Pentru unele femei shoppingul e mai mult decat o pasiune , e ceva fara de care nu pot trai, nu pot respira, e unicul subiect de discutii si singura bucurie a unui sfarsit de saptamana incarcata. Pentru mine mersul la cumparaturi a reprezentat un tabu vreme de vreo 2 ani. Ma pandeau la orice colt niste stari de rau care nu stiam de unde vin, asa ca am inceput sa imi raresc iesirile de orice fel pe cat posibil, pana am ajuns la izolare totala. Era, si inca este vorba despre niste tulburari de panica generalizate.
Vreme de cateva luni mi-am facut cumparaturile exclusiv la telefon cu sotul meu. Apoi, am inceput sa ies usor usor, datorita unui tratament, destul de slab dar cu efect placebo destul de bun. Asa ca iata-ma din nou in supermarket. De obicei imi fac lista de acasa, in functie de ceea ce am nevoie si ceea ce gasesc in pliantul promotional. Nu de putine ori mi s-a intamplat ca in catalog sa se faca reclama unui produs si cand ajungeam acolo sa ni se spuna ca s-au vandut toate de aseara….. cam greu de crezut dar ce mai conteaza daca asta te-a adus in magazinul lor? Pleci de la raftul acela , cautand samponul pe care il folosesti frecvent. La raft nu e. Locul unde trebuia sa fie, e gol. Cauti din ochi un angajat al raionului de cosmetice, te invartesti 5 minute in loc si nu dai de nimeni.
Hai sa continuam cumparaturile si ne intoarcem aici. Un promoter de la raionul de detergenti te retine cateva minute, incercand sa te convinga sa cumperi un produs despre care stii bine ca nu te-ar ajuta cu nimic. Iti croiesti drum cu greu catre legume-fructe. Cauti in zadar 3 cepe bune de gatit. Ai ajuns tarziu: la ora 20 nu mai gasesti decat ce nu le-a placut clientilor care au venit mai devreme. Deodata, iti vine cea mai proasta idee: sa cumperi inghetata ;desigur ca nu exista pungi pentru ea si cat stai la casa o sa inceapa deja sa curga printre produsele din cos. Renunta la inghetata! Incepe aventura alegerii hartiei igienice :roz, alba, verde, un strat, doua? mare , mica? – parca era mai simplu cand hartia era de un singur fel .Te intorci la cosmetice , in cautarea samponului: minune un anagajat e prezent pe raion. Intrebi politicos despre produsul dorit si ti se spune ca nu mai este pe stoc … ba mai mult ti se si recomanda altul mai bun si mai scump. Multumesti frumos si te asezi la coada la casa. Dupa ce iti vine randul, simti usor usor cum te apuca un nou atac de panica si dai sa iesi pe langa sotul tau care isi aseaza tacticos produsele pe banda. Simteam, pur si simplu, nevoia de aer, ceea ce nu era acolo. Casiera imi arunca o privire deloc glaciala si imi spune pe un ton rastit: „Nu pe aici, doamna!”. Dar de ce, doamna? … Ca nu se iese pe aici , iesiti pe unde ati intrat! Pai de ce sa ies pe acolo daca sotul meu e aici si asta e cosul nostru de cumparaturi iar eu nu vreau altceva decat aer? – „Astea sunt regulile, doamna!”. Niciodata nu am fost doamna de atatea ori, intr-un singur minut.
Care reguli nu iti dau voie sa iesi pe la casa, in conditiile in care e randul tau si nu deranjezi pe nimeni? Aceleasi care fac reclama la un produs care nu se regaseste la raft si isi instruiesc angajatii sa faca recomandari in domeniul cosmetic? Nereguli gasesc de fiecare data cand merg la cumparaturi , dar aceleasi reguli care ma impiedica pe mine sa imi iau gura de aer necesara, le permit angajatilor sa iti refuze dialogul cu un sef de raion atunci cand problema o cere.
Ca tot mi-am adus aminte de cumparaturi, doar stiti ca nu imi place sa ma coc pe timp de vara in bucatarie, asa ca am apelat la vinete congelate de la edenia si, cand i le-am oferit sotului meu, i-au placut si m-a laudat ca am gatit. I-am zambit si i-am zis sa mai ia vinete de la edenia.
