasi timp m-a invatat sa nu stau cu capul plecat!
daca te inscrii la acel curs sa-mi spui si mie ,cred ca noi nu ne-am nascut sa fim cu tupeu care de unii este inteles gresit ,ar trebui sa ne schimbam mult noi astia care suntem cu mult bun simt ca suntem luati de prosti, eeu asa simt,putina indrazneal nu a stricat nimanui dar oare o ai in tine ,uneori da uneori nu
De cate ori nu mi-am spus sa-mi fac si eu mai mult curaj, sa fiu mai indrazneata, sa am tupeu. Dar nu sa fiu neobrazata. Asta nu. Asa cum emotiile pot fi constructive, cred ca se poate ca si tupeul sa fie unul benefic…
De tupeu duc si eu lipsa)))Asta pentru ca mama m-a invatat sa fiun un copil cuminte,model cu mult bun simt..pe deoparte ii multumesc dar pe de alta nu prea)))in ziua de azi ca sa supravietuiesti ai nevoie de mult tupeu daca nu esti facut pres)))Ma simt un pic vinovata ca asa am crescut o si pe fiica mea,sa fie respectuoasa cu toti,sa ajute,sa nu fie egoista si sincera sa fiu sunt multi care profita de bunatatea ei…dar eu cred ca tupeul nu-l dobandesti, ci mai degraba il ai in sange,te nasti cu el…
mamele astea cu ideile lor… bunul simt e bun si el dar pana la un punct. Parerea mea.
Cata dreptate ai!
Sa stii ca si eu as avea nevoie de mai mult tupeu, educatia primita m-a invatat sa fiu respectuoasa si umila, poate nu sa accept foarte putin. Dar nu stiu daca mai pot schimba ceva acum, poate si pe mine m-ar ajuta un curs!! ;))
umil. Urasc cuvantul asta. Asa am crezut si eu ca trebuie sa fiu si acum ma urasc pentru ca nu scap de atitudinea asta.
Bravo Cristna pt.articol,foarte bine punctat,dar unde gasim noi tupeul asta ca si eu vreau si cat ma straduiesc nu l pot avea!!!!!!!!!
Eu sper ca vom mai apuca vremuri cand tuperul sa nu mai fie ,,la moda”, ca acum!
Foarte bine zis si da ! tupeul in ziua de azi face lumea sa se miste dar cred in haos.Hai sa fim noi ,acelea speciale ,cu educatiea parintilor nostri /atunci au fost alte timpuri pe cand acum traim altele cu totul diferite. Cautam mereu sa ne adaptam noilor tendinte ;pot adopta orice doar tupeu nu .
Bine, hai sa nu fim ca ei, obraznice, dar nu putem sa ne aparam si noi cumva?
Tu esti un om foarte frumos si foarte bine educat. Faptul ca unii din jurul nostru sunt nesimtiti nu ne dezumanizeaza pe noi. Intr-adevar, uneori ai nevoie de mai mult tupeu pentru a face fata unor situatii (de exemplu pe mine nu m-a platit un client si nici nu mai raspunde la telefon, normal ar fi sa apelez la un avocat). Tupeul nu vine la tine, tu il dobandesti renuntand la anumite principii, insa la inceput este greu sa inveti sa pui punctul pe i.
Dar nu mai vreau si nu mai pot sa ma las calcata in picioare, zau! Pur si simplu tupeului trebuie sa ii raspunzi cu tupeu atunci cand nu il poti ignora.
Nu doar de mentalitate si de educatie, ci si de o parte din bagajul genetic. Eh, ca il mai si educi si formezi e una, dar daca nu te nasti cu acel zvac! de tupeu, tot nu-ti iese natural. Asa ca, stai linistita! Nici eu nu-l am :-)))
Dar la mine in familie restul au tupeu. Al meu s-a pierdut pe undeva si-l vreau inapoi.
Astazi tupeul este o obraznicie fara margini si nu poti sa sa te adaptezi si eu nici nu vreau
Eu as vrea, ca sa nu mai sufar.
Mare adevar! Cei 7 ani de acasa,educatia,te impiedica sa fii altfel,chiar daca ai vrea uneori,nu poti,te pui imediat in pielea celuilalt,nu vrei sa-l faci sa sufere,nu vrei sa-l jignesti.Prefer mai prostut chiar daca am pierdut si pierd unele lucruri decat tupeist.Am incercat odata sa fiu altfel decat par si m-am lecuit,nu pot sa fiu asa ,asta e.Asa sunt facuti unii,altii cu tupeu,asta-i viata!
de incercat si eu am incercat, dar in zadar. Ori esti nesimtit, ori esti prost. Cale de mijloc nu exista.
Sincer, nu cred că de tupeu ai nevoie. E doar o părere personală.
Dar de ce anume crezi tu ca as avea nevoie? Sau vrei sa zici ca deja am prea mult?
Da, sa ai tupeul sa stai dreapta, cu capul sus, sa impui celorlalti sa te respecte, sa te aprecieze, pentru ca meriti! Sa ai tupeul sa ceri ce ti se cuvine si sa lupti in cazul in care ti se refuza!
Dar sa ai tupeul de a insela, de a sfida, de a injosi s.a.m.d. NU!
Parerea mea, fara suparare.
oricum n-o sa le am niciodata pe uniciunul din ele, asa ca nu te agita!
Draga Cristina, tupeul nu se invata ,daca te-ai nascut intr-o familie unde ai primit cei 7 ani de acasa , unde ai invatat cum sa te porti nicio alta scoala nu te va invata altfel. Si cu siguranta si tu dezaprobi oamenii tupeisti deoarece acestia au avut doar o spoiala de educatie . Genelle intiparite in caracterul omului ,nu se sterg la primul impuls. Daca te-ai nascut si ai crescut intr-o famile in care educatia a fost deficitara ,poti mai tarziu sa-ti schimbi caracterl, obiceiurile dar tot genele isi vor pune amprenta , oricat te-ai stradui sa te schimbi .
ai sa razi, dar eu nu am invatat bunul simt in familie. Nu intru in detalii, dar m-am educat cam singura. am vazut ce-mi place si ce nu-mi place la oamenii din jur si i-am imitat pe aia care-mi placeau.
Si eu la fel am fost invatata si educata, sa intorc si celalalt obraz. Insa de cele mai multe ori imi place sa imi sustin punctul de vedere indiferent ca place sau nu. Tupeul…imi lipseste si mie si mi-ar placea sa am macar un gram…
Diana, educatia asta ne omoara neuronii si asta nu e chiar de bine.