Viața invizibilă a lui Addie LaRue, V. E. Schwab

Viața invizibilă a lui Addie LaRue, V. E. Schwab

Merg rar pe recomandări din partea altora, când vine vorba de cărți, dar de data asta am făcut-o, în ciuda faptului că volumul recomandat nu-mi spunea nimic, judecând după copertă și titlu. Bestseller New York Times? Bine, fie! Deși mi-am mai luat țeapă de câteva ori cu așa zise bestseller-uri. Să fi fost și Viața invizibilă a lui Addie LaRue o dezamăgire? Haideți să vedem, daca Adriana de la totdespre.ro a avut dreptate în privința acestei cărți.

Viața invizibilă a lui Addie LaRue, scurt rezumat

Addie LaRue s-a născut într-un sătuc din Franța lui 1700. De mică, și-a dorit să exploreze, să fie altfel. Visul ei nu era să se mărite și să aibă copii. Ajunsă totuși la vârsta de 23 de ani, părinții o obligă să accepte un soț. Addie nu vrea și se roagă la toți zeii pentru o scăpare. Chiar și la cei la care bătrâna Estelle i-a spus să nu o facă. Un zeu îi răspunde, într-un final. El o va salva de căsnicie și îi va oferi libertatea pe care și-o dorește. Din păcate, totul are un preț.

300 de ani mai târziu, Addie rătăcește prin New York. Nu, nu e greșeală. Am zis 300, nu 30 de ani. Addie a făcut un pact cu diavolul. Din ziua târgului, a fost liberă, nemuritoare, dar condamnată la uitare. Părinții ei nu și-au mai amintit de ea după acel moment. Toți oamenii o văd, vorbesc cu ea, fac cunoștință, dar îndată ce ies dintr-o încăpere, deja o uită. Practic, Addie este invizibilă. Nu-și poate pronunța sau scrie numele. Nu poate păstra lucruri pentru că mereu îi dispar. Bărbații o iubesc câteva ore, apoi o uită. Nu are un loc al ei. Are doar timp. Tot timpul pe care și l-a dorit. Singura constantă din viața ei de trei secole a rămas Luc, cel care a condamnat-o la această viață. La început, an de an, apoi tot mai rar, el se întoarce pentru a verifica dacă Addie este gata să-i predea sufletul, conform înțelegerii.

libris.ro
Oferta zilei la carti


Ceva minunat se întâmplă când Addie îl cunoaște pe Henry. Fură o carte din anticariatul lui, știind că a doua zi el nu-și va aminti de ea. A doua zi revine la locul faptei, dar… șoc. Henry o recunoaște. Pentru prima dată în viață, Addie nu este uitată. Pentru prima dată în trei sute de ani, altcineva în afară de Luc îi spune pe nume. O frumoasă poveste de dragoste se naște, dar nu ai nici cea mai vagă ideea cum se va termina.

Oare ce se întâmplă? Luc a uitat-o sau a obosit să o mai vâneze? Să se fi rupt cumva blestemul? Poate spera Addie la fericirea de care nu avut parte în toată viața ei invizibilă de până acum?

Viața invizibilă a lui Addie LaRue, gânduri de după

S-a dovedit a fi o carte mult peste așteptările mele. Este pentru prima dată, după foarte mult timp, când acord unei cărți nota maximă pe Goodreads. M-a fermecat de la primele pagini și a menținut magia pe tot parcursul lecturii, în ciuda faptului că este un volum destul de stufos.

Este povestea complexă, emoționantă, plină de aventuri a lui Addie LaRue, fata care s-a grăbit să dea mâna cu diavolul, înainte de a conștientiza prețul pe care v-a trebui să-l plătească pentru libertatea câștigată. Imaginează-ți cum e să devii o străină pentru părinții tăi sau cum este să petreci o noapte cu un bărbat și a doua zi dimineață să nu știe cine ești! Cum este să te prezinți zilnic unei persoane cu care ai mai făcut cunoștință de zeci de ori. Cum este ca nici măcar numele tău să nu-ți mai aparțină.

O viață lungă, dar goală. Lipsită de iubire, în întuneric, în care tu îți amintești fiecare detaliu despre toate lumile în care ai trăit, dar lumea nu își amintește nimic despre tine. O viață în care mereu pierzi, niciodată nu câștigi. Ești pregătit pentru așa ceva?

Eu un mit, da, mitul pactului cu diavolul. Nu e prima dată când îl întâlnim în literatură, dar în Viața invizibilă a lui Addie LaRue mi se pare cel mai bine ilustrat și cel mai aproape adus de realitate. Poate și pentru că, dincolo de ficțiune, autoarea ridică multe probleme care ar putea face subiectul a zeci de dezbateri filosofice despre viață, sensul ei, iubire, nemurire, uitare sau libertate.

Pe mine, cartea asta m-a dus cu gândul la Portretul lui Dorian Gray, un alt roman pe care l-am adorat. Dorian Gray a vrut viață fără bătrânețe și a primit-o. Addie, viață fără constrângeri, și a primit-o. Amândoi au făcut câte un pact cu același diavol, sub alt nume, pe care în final l-au regretat. Și-au vândut sufletul pe nimic, cum s-ar spune.

Pregătește-te pentru un final care va smulge lacrimile pe care ți le-ai reținut până atunci! Consolează-te cu gândul că e un final deschis și că lasă loc pentru speranță. Poate că diavolul va putea cândva fi învins cu propriile-i arme?

Aș descrie volumul ca fiind poezie. Dacă mi-ar plăcea poezia. Dar nu îmi place. V. E. Schwab scrie impecabil. Este, pur și simplu, un roman complet, care mi-a oferit atmosferă unică, m-a purtat în locuri și timpuri de demult, m-a introdus perfect în atmosferă, mi-a dat acțiune, mi-a dat personaje unice, superbe, mi-a stârnit imaginația și m-a pus serios pe gânduri. Este scris superb, plin de emoție și presărat cu metafore din belșug. La finalul său, te gândești la tine, la cât de des te plângi că nu-ți ajunge timpul. Dar dacă ai avea tot timpul din lume, ca Addie, dar nimic altceva în afară de el? Hai să nu mai tânjim după timp sau libertate absolută și să ne bucurăm de ce avem. Și, în definitiv, câți dintre noi n-am făcut încă pact cu diavolul, într-o formă sau alta, atunci când, doar în sinea noastră, am promis universului ceva în schimbul îndeplinirii unei dorințe arzătoare ascunse? Doar că noi nu l-am întâlnit încă pe Luc. Sau l-am întâlnit, dar nu am știu cine e…

Etichete:

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

    • Valeria Chertes
    • 03/02/2022
    Răspunde

    Multumim pentru recomandare!

      • Cristina Dragomir
      • 11/02/2022
      Răspunde

      Cu drag. Sper sa placa.

    • Adriana Ivan
    • 04/02/2022
    Răspunde

    Mă bucur că ți-a plăcut și ție atât de mult. Cinci stele are și din partea mea și tot cinci stele aș da și prezentării tale.

      • Cristina Dragomir
      • 11/02/2022
      Răspunde

      Eu mereu gasesc un cusur oricarei carti. Acesteia nu am avut ce sa ii reprosez.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 shares