Doua bruschete

Ne-am nimerit intamplator
In coca aceea, amandoi
Si m-ai privit ravasitor;
Eram timizi, pufosi si moi.
Eu o rondea, tu o rondea
Si bucatarul ne privea.
Parca-nadins te-a si ochit
Si repede ne-a despartit.
Stateam in tava suspinand
Catand salvare-n ochii tai
Si, incercand s-ajungi la mine,
Te vad cazand in usturoi.
Si mustaciosul te-a vazut
Te-a mirosit si i-a placut
A zis ca vrea bruschete noi;
De-acuma totul e pierdut:
Ne-a desparit un usturoi.
De-acuma tu mergi la cuptor
Iar eu suspin pe tocator.
Cand ai iesit erai uscat
Si de cuptor dar si de drag.
Ca nimeni pana astazi n-a stiut
Ca o rondea cu usturoi
Din suferinta s-au nascut
Ca dragostea i-a fost curmata
Doar ca sa fie pentru lume…copta.
Ca si bruschetele in lume, toate
Se tanguiesc si zi si noapte
Si de-aia ies asa uscate.
Credeam ca te-am pierdut de tot
Si chiar simteam ca nu mai pot
Cu ochii-nchisi m-am aruncat
Tinzand sa ajung jos pe beton
Dar unde crezi ca am picat?
In usturoiul din castron.
De-acum m-or coace si pe mine
Si am sa vin-napoi la tine
Ne-om intalni in punga cea
De-oi vrea sa fii bruscheta mea.