Povestea lupului hoinar – Rosanne Parry (recenzie)

Povestea lupului hoinar - Rosanne Parry

TitluPovestea lupului hoinar (Titlu original A Wolf Called Wonder)
Anul apariției în România 2019
Editura Paralela 45
Autor Rosanne Parry
Traducere Adriana Ciorbaru

Coperta și titlul îmi spuneau că e carte pentru copii. Intuiția striga cu toată puterea să o iau, că nu-mi va părea rău, că e mai mult decât atât. Și am luat-o. Și a meritat.

Povestea lupului hoinar – scurt rezumat

Iute este un pui de lup. Copilăria i-a fost destul de fericită, lipsită de griji, deși nu și de pericole. Mama îi hrănea pe el și pe frații lui. Ea le purta de grijă. Apoi au mai crescut, au ieșit din cuib și și-au cunoscut tatăl. Au început să învețe să vâneze. Bătălia care până atunci se dăduse pentru mâncare, acum se dă pentru aprecierea tatălui. Unii sunt puternici, vânători înnăscuți, alții au mult de tras. Problemele sunt abia la început.

Iute și frații lui nu erau încă suficient de bine pregătiți să lupte atunci când haita lor a fost atacată de una rivală. Tatăl și un frate au fost răpuși. Mama și câțiva frați de-ai lui, alungați. Iute încearcă să lupte, dar nu are cum să câștige. Singura soluție rămâne fuga. În curând va fi singur în munți. Trebuie să-și poarte singur de grijă, să vâneze singur, să trăiască singur. Este mai mult decât greu. Și ca și cum asta nu ar fi de ajuns, dincolo de foame, sete, lupi rivali, mai pândește și pericolul UMAN.

Nu mai are casă, nu mai are familie. Pornește în căutarea a nici el nu știe exact ce. Trăiește cu speranța că mama și frații lui au supraviețuit și se vor reîntâlni. Dacă, cum și cât ca reuși Iute să se descurce pe cont propriu și dacă-și va mai reîntâlni vreodată familia, te las pe tine să descoperi. Caută cartea pe Libris! Ai transport gratuit la comenzi mai mari de 50 de lei.

Povestea lupului hoinar – gânduri de după

O poveste destul un lup – de ce ai citi-o? În primul rând pentru că este inspirată dintr-un caz real, al unui lup care a avut o soartă destul de asemănătoare cu a lui Iute – Oregon 7. Acestuia i s-a montat un sistem de monitorizare, grație căruia cercetătorii l-au urmărit pas cu pas, de-a lungul celor peste 1500 de kilometri străbătuți între locul care-i fusese acasă în copilărie și ceea ce avea să devină casă pentru urmașii săi. Lupii sunt niște ființe minunate despre care merită să aflăm mai multe. Și chiar de ar fi lucruri pe care le știi deja din perspectiva observatorului, te vei bucura să le actualizezi dintr-un cu totul alt unghi. Povestea lupului hoinar este scrisă la persoana I, autoarea identificându-se cu personajul principal devenit astfel povestitor. Despre lupi, prin ochii unui lup!

Drumul lui Iute este unul lung și plin de peripeții. Rănile fizice dor, foamea tinde să-l răpună, urletele lupilor îl sperie, omul și pușca lui îl îngrozesc.

Oamenii fac lucruri fără niciun motiv.

Rămâne speranța regăsirii familiei și, atunci când ea moare, o face doar pentru a lăsa locul altei speranțe, a construirii unei noi vieți, a întemeierii unei noi familii. Drumul lui nu este spre un loc. Kilometrii parcurși nu sunt altceva decât un mijloc de a atinge mai repede maturitatea necesară pentru ca supraviețuirea să fie mai ușoară.

Limbajul deloc pompos, povestea aparent simplă, frazele scurte, clare, ilustrațiile fac din această carte una perfectă pentru copii și adolescenți. Dar, așa cum spuneam, este mai mult decât atât. O recomand tuturor iubitorilor de animale, de orice vârstă. Sunt atât de multe lucruri de învățat din ea, nu doar despre lupi, ci și despre oameni, ale căror nevoi și trăsături de caracter sunt destul de asemănătoare cu ale lupilor, și viață în general.

Povestea este destul de emoționantă, chiar dureroasă pe alocuri. Este o lecție de supraviețuire pentru oameni, predată de lupi. O lecție despre lucrurile cu adevărat importante în viață.

Te naști într-o familie. Ea îți oferă siguranță pe toate planurile și ești fericit. Apoi familia nu mai e. Ești singur și insuficient de matur pentru a lua singur viața în piept. Crezi că nu ai să poți merge mai departe, că totul se oprește aici, dar instinctul de supraviețuire te va învăța tot ce trebuie să știi. Lupți zilnic pentru hrană și un loc sigur în care să dormi. Ajungi să ai hrană și apă, dar tot îți lipsește ceva. Singurătatea te macină. Nu te-ai născut să fii singur. E normal să prinzi aripi când îți faci prieteni de încredere. Suferi când nu-i mai ai, dar din nou nu te lași doborât. Mergi mai departe până îți găsești jumătatea. Atunci te simți împlinit. Atunci construiești un acasă. Atunci ești complet matur.

Te-ai recunoscut în scenariu, nu? Vei fi uimit să descoperi cât de mult te asemeni cu lupul. Asemeni lui, și pe tine te fac ambiția și spiritul competitiv să te iei la trântă cu proprii frați pentru a vă măsura puterile. Îi urăști când sunt mai buni ca tine, dar îi vrei înapoi când nu-i mai ai. Te-ai născut să trăiești în haită, nu singur. Dar ce ești dispus să faci pentru a intra într-o haită?

Pentru a te alătura unei haite trebuie să lupți sau să cerșești.

Cauți fericirea fără să știi exact ce cauți, dar o recunoști când dai peste ea. Vrei să fii liderul haitei, dar lideri sunt doar cei mai puternici. E drum lung și greu până acolo.

Toată lumea mănâncă și toată lumea este mâncată.

Toate lucrurile astea le transmite Povestea lupului hoinar. Mi-a plăcut enorm cartea lui Rosanne Parry, modul original de abordare, mixul de real și imaginar, emoția transmisă, maniera subtilă de a vorbi despre cât și cum influențează dorința omului de a domina totul viața animalelor, dar mai ales toate lucrurile pe care am descoperit că oamenii și lupii le au în comun. Nu ți se pare o carte de citit?

Etichete:

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

    • Valeria Chertes
    • 04/03/2020
    Răspunde

    Mulțumim pentru recenzie.

    • Niscoveanu Simona
    • 04/03/2020
    Răspunde

    Nu ai cum sa nu fii curios sa citești o asa carte, cu un asa rezumat frumos! 🤗!!! Superb, ca de obicei!

      • Cristina Dragomir
      • 08/03/2020
      Răspunde

      Esti o draguta!

    • Asaftei Simona
    • 05/03/2020
    Răspunde

    Da foarte interesantă și mi-aș dori să o citesc ,chiar sunt curioasă dacă Iute își va mai reântâlni familia .Mulțumim pentru recenzie !

      • Anghelina Irina
      • 05/03/2020
      Răspunde

      Mi se pare o poveste tristă,sper ca macar finalul sa fie cu happy end

        • Cristina Dragomir
        • 08/03/2020
        Răspunde

        are si bune si rele, la fel ca viata.

      • Cristina Dragomir
      • 08/03/2020
      Răspunde

      Iute va fi fericit candva. De ce? Asta nu va spun.

  1. O carte ce merita sa o am în vizor!

  2. oh, cand vad carti despre animale, sincer, incerc sa le ocolesc. nu de alta, dar stiu ca as plange… nici filmele nu vreau sa le vad din acelasi motiv

      • Cristina Dragomir
      • 08/03/2020
      Răspunde

      eu stiu sigur ca plang, dar nu le ocolesc deloc.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 shares
%d blogeri au apreciat: