Fiica pierdută – Gill Paul (recenzie)

Fiica pierdută - Gill Paul

TitluFiica pierdută (Titlu original – The lost daughter)
Anul apariției în România 2019
Editura Litera
Autor Gill Paul
Traducere Irina-Marina Bortoi

Rusia lui 1918. După abdicare, țarul Nicolae și familia sa sunt ținuți în arest la domiciliu. Li se iau cam toate bunurile, nu mai au voie să iasă din casă, nici măcar la toaletă fără a anunța, li se vopsesc ferestrele pentru a nu li se mai permite să se uite afară. Arestul la domiciliu poate fi crunt. Maria, una din fiicele țarului, își alungă plictiseala și tristețea făcând poze și flirtând cu gardienii.

Timpul trece greu și devine tot mai clar că nu sunt în siguranță. Sora ei, Tatiana, vine cu un plan. Tatiana reușește să iasă din casă, îmbrăcată în hainele unei spălătorese care-i va ține locul până la întoarcere, pentru ca nimeni să nu vadă că unul din membrii familiei lipsește. Imediat după plecarea ei, toată familia Romanov (inclusiv cei cinci copii) este dusă într-o încăpere și executată. Nu mor toți imediat. Câteva gloanțe sunt oprite de bijuteriile cusute în căptușelile hainelor. Prin fum, asasinii intervin cu baionetele. Apoi, cadavrele sunt scoase afară pentru a fi distruse. Numai că… Maria nu e moartă încă.

libris.ro
Oferta zilei la carti


Australia 1973. Val Doyle primește un telefon de la azilul în care era internat tatăl ei, omul care-i oferise o copilărie urâtă și de care se îndepărtase. Mama o părăsise și ea în urmă cu mulți ani și nu mai știa nimic de ea. Acum, pe patul de moarte, tatăl ei repetă într-una N-am vrut s-o omor. Primul ei gând este că tatăl i-a ucis mama, însă lucrurile pe care le descoperă în casa lui o trimit pe un alt fir. O casetă de bijuterii pe care nu știe cum să o deschidă și un aparat foto pe al cărui film sunt poze care ridică multe semne de întrebare. Da, aparatul de fotografiat este cel care aparținuse ducesei Maria Romanov.

Cum a ajuns el în mâna tatălui lui Val? Ce s-a întâmplat cu Maria după ce presupusul ei cadavru a fost scos afară alături de celelalte trupuri? Cât și cum a reușit să supraviețuiască? A reușit să o regăsească pe sora ei, Tatiana? Pe cine a ucis de fapt tatăl lui Val? Care-i legătura dintre Val și familia Romanov?

Comandă cartea de pe Libris.ro și ai transport gratuit la comenzi de peste 50 de lei!

Fiica pierdută este o ficțiune istorică, asta e clar. Pornește de la un episod cât se poate de real, din istoria Rusiei, asasinarea familiei Romanov, și își imaginează cum ar fi fost dacă unul din membrii acestei familii ar fi supraviețuit în mod miraculos. Care dintre ei? Ducesa Maria. Pe ea a ales-o Gill Paul să supraviețuiască în acest roman.

Povestea este captivantă și emoționantă, și asta o spune cineva care nu este ușor impresionabil. Este în totalitate meritul autoarei. Dacă mi-ar fi servit o poveste despre o supraviețuitoare cu chip de femeie fantastică, întoarsă peste ani să se răzbune și să-și recapete bunurile, ar fi fost un basm tras de păr. Dar Gill Paul nu face asta. Vine cu un personaj atât de uman, cu temeri și dureri, cu speranțe și visuri…

Ducesa Maria devine omul Maria. Un om care nu va uita însă niciodată prin ce-a trecut, dar nici nu va vorbi vreodată despre răzbunare. Gândul ei este mereu la viitor, nu la trecut. Este omul care conștientizează de câte lucruri se bucura în vreme ce alții nu aveau ce mânca, omul care mai târziu își va împărți ultima felie de pâine cu cei care nu mai aveau nimic. Maria visa la un prinț și la o poveste de dragoste ca-n povești. Nu le-a primit. A primit, în schimb, iubirea adevărată. A pierdut o familie și și-a construit o alta. O alta în care valorile morale sunt mai presus de orice.

Maria este sensibilă și modestă, puternică și pricepută (chiar dacă nu știe să facă multe, învață rapid), dornică de iubire, capabilă să iubească, o femeie cu o voință extraordinară. Maria, cea care flirta în fiecare zi cu alt tânăr, a putut iubi zeci de ani același bărbat. N-a uitat niciodată că a crescut într-un palat, dar a știut să fie fericită și într-o colibă.

Este mare lucru ca, atunci când viața te lovește atât de rău, să iei lucrurile ca atare și să mergi mai departe sperând. Cât de greu trebuie să fie ca azi să ai totul și mâine să nu mai ai nimic! Dar nimic nu este imposibil atâta vreme cât iubești și ești iubit. O lume întreagă care te vrea mort nu mai e așa înfricoșătoare când știi că ești totul pentru cineva. Dragostea este cea mai bună motivație să te ridici și să iei totul de la capăt.

Val Doyle este femeia slabă, abuzată de tată, părăsită de mamă, bătută de soț. Cumva, ultimele cuvinte ale tatălui ei, reușesc să o trezească. Nu știe de ce mama a părăsit-o și nu știe nimic nici despre tatăl ei. Doar ce a vrut el să-i spună. Acum e vremea să caute răspunsuri. Știe că e rus, că fugise din Rusia pe la 1920, iar acum a murit și i-a lăsat moștenire o casă scumpă și multe lucruri de valoare, care nu are habar de unde provin. Oare tatăl ei a muncit vreodată?

Recunosc că de Val nu mi-a plăcut nici măcar pe jumătate din cât mi-a plăcut de Maria. Nici ca personaj, nici ca poveste de viață nu m-a atras prea mult, dar era o parte pe care știam că trebuie să o citesc pentru că avea legătură, cumva, pe undeva, cu povestea principală, cea care m-a cucerit în mod iremediabil.

Finalul romanului Fiica Pierdută s-ar putea să fie spectaculos sau nu, în funcție de ce cauți tu la o lectură sau cât de mult ai intuit din ce va să vină. Un lucru este sigur: este un final foarte emoționant, un final fericit și trist în același timp, un final care ne arată că liniștea nu e ceva ce ți se dă, ci ceva ce câștigi iertând, lăsând de la tine, luând lucrurile așa cum vin. Supraviețuirea este o opțiune. Doar cei cu adevărat puternici o aleg.

Viața Mariei n-a fost ușoară. Cu siguranță, dacă ar fi existat vreun supraviețuitor al Romanovilor, nici viața lui n-ar fi fost ușoară. Este teribil ce pot face oamenii altor oameni, cât rău pot face în numele binelui! Mereu istoria a făcut dreptate prin violență. Violența naște noi violențe și, la final, cei care suferă sunt tot oamenii de rând. Cei care au câștigat sunt cei de sus. Poate dacă Maria cea adevărată ar fi fost ca cea din povestea noastră, poate dacă copiilor și s-ar fi dat o șansă și nu ar fi fost pedepsiți pentru politica tatălui lor… Dar lucrurile nu merg așa.

Istorie și politică pe înțelesul tuturor. Tragedie, dragoste, trădare, iertare. Le vei trăi pe toate în paginile acestui minunat roman. Într-un cadru istoric excelent redat. Cu personaje atât de bine creionate, reale, pline de viață. Nu-l vei putea lăsa din mână. Nu-ți imagina o carte greoaie, plină de date și nume, ca un manual de istorie! E departe de așa ceva. E istoria ca o poveste, cu personaje dragi, nu cu unele oarecare, cu sentimente, dincolo de fapte.

Tu crezi că ai fi găsit puterea să mergi mai departe după ce ai pierdut TOT?

Etichete:

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

    • Monea Simona
    • 01/11/2019
    Răspunde

    Nu este genul meu de carte…??

    • angelica
    • 01/11/2019
    Răspunde

    Pare o carte interesantă, eu nu știu dacă aș putea uita sau ierta ca să nu mai zic de răzbunare!

    • Anghelina Irina
    • 01/11/2019
    Răspunde

    Chiar m-ai facut curioasă

  1. Foarte buna, îmi place recenzia!

    • Asaftei Simona
    • 02/11/2019
    Răspunde

    O carte interesantă !??

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 shares