Dependenta de bijuterii

S-a umplut lumea de dependenti si eu ma numar printre ei. E o dependenta diferita la mine. Nu fumez, nu trag pe nas; eu doar port. Port bijuterii. Sunt dependenta de ele. Cand mergem la cumparaturi, primul lucru la care ma uit sunt bijuteriile. Mi s-a intamplat sa uit sa cobor din tramvai cu ochii la cerceii unei doamne. Sotul meu zice ca sunt bolnava. Pe mine nu ma doare nimic. Poate doar sufletul ca nu imi pot permite sa cumpar tot ce degetele si urechile mele si-ar dori sa poarte. Dar, i-am facut pe plac si am zis ca ma duc sa ma tratez. Asa am ajuns la GDBA. Nu stiti ce inseamna? Grupul Dependentilor de Bijuterii Anonimi. Haideti sa vedeti cum a decurs prima sedinta, de altfel si ultima.
Eram mai multi intr-o incapere destul de micuta. Eram inconjurata de fete palide; ma uit la doamna din dreapta mea: gatul parca ii plangea dupa un lantisor iar degetele tanjeau dupa un inel. Toata lumea ma privea ciudat si nu intelegeam de ce. Nu, nu era inchipuirea mea. N-a durat mult si si-a facut aparitia coordonatoarea grupului. Ne saluta si salutam apoi da roata salii dintr-o privire si isi opreste privirea asupra mea.
– Buna seara, sunteti noua, nu-i asa? La aceste intalniri nu purtam bijuterii. Am sa va rog sa va scoateti cerceii si bratarile si sa le puneti pe masuta din colt. Le puteti lua la iesire.

Am executat desi, fara bijuterii ma simt goala si vulnerabila. Apoi, aceeasi doamna mi-a cerut sa ma prezint pentru ca ai mei colegi sa ma cunoasca.

„Ma numesc Cristina, am 28 de ani si toata lumea spune ca sunt dependenta. Am ajuns sa cred si eu asta. M-am nascut in ’84. An bun cu recolta excelenta, dupa cum se vede. La iesirea din maternitate, mi-au gaurit urechile si mi-au pus cercei. Cred ca atunci a inceput totul. De pe la cinci ani am inceput sa ma probez in taina cu bijuteriile mamei si sa cer inele de tinichea cu fluturasi. In clasa a opta strangeam din banii de pachet ca sa imi iau bratara de argint. De 2 ani visez numai bijuterii argint si  bijuterii cu cristale Swarovski. Cam atunci am descoperit magazinul de bijuterii OnlineBijoux. Era tot ce visasem vreodata. Sute de modele de bijuterii cu pietre, din argint, placate cu aur, ceasuri; cum ma uitam la un produs deja ma lasam luata de val si incepeam sa contruiesc tinute si scenarii pentru a le purta. Imposibil sa uit de site; nu aveam cum. Nu erau nici scumpe ca sa ma gandesc ca mai bine ma fac ca nu am vazut si diversitatea de modele te punea in imposibilitatea de a te limita la o singura piesa. Indiferent ca aveam nevoie de o pereche de cercei pentru o ocazie sau bratara pe care sa o port zilnic, de un ceas sau un inel, acolo le gaseam si le gasesc inca. Chiar si ceasul de Craciun pentru sotul meu l-am ales de aici. Si cred eu ca i-a placut, ca il poarta zilnic, desi mai are si altele. Cerceii pe care tocmai mi i-ati luat, de acolo sunt: din argint rodiat, cu pietricelele astea finute care se potrivesc firii mele  romantice. II vazusem seara pe site si am zis ca nu ii iau. Dar peste noapte i-am visat asa ca ….dimineata direct acolo m-am oprit si i-am comandat.

Primavara e anotimpul meu preferat. Nu pentru ca ies ghioceii ci pentru ca primavara e ziua mea. Si toata lumea stie ce sa imi aduca in dar. Imi stiu pasiunea. Si le-am facut si sugestii. Am poftim mai nou la un set  de cercei si pandantiv din argint, de toata frumusetea. Le-am dat si share pe facebook ca sa stie ca pe aia mi-i doresc. Forma de lacrima cu topaz mistic, culorile atat de vii, ideea ca le voi purta curand, ma fac sa freamat de bucurie. Nu-s nici foarte mari dar nici mici. Mie imi plac bijuteriile care sa se vada dar sa nu deranjeze la ochi. O rochie alba  o sa ii scoata sigur in evidenta. Si stiu si unde le fac inaugurarea. La nunta varului meu. Nu as vrea sa ecplisez bijuteriile miresei dar soartei nu te poti impotrivi. Sotul meu m-a intrebat de ce le vreau ca mai am si altele. Simplu: d-astia nu am!
Am venit aici la indemnul lui dar, acum dupa ce v-am povestit toate astea, nu cred ca am nimerit bine. Stiti vorba cu <<eu nu sufar de nebunie ci ma bucur de ea in fiecare zi>>? Cam asa si eu. Nu-s dispusa sa ma tratez de ce nu am. Ma uit in jur si va vad pe toate triste. Nu vreau sa ajung asa!”
M-am ridicat cerandu-mi scuze, mi-am cerut bijuteriile confiscate inapoi, am salutat si am multumit ca m-au ascultat si am plecat inapoi la ale mele. La doua zile dupa asta, am zarit-o pe doamna aceea din dreapta mea. Avea niste cercei superbi si …radia de fericire.

Previous Post Next Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 shares