Domn’ doctor, noi suntem proști, dar tu ce scuză ai?

doctor spital municipal

Azi o să fiu scurtă. Sunt între două drumuri la spital. La mine e vorba de bunica, care pe 8 noiembrie va împlini 75 de ani, dacă mai apucă. Poate fi vorba de oricine. Nu ea e problema. Știu că lumea nu se oprește la ea și nici nu e vreun om de vază, dar fiecare viață e importantă pentru mine, de-asta am simțit nevoia să vă spun povestea asta, ca să știți ce aveți de făcut.

Pe data de 3 ianuarie anul acesta, bunicii i-a fost amputat piciorul stâng (s-a tăiat 2/3 din el). Atunci s-a externat cu același tratament, prescris în urmă cu 10 ani de medicul de familie, fără alte recomandări sau discuții. Nu tu tratament modificat deși -a constatat atunci câte probleme are. Același medicamente în concentrație minimă, deși a plecat de acolo cu analizele varză (noi aveam să aflăm asta abia pe 10 octombrie), fără sugestii de tratament sau trimitere în altă parte. Ea are și diabet, și de aici multe complicații, ca să vă faceți o idee.

Bun, s-a tăiat un picior. Mare inginerie! Trecem pe lângă șpăgi și amănunte financiare, că toți le știm, deși nu sunt normale. Apropo de asta, sa știți că nu toți medicii așteaptă bani. Unii chiar nu îi acceptă și îi respect sincer pe aceia. La cardiologie, unde am ajuns acum, niciun medic nu a acceptat nicio atenție. Nu același lucru se poate spune despre infirmiere, dar despre asta vom vorbi în alt articol.

Azi este despre cei doi medici care s-au ocupat de mamaie în luna ianuarie. Nu am să le dau numele. Sunt la secția de chirurgie de la Spitalul Universitar din București.

Stimați medici, 

Nu ați avut niciodată timp să vorbiți cu noi. Ni s-a comunicat întotdeauna telegrafic. Nu s-a oferit nicio alternativă, s-a trecut direct la tăiat. În prostia noastră am zis că aia era singura șansă. Acum nu mai sunt sigură. Posibil că aia a fost varianta cea mai bănoasă pentru voi. 

Am aflat de pe net și de la medicul de familie că, dacă bunica va trăi suficient, va ajunge să taie și celălalt picior. La momentul internării, în ianuarie, ni s-a reproșat că am venit prea târziu și de aia s-a ajuns la amputație. Dar voi, voi ce-ați făcut? Ați tăiat și ați trimis-o acasă? De ce nu ați spus de atunci că celălalt picior este în pericol? De ce nu a spus nimeni nimic de stent de atunci? 

A fost nevoie de 10 luni și de un infarct ca bunica să ajungă la cardiologie, să găsească acolo medici cu adevărat dedicați și buni, care să-i facă un doppler, să ne spună ce se întâmplă cu ea și să-i facă toate analizele necesare pentru a decide dacă se mai poate face ceva pentru ea, prin montarea stent-ului sau trecem la tăiat și al doilea picior, eventual tot la măcelarii din ianuarie. 

Am înțeles că o femeie de 74 de ani nu prea mai merită atenție, dar problema e că voi sunt sigură că procedați la fel cu pacienții de orice vârstă. Nu v-ați gândit niciodată cum ar fi dacă voi sau un membru al familiei voastre ar fi într-o astfel de situație, cum ați simți nevoia să muriți cu cineva de gât? Nu. Să nu o perceapă nimeni ca pe o amenințare. Nu-i nevoie de ea. Știu sigur că orice lucru pe lumea asta se plătește și asta îmi doresc. Nu doar pentru voi, ci pentru toți medicii care au avut vreodată sau au o viață în mâini și se joacă cu ea din simplul motiv că timpul pierdut cu analizele și tratarea unui pacient poate fi folosit mai bine, cu un câștig material mai mare, prin amputații pe bandă. 

Sunteți de toată jena! 

Nu știu cum se numea doamna de pe ambulanță, de marți. Nu știu numele medicilor de la camera de gardă, nu am reținut nici măcar numele cardiologilor pe mâna cărora este acum, dar le mulțumesc că nu sunt ca voi. Își dau toată silința și fără să fi luat vreun ban pentru treaba asta. Pentru ei nu mi-ar părea rău dacă statul le-ar tripla salariile. Vouă, măcelarilor fără suflet și fără conștiință, ar putea să vi-l taie de tot, că vă descurcați regește din șpăgi. 

Dragi cititori, nu vă lăsați niciodată în baza unui singur medic! Nemernicul care i-a tăiat piciorul a primit mesaj de la mine acum o săptămână și mi-a recomandat să mă duc cu ea la ortoped, deși nu are nimic care să țină de ortopedie, după cum indică analizele din ultimele 2 zile. Știu că nu-i putem evita, că sunt peste tot, dar dacă ajungeți la medic cu o problemă și aveți cel mai mic dubiu în privința implicării sau priceperii sale, fugiți cât vă țin puterile la altul! Nu vă lăsați măcelăriți și condamnați la moarte înainte de vreme!

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

    • Popa Oana-Gabriela
    • 13/10/2017
    Răspunde

    Ai mare dreptate în ziua de astăzi în loc sa te duci la medic sa te faci bine te întorci mai rău decât ai plecat, sa le fie rușine acelor „medici” care nu mai au suflet.

    • Valeria Chertes
    • 13/10/2017
    Răspunde

    Cristina eu te inteleg foarte bine prin probleme asemanatoare trec si eu din Aprilie si pana acum am cheltuit peste 100 de milioane, umblu de la un medic la altul si nici acum nu ma simt bine.

    1. Imi pare rau…

  1. Îmi pare tare rău pentru situatia prin care treci. Sper ca aceste randuri sa ajungă la cine trebuie!

    Multăsănătate și răbdare!

    1. Multumesc, Carmen.

  2. Răspunde

    Of, imi pare teribil de rau pentru bunica ta, pentru toti oamenii care ajung pe mana unor asemenea macelari.
    In urma cu 5 ani, Andrei s-a lovit la picior si lichid sinovial de la genunchi s-a strans intr-un fel de buba. Acest lucru se numeste chist Baker. Am ajuns la spitalul Grigore Alexandrescu unde ni s-a recomandat de urgenta operatia pentru scoaterea lichidului.
    Toate tampitele sustin ca nu trebuie sa citesti pe net, ci sa asculti orbeste de medici. Uite na ca eu nu am ascultat, am citit, m-am documentat si am aflat ca putea sa aiba probleme mai grave!
    Discutand cu educatoarea lui Andrei (el era la gradinita la acea vreme), am aflat de un medic de la o clinica privata care se ocupase de nepotica ei. Am ajuns acolo, nu am platit pentru ca se deconta prin casa de asigurari. Dar….am descoperit ca (1) nu era nevoie de operatie, ci de fizioterapie, (2) avea ruptura de ligament fix la acelasi genunchi (ceea ce insemna ca nu avea voie sa faca acele exercitii necesare).
    Acum…profesorul dr de la spital nici macar nu a observat ca avea ruptura de ligament…pe cand medicul mai tanar a fost imediat pe faza si a discutat cu noi, ne-a spus ce se poate face si ce nu e indicat sa se faca!
    Diferenta o face omenia! Altfel riscam pe de o parte sa acceptam operatia sa ii scoata lichidul, dar apareau consecinte pe termen lung, iar de pe alta parte operatia pentru ruptura de ligament nu e indicata la copii pana ajung la 21 de ani altfel nu mai creste piciorul in acelasi ritm cu celalalt picior.
    Deci…uite asa ajungi sa iei decizii cu ajutorul netului si al unui medic cu inima si suflet, nu doar cu buzunarul intins sa primeasca ceva pentru operatie!
    Multa sanatate bunicii si forta voua!

    1. Multumim, antoaneta. Ma bucur ca ai povestit si experienta ta ca poate deschidem ochii mai multora sa nu se mai increada orbeste in ce zice primul medic.

    • Pusa Raisa
    • 13/10/2017
    Răspunde

    Draga Cristina iti inteleg indignarea si cu siguranta toti cei care au trecut pe la un spital pentru o interventie indiferent pentru cine s-au confruntat cu aceleasi probleme . Draga mea acesti chirurgi in majoritatea lor se cred Dumnezei pe pamant. Ei nu stau de vorba cu noi cei care mergem la ei si ne punem sufletul si viata in mana lor ,de multe ori nici nu-i intereseaza prea mult suferinta noastra,ei sunt pusi doar pe taiat si incasat cat se poate de multi bani . Mie personal imi este groaza de spital ,am fost internata si de regula ptr interventia ce-mi trebuia facuta nu se sta mai mult de 4-5 zile in spital,eu am stat 3 saptamani si asta ptr ca ba li s-a stricat aparatul, ba nu au avut materialul necesar ptr operatie , ba imi crescuse mie glicemia si tensiunea de stress si uite cum m-am dus eu destul de sanatoasa,am plecat de acoloi mult mai bolnava si cu toate analizile date peste cap . Astea sunt spitalele si doctorii nostri .

    1. Stiu, stiu ca asa e peste tot, dar asta nu m-a oprit sa scriu. Prin scris ma descarc.

  3. Răspunde

    Vai, vai, vai! Nu stiu unde vom ajunge. Cunosc situatia relatata de tine pentru ca si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare, cu socrul meu. Fereasca Dumnezeu sa te imbolnavesti si sa ajungi la spital.

    1. Fix asta ma sperie. Ma rog la Dumnezeu sa nu ma lase sa ajung vreodata pe mana lor.

    • Razvan Pavel
    • 13/10/2017
    Răspunde

    Trist! Din pacate acesta este nivelul de competenta al medicilor care au preferat sa ramana in tara….Cei buni sunt de mult plecati…ori afara, ori in privat! Ce e si mai trist … acesti „oameni” isi desavarsesc nepriceperea pe pielea noastra!

    1. sa stii ca la cardiologie, unde este acum, niciun medic nu primeste nimic si toti mi se pare ca sunt foarte implicati. Chiar si eu m-am mirat.

    • Angelica Popa
    • 13/10/2017
    Răspunde

    Of, îmi pare rău că ai trecut și tu prin același probleme… În ziua de astăzi la noi în România a murit… Omenia. Dar cel mai mult mă deranjează lipsa de comunicare, de informații vitale pentru noi.

    1. stii vorba aia … lumea multa, oameni putini.

  4. Răspunde

    Ce sa zic? Doar multa sanatate bunicii tale!

    1. Multumesc mult, Elena.

    • nicolae claudia
    • 14/10/2017
    Răspunde

    cunosc aceste situatii..am avut si eu niste probleme cu mama mea si nici nu vreau sa ma gandesc cum a fost tratata.

    1. asta doare cel mai tare. Da, stiu ca o sa moara, dar isi bat niste animale joc de ea.

  5. Răspunde

    In primul rand ii doresc multa sanatate bunicii tale si multi ani inainte, iar tie curaj sa poti sa o sustii. Desi 90% dintre medicii pe care i-am cunoscut (si am cunoscut multi crede-ma) m-au uimit pentru cat erau de atenti si de dedicati, au fost unii care m-au dezamagit profund. Bunica sotului meu a murit pentru ca medicul si asistentele aratau buzunarul la peopriu inainte de orice actiune. Familia nu a vrut sa o duca in alta parte in primul rand pt ca despre medicul asta chirurg se zicea ca era cel mai bun si in al doilea rand evident din lipsa de bani. Am visat-o cum disparea intr-o lumina, fix in noaptea in care a murit, fix la ora la care a murit. Imi zicea in vis „am luptat, nu sunt eu de vina”. Am fost foarte apropiata de ea. Medicii au dat vina pe faptul ca la 82 de ani nu prea mai suporti operatiile. Totusi, ma intreb ce s-ar fi intamplat daca nu trageau atata de timp si faceau operatia cand trebuia…

    1. Delia, la mine e invers. 90% dintre medici m-au dezamagit si am vazut si eu destui si pentru mine si pentru mama si pentru bunici. stiu ca mai sunt si oameni printre ei, dar prea putini. am ajuns sa plang de ciuda ca o infirmiera zbiara la bunica-mea, care are un singr picior si forta deloc in maini, ca nu se intoarce mai repede pe-o parte sa ii schimbe scutecul, si asta dupa ce primeste 10 lei la fiecare tura? Ass matura spitalul cu ea si nu pot pentru ca asistentele si medicii o tin in brate mai mult ca sigur si bunica ramane apoi pe mana lor…

    • ghelbere elena
    • 14/10/2017
    Răspunde

    Cunosc aceasta situatie. Nici nu-ti poti imagina cate am indurat cat am stat cu tatal meu in spital. Aveau personal putin. Ii inteleg, dar ce trebuia ca eu care le faceam munca trebuia sa platesc pentru fiecare zi cat am avut grija de tatal meu 25 lei. In aprilie am avut si eu o problema mare de sanatate. Lamurita cu spitalul de stat am mers la un spital particular. Am platit enorm de mult dar doctorita care s-a ocupat de mine aunci cand am facut un CP la un alt spital privat in ziua cand m-am dus cu rezultatul m-a asteptat la intrarea in spital sa vada mai repede rezultatul. Nu am mai intalnit atata omenie si dedicare la un alt medic si am colindat cred toate spitalele din Iasi.

    1. din pacate la privat preturile sunt enorme. Pentru o analiza te incumeti, dar pentru spitalizare si operatie, ar trebui sa vindem casa.

    • Gănțoi Alina Tatiana
    • 14/10/2017
    Răspunde

    Câtă delăsare și lipsa de devotament! Trista țară avem!suntem doar în mana Celui de Sus! În rest, ruleta ruseasca ?

    1. Bine zis cu ruleta ruseasca!

  6. Din păcate, în toată țara e la fel, chiar și la privat sunt la fel de dezinteresați. Mă doare să spun asta, dar nimănui n îi mai pasă de bătrâni. Și mi se pare atât de incorect. Sunt oameni care au trăit cele mai grele vremuri. Au trecut prin foame, crize, războaie și ajung să fie tratați ca niște nimeni. E trist…

    1. crezi ca doar de batrani? Nu e deloc asa. Lor nu le mai pasa de nimeni. Unora.

  7. Răspunde

    Offf, sanatate lu mamaie si voua putere sa treceti cu bine peste aceste incercari. Despre medici… ma abtin, daca as incepe nu m-as mai opri pana la noapte 🙁

    1. Multumim.

  8. Off Doamne, îmi pare rău pentru tine și pentru bunica ta. Poate îmi voi lua și eu inima-n dinți și voi scrie prin ce-am trecut în ultimii doi-3 ani. 🙁

    1. Radu, pe mine scrisul ma ajuta sa ma descarc. Ca sa nu urlu acolo, urlu aici.

  9. Răspunde

    Offff, sanatate multa bunicii tale si multa putere tie si familiei pentru a depasi cu bine aceste grele incercari! Sper ca aceste randuri sa ajunga unde trebuie, insa…ma indoiesc. Sunt unii medici care au uitat pentru ce s-au facut medici. E trist…foarte trist!!

    1. Nu vor ajunge nicaieri. Au fost doar terapie pentru mine. Multumesc pentru incurajari.

    • Naty Mihaela
    • 15/10/2017
    Răspunde

    Nu doar batranii au de suferit din cauza sistemului sanitar din tara noastra ;chiar si copii nevinovati si tinerii …iar alt adevar trist este ca nu toti doctorii au studiile necesare pentru a fi acolo …asa cum se intampla si in sistemul educational ..etc etc …Trist dar adevarat ..
    Multa sanatate bunicii !

    1. Stiu ca oricine, oricand poate avea de suferit pe urma lipsei lor de umanitate si pregatire.

  10. Răspunde

    Fara cuvinte. Ce ar mai fi de spus. Este adevarat ca sunt medici extraordinari si dedicati, dar mai exista si acei medici care nu au nicio legatura cu juramantul lui Hipocrate. Aceia care au halatele patate de rusine, care nu-si merita titlul de doctor. Problema este ca acestia din urma se ascund atat de bine sub masca unui medic perfect pana cand ajungi la mana lor. Atunci isi dau arama pe fata. Stiu ca sunt de prisos cuvintele. Multa sanatate va doresc si sper din toata inima sa nu mai aveti nevoie de medici, iar atunci cand aveti sa ii gasiti pe cei adevarati.
    P.S. Daca nu nasteam la privat riscam sa imi pierd copilul, iar eu sa raman mutilata. Nu de „bine” am ales sa merg la privat si sa las un sac de bani pe care ii puteam folosi tot pentru copil dar in alt mod. Pacat ca normalitatea se plateste extra.

    1. Eu, sincer, eram decisa sa ii reclam, dar ce am vazut la TV, cazuri mult mai grave, de omor practic, ramas nepedepsit, m-a oprit…

  11. Din pacate asta e realitatea, dar exista si medici cu suflet ca doctorul Iacovache care mi-a facut mie cezariana acum 6 ani sau ca doctorul care la tratat pe tatal meu anul trecut cand a ajuns acolo aproape mort, si nu au primit nici un ban. Imi pare rau ca trebuie sa treci prin asta pentru ca am petrecut atata timp prin spitale incat am cosmaruri dar de medici si de preoti nu scapa nimeni.

    1. stiu ca mai exista si oameni, dar sunt putini…

    • BOgzoiu Daniela
    • 16/10/2017
    Răspunde

    Buna! Nu pot sa ma abtin in a comenta la acest articol. Si asta pentru ca in ultimul am am trecut prin multe spitale si m-am convins ca la noi, fie ca ai 75 ani, fie ca ai 30, esti tratat de multe ori la fel, ca un numar nu ca un om.
    Am intalnim putini oameni, foarte putini, care se gandesc la tine ca om. Nu varsta e cea vinovata aici, ci sitemul nostru corupt. Am 30 ani si o forma destul de rara de cancer, am fost tratata pe banda rulanta fara a se tine cont de alte aspecte, la fel ca toti ce asteptam la usi, ore in sir. La finalul unui tratament mi se spune ca nu stie ce se va intampla cu mine, vom vedea….. mi se prescriu antideresive, desi nu intrase nimeni in depresie. Am ales sa ma tratez in alta tara si mi-am dat seama ca nu o sa ajungem niciodata la nivelul acela. Unde medici au timp sa discute cu tine, nu se grabesc sa te dea afara, te intreaba si iau individual fiecare caz. Unde platesti serviciile medicale, dar niciodata spaga. Unde ti se spune adevarul despre boala ta si ti se dau solutii. Unde esti privit ca un om si nu un numar ce sta ore intregi pe la usi.

    1. Daniela, imi pare rau sa aud ca ai probleme de genul acesta, dar ma bucur ca ai reusit macar sa iti dai o sansa in alta parte. Dumnezeu sa iti ajute sa fii bine!

  12. Răspunde

    Am cittit atent ce ai scris si nu pot sa tac, pentru ca am trait asta, pe corpul meu. Si daca nu as fi cautat pe net si cumparat carti si intrebat, as fi fost moarta daca nu imi dadeam eu interesul. Da, am gasit si medici care au stat si gandit situatia mea, si sa imi zica sa nu fac aia sau cealalta, ce si-au gasit 10minute sa imi explice de ce varianta X nu e solutie pentru mine si ca lui i-ar fi simplu sa scrie o reteta dar ca nu ajung nicaieri. Din pacate cat timp functionarii de la stat (si nu doar medicii sau infirmierele, ci orice functionar ) nu vor raspunde personal pentru incompetenta sau dezinteres sau pentru nefacut procedura din fisa postului, pana atunci situatia nu se va schimba. Si inteleg de ce prietena mea medic a ales sa lucreze in franta: scrie si 2 ore bilete de iesire de spital, cu recomandari si tot tacamul, pentru ca pacientul si toti ceilalti medici care il vor citi sa stie ce a primit, si ce se recomanda pe viitor.
    Astazi in ro niciun medic nu raspune personal pentru efectele secundare ale unui medicament sau proceduri sau vaccin. Nu e niciun test de studiat functionalitate sau efecte secundare a unor combinatii de medicamente. Nicio firma de farmaceutice nu raspunde financiar daca nu functioneaza medicamentul sau daca sunt efecte secundare – ei au scris efectele secundare in hartii si s-au spalat pe maini. Nicio institutie din romania nu pedepeste importatorul ca in prospect a taiat din efectele secundare intentionat (eu compar cu site-ul comisiei europene, EMA, ce centralizeaza documentatia de aprobare pe piata europeana) si nici nu verifica ca intre timp i s-a retras autorizatia sau ca nici macar nu s-a dat autorizatie. Si tac ca…..

    1. uite, noi astia care n-am iesit din tara, stim doar ca nu e ok cum e la noi, dar nu avem idee cum e in afara. Cu medicamentele nici eu nu inteleg de ce se permite vanzarea atator produse care nu au niciun efect. Nu mai vorbim de alea care efecte secundare.

  13. nu ma mai mira nimic la noi, din pacate. am ajuns o tara cu sistemul medical la pamant! pacat ca mai sunt doar cativa medici care se implica si se dedica meseriei!

    1. vine generatia noua si ne salveaza. stai pe aci!

  14. Răspunde

    Imi pare sincer rau sa citesc despre aceste persoane ca ti-au macelarit bunica. Intamplarea face ca si tata sa aiba probleme cu un deget de la picior tratat mult prea tarziu si singura lui sansa a fost amputarea degetului. A avut noroc ca a mers la diverse persoane care i-au dat tratamente ca sa-l poata salva.
    Cand ajungi pe mana unui medic te gandesti ca el cauta solutii sa rezolve problemele tale si cand colo, este posibil ca el sa te ingroape de viu.
    Sper sa nu mai fie probleme de acum cu bunica ta si cu tratamentul primit sa se rezolve acele probleme pe care au uitat sa-ti mentioneze acei medici care i-au amputat piciorul

    1. Din pacate, nu cred ca are sanse. Mai ales ca de o saptamana mi-o amana si nu ii fac angiografia si acum speram sa o faca luni, dar ni s-au cerut 500 de lei de la obraz.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1 share