
Cand vad femei care au pretentia de mari doamne de cariera de succes, puternice, bataioase, capabile cum se pisicesc si se dau timide deja ma ia…nu zic ce. Daca tie iti place de el si el nu face nici un pas, de ce nu l-ai face tu? Ce te doare gura sa ii spui ca tu ii placi si vrei sa stii daca te place si el si e cazul sa mai stai prin preajma sau iti cauti de drum? Poate ca e un timid inascut si ii e rusine sa si ridice privirea spre tine. A, vai cum sa il agati tu, tocmai pe asta timid asa. Ce sa faci cu el? Stii ca daca va fi al tau si ii da suficiente motive sa creada in el se poate schimba?
Nu mi-e rusine sa recunosc ca eu am facut primul pas si cand a fost vorba de primul sarut si de invitat acasa. Si ce, asta inseamna ca sunt femeie usoara? Doar nu am invitat 100 de barbati la mine, cate unul la doua zile! Daca nu faceam primul pas, m-ar fi chemat Tanase si acum. Sau m-as fi maritat cu unul care facea el primul pas, suficient de tupeist, care mi-ar fi dat si doua palme peste doi ani si eram deja divortati de trei. Nu o sa regret niciodata primul pas. S-a dovedit ca am fost inspirata si n-am ratat barbatul vietii mele, singurul capabil sa ma inteleaga si sa imi fie alaturi, fara insa a fi un mototol.
Daca iti place o bijuterie, nu pleci de acolo pana nu e a ta! De ce ar fi o rusine sa fii tu cea care spune „Te vreau, hai cu mine!” cand vine vorba de ce spune inima? Eu nici macar nu sunt genul prea curajos, din contra am multe inhibitii. Dar cand inima a cerut, am executat!