Pusesem de ceva vreme ochii pe ea. Nu este o carte nouă, e apărută de vreo doi ani la noi. Am dat peste ea, în variantă electronică, pe Scribd, și am zis că s-ar putea să fie o lectură plăcută, judecând după copertă și fiind catalogată drept thriller. A fost una din puținele dăți în care am ales prost, se pare.
A doua fată – scurt rezumat
Lois și Carly au fost răpite când aveau doar 12 ani. Carly a fost prima. Lois a fost a doua. E mult spus răpire. Fiecare dintre ele s-a urcat de bunăvoie în mașina răpitorului care le-a dus într-o cabană retrasă și le-a ținut acolo câteva săptămâni. Nu le-a făcut rău, nu le-a ținut legate, nu a încercat să abuzeze de ele, nu le-a înfometat și nici nu a existat vreo cerere de răscumpărare.
Le ține în cabană, are grijă de ele, le îndeamnă să se joace și să citească, ba chiar le lasă să iasă din casă noaptea pentru a se juca pe afară. Și ele nu vor să fugă. Totul e o aventură frumoasă. Uneori li se face teamă și se întreabă de ce au fost alese și ce plănuiește răpitorul pe mai departe, dar nu au de gând să renunțe la aventura alături de om căruia îi pasă de ele. Dar povestea se sfârșește brusc când poliția găsește cabana și Zed (răpitorul) se sinucide. Fetele sunt despărțite și fiecare se întoarce la familia ei (sunt din state diferite).
Douăzeci de ani mai târziu, cu numele schimbate, Lois este profesoară de engleză și scriitoare, iar Carly actriță. Nimeni din anturajul lor nu știe cine sunt ele. Nici ele nu mai știu mare lucru una despre alta.
Lois scrie un roman care e prea puțin ficțiune. E povestea lor. Drepturile asupra cărții sunt cumpărate și se decide ecranizarea poveștii. Carly va primi un rol în acest film, dar nu va fi rolul uneia din fetele răpite, ci rolul unei polițiste. Este destul de furioasă pe Lois pentru că a scris această carte, dar ce nu știe este că Lois pregătește o continuare a romanului, o continuare în care fiul lui Zed vrea să se răzbune pe cele două fete care, timp de mai multe săptămâni, i-au furat timpul, atenția și afecțiunea tatălui său.
Un student pe nume Sean se pare că o urmărește pe Lois și, după puțină cercetare, doamna profesoară realizează că studentul ei este de fapt fiul lui Zed și că ea este în pericol.
Ce plănuiește Sean? Cum se va încheia povestea noului roman al lui Lois? Cum va fi reîntâlnirea celor două fete, după 2 decenii de la răpirea lor? Ce au să-și reproșeze una alteia? Până la urmă, care a fost scopul răpirii? Cam astea sunt întrebările la care vei căuta răspunsuri.
A doua fată – impresii de după
Vă spuneam că romanul este catalogat drept thriller psihologic. Eu l-aș încadra mai degrabă la dramă psihologică. Există un singur mare mister aici – motivul răpirii, iar răsturnările de situație nu prea se regăsesc în poveste.
O carte destul de slabă, din care nu m-am ales cu mare lucru. Care a fost motivul răpirii? Ce s-ar fi întâmplat cu fetele dacă nu apărea atunci poliția? Sunt întrebări care rămân fără răspuns. Ne învârtim în jurul cozii, mai adăugăm câte un personaj de la care cititorul așteaptă să vină intriga și acțiunea, dar ele nu vin. Totul este o analiză a vieții de dinaintea răpirii, a timpului petrecut în cabană și a transformărilor fetelor de după răpire.
Lois și Carly sunt două fete diferite din aproape toate punctele de vedere. Una este brunetă, cealaltă blondă. Una pune accent pe inteligență, cealaltă pe frumusețe. Și treaba asta nu s-a schimbat nici după 20 de ani.
Pentru mine romanul a fost super plictisitor și asta o spune cineva căruia i-a plăcut Concert din muzică de Bach, un roman din programa școlară de acum 1000 de ani pe care mai toți colegii mei l-au urât și l-au considerat greu și plictisitor. Și măcar acolo știam la ce să mă aștept. Aici aveam alte așteptări. Tot speram să se întâmple ceva. Acțiune avem doar în ultimele 20 pagini, să zicem. Și nici aceea nu e este cine știe ce. Iar finalul… puteam la fel de bine să nici nu-l citesc. Nu m-a luminat cu nimic.
Psihologie ziceam? Nici măcar asta. Personajele nu mi se par deloc strălucit construite, ca să nu mai zic că, după atâtea pagini cu și despre ele, am senzația că nu le cunosc deloc. Nimic nu e plauzibil în comportamentul lor. Nimic nu e justificat de paginile întregi de lălăială. Dezamăgitor de la un capăt la altul.
A pornit de la o idee bună, dar a continuat oribil. Asta e tot ce pot spune eu despre această carte. Detalii care nu au niciun scop, personaje puse doar ca să fie și un final tras de coadă, pe repede-înainte. Mă opresc aici, că simt că nici nu merită să analizez mai mult această carte. Dacă ați citit-o și v-a plăcut, eu nu pot decât să vă felicit și să-mi cer scuze că nu am înțeles-o eu.
Voi ați avut parte de asemenea dezamăgiri printre lecturile voastre?
Multumim pentru recenzie.
Cu drag.
Nu am citit-o si ma bucur pentru ca am aflat ca nu am pierdut nimic. Am dat si eu peste astfel de carti, si acum ca mai facut sa rascolesc in biblioteca, mi-am dat seama ca nu le-am pastrat, le-am dat mai departe, de obicei pentru cauze bune, sau pe o cafea buna. 🙂
Nu stiu, poate altora le va placea. Eu o consider timp pierdut.
Apreciez sinceritatea ta.Deci nici cărțile nu sunt toate lapte și miere
Sigur nu sunt. Dar eu pana acum am avut noroc de carti bune.
Da; am renuntat de multe ori pe parcurs sau la final am aruncat cu cartea de pereti (nici chiar).
Nu am renuntat la nicio carte pana acum, dar asta chiar m-a dezamagit.
Am apreciat mereu ca ai fost sincera cand ne-ai prezentat ceva…chiar si o carte..
Pai… nu pot sa laud ceva ce nu e ce trebuie.
Imi place sinceritatea ta. E posibil sa placa altora si tie nu. E normal sa fie asa pentru ca suntem diferiti si avem gusturi si perceptii diferite. Eu insa ma incadrez la categoria ”nu o sa imi placa” pentru ca, din ce am vazut eu pana acum, avem gusturi apropiate.
😀 Asa as zice si eu, ca ne asemanam la gusturi in materie de lectura, dar nu se stie niciodata.
e grele cu cartile! am citit o gramada de genul, in care asteptam sa se intample ceva… si ciuciu. nu cred ca m-as baga s-o citesc nici p-asta. ne potrivim prea bine la gusturi si am incredere in spusele tale
Tu stai mai bine la capitolul rabdare, din ce am remarcat. Eu recunosc ca am si sarit pagini din cartea asta.
Tot e bine ca ai dus-o la capat. Sigur aveai si tu asteptarile tale si tot sperai ca macar in ultim moment mai descoperi ceva. Dar uite ca zici ca nu s-a intamplat.
Praf in ochi. Direct.
Am citit cateva carti pe care nu le-am inteles si nu am vazut sa fie o valoare, pe unele le-am dus pana la final, iar altele le-am abandonat.
n-am abandonat-o, dar am mai sarit pagini, recunosc.
Eu sincer pana acum nu pot sa spun ca am citit carti care sa ma dezamageasca. Intr-adevar la unele aveam asteptari mai mari, insa nu a existat vreuna pe care sa nu o mai citesc…sa o parasesc! Avand in vedere ca mi-au placut toate cartile pe care ni le-ai recomandat, sigur nu o voi citi pe aceasta 🙂
Rar mi se intampla sa dau gres in alegeri, dar uite ca mai patesc si eu.
Ma bucur ca am citit recenzia ta inainte de a pune mana pe carte