Cumpăna destinelor – Veronica Roth (rezumat și impresii)

volumul 2 Pecetea Mortii - Cumpana destinelor

N-aș fi zis că Pecetea morții va fi o carte pe placul meu, dar a fost. Când am terminat-o de citit și mi-am dat seama că trebuie să aștept până la apariția volumului doi ca să aflu cum se termină povestea lui Akos și a Cyrei, m-am enervat puțin. Apoi mi-a mai trecut, dar am continuat să vizitez periodic site-ul editurii Leda Edge pentru a vedea când apare continuarea. De cum s-a ivit pe site Cumpăna destinelor, continuarea pe care o așteptam, am și pus mâna pe ea.

Cumpăna destinelor – scurt rezumat

La finalul volumulei trecut, Cyra și Akos reușesc să scape de shoteți și fug pe o navă împreună cu Eijeh (fratele lui Akos) și cu Ryzek (fratele malefic al Cyrei) luat prizonier. Eijeh este încă sub stăpânirea lui Ryzek (trăiește prin amintirile lui). Cyra încă nu-și poate controla perfect fluxul durerii fără ajutorul lui Akos. Destinele lor nu s-au împlinit și încă amenință să-i despartă.

În timpul confruntării finale din Pecetea morții, sora lui Isae (unul dintre liderii Adunării), este ucisă. Isae se răzbună și-l ucide pe Ryzek. Ai zice să de acum totul ar trebui să fie calm și frumos. Dar ce te faci când planul de a reda Shotetul poporului, inclusiv renegaților de pe planeta Ogra, nu poate fi dus la îndeplinire pentru că la putere revine tatăl Cyrei, Lazmet Noavek (acesta nu murise, doar fusese ținut captiv de Ryzek)? Ba, mai mult, Adunarea, în frunte cu Isae, decid să declare război Shotetului.

Lazmet este un tiran care trebuie ucis pentru binele poporului. Războiul trebuie evitat pentru că fiecare viață este importantă. Acestea sunt cele două scopuri majore ale personajelor noastre principale. Călătoresc împreună și luptă împreună până ce, un oracol de pe Ogra, le dezvăluie niște secrete care le dau viețile complet peste cap. Cei doi o iau pe drumuri separate, dar continuă să lupte pentru a evita războiul care stă pe cale să izbucnească și pentru a pune capăt regimului lui Lazmet.

Ce secret teribil află cei doi pe Ogra? Va fi Cyra capabilă să-și ucidă tatăl? Se va îndeplini profeția oracolului, care spune că al treilea născut al familiei Kereseth (Akos) va muri în slujba familiei Noavek? Aș vrea să vă pot spune mai multe, dar povestea e atât de amplă și informațiile și datele atât de bine legate unele de altele, că risc să stric surpriza lecturii.

Cumpăna destinelor Veronica Roth

Cumpăna destinelor – impresii de după

Cumpăna destinelor e un soi de amestec între Războiul stelelor și Romeo și Julieta.

Acțiunea se desfășoară în spațiu, pe planete inventate de autoare, locuri în care nu mai există plante și animale, locuri pustii și reci. Planetele sunt pe punctul de a se distruge reciproc în numele unor răzbunări și ale unor ambiții. Recunoașteți scenariul? Lupta pentru putere politică este mai crâncenă ca oricând. Două persoanje care se iubesc, deși fac parte din familii care nu se pot numi prietene și națiuni aflate în continuu conflict și despărțite de o diviziune, vor să reinstaleze pacea și să lupte cu orice și cu oricine pentru asta, inclusiv cu propriile destine.

Din unele puncte de vedere mi-a plăcut mai mult decât Pecetea Morții, din altele mai puțin. Acțiunea mi se pare mai concentrată în acest volum. Povestea curge mai lent la început, dar, odată ce-și ia viteză, te prinde și nici nu simți când parcurgi toate cele peste 450 de pagini. Asta e de bine. De rău este faptul că pe alocuri povestea ia aer de telenovelă și că e spusă din patru puncte de vedere (Akos, Cyra, Cisi – sora lui Akos, și Eijeh), când ar fi putut să fie, la fel ca prima parte, doar două (cele ale personajelor principale) și ar fi fost mai simplu de urmărit. Sunt oricum cam multe personaje, iar unele dintre ele ar fi putut lesne lipsi.

Secretul aflat pe Ogra dă peste cap toate așteptările noastre în privința destinelor care le-au fost scrise celor doi. Totuși, nu mi se pare credibil că tocmai un oracol, care spune mereu că destinul nu poate fi schimbat, că sunt mai multe drumuri pe care poți merge prin viață, dar destinația e mereu aceeași, să fie acela care crede că poate înșela soarta. Și uite că s-ar putea să-i iasă.

Ambele personaje au evoluat frumos. Cyra descoperă că harul ei flux nu e menit doar să ofere durere. E cea mai bună armă pentru a proteja poporul în mijlocul căruia a crescut. Akos înțelege că nu poate da timpul înapoi, dar poate schimba viitorul. Ea devine mai umamă, el devine mai puternic. Amândoi dau dovadă de mult curaj. Relația lor devine mai credibilă și aparent posibilă, cel puțin la începutul volumului. Totuși, soarta care i-a adus împreună acum e pe cale să-i despartă pentru totdeauna. Ce e mai puternic? Destinul sau iubirea?

Mă așteptam la un final fericit, dar speram la mai mult. Iubirea celor doi tinde să devină de basm, în timp ce pacea pentru care au luptat nu se întrevede deloc de durată. Nu e de mirare pentru că și lumea asta distopică e la fel de imperfectă ca a noastră, condusă de oameni cu interese politice pe care le vor îndeplinite. De multe ori motivele invocate pentru a porni un război sunt doar pretexte…

Sunt destule ingrediente care te îmbie să nu spui nu acestui roman, mai ales dacă ai citit deja Pecetea Morții și ți-a plăcut: aventuri în locuri pe care nici nu ți le-ai fi putut imagina, dragostea care învinge orice, trădare, destine furate, intrigi politice, personaje fantastice înzestrate cu puteri pe care poate și ți-ar plăcea să le ai.

Cumpăna destinelor – citate preferate

  • Moartea nu e singura pedeaspsă pe care i-o poți oferi unui om. Îi mai poți oferi și coșmaruri.
  • Norocul este o simplă invenție pentru a-i face pe oameni să creadă că dețin controlul asupra unor aspecte ale destinelor lor.
  • Trecutul este cel care determină viitorul – adesea rămâne ascuns, dând formă vieților noastre în moduri pe care nu le înțelegem. Însă uneori trebuie să-și forțeze calea în prezent pentru a schimba ceea ce vine.
Etichete:

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

    • Valeria Chertes
    • 16/07/2018
    Răspunde

    Multumesc pentru recenzie, mi se pare o carte foarte interesanta.

    1. Nu e cea mai ceaa, dar nici de lasat nu e.

  1. Răspunde

    Nu am citit-o, am atat de multe carti pe lista. Insa mi se pare interesanta actiunea, o carte ce este pe placul meu…mai nou. Vad ca Victoria este autoarea romanului Divergent, pe care abia astept sa il citesc!

  2. nu stiu daca e chiar genul meu, in ultima perioada n-am prea mai citit sf-uri de genul, am revenit la vesnicele mistere si enigme 😀

    1. Am remarcat!

  3. Nu stiu cand ii va veni randul, dar, sigur ii va veni. 😀 Deocamdata abia am inceput o carte, putin cam greoi, dar cam asa patesc de fiecare data cand incep o carte noua, pana ma detasez de cea precedenta. Rar mi s-a intamplat sa fiu captivata inca de la primele pagini.

    1. Eu ma atasez repede de noile personaje.

  4. Nu prea pare genul meu de lectura dar nu spun niciodata, niciodata. In schimb imi plac foarte mult citatele alese de tine pentru adevarul lor. Ce am inteles eu din rezumatul tau este ca nu exista lume perfecta si ca nimic nu dureaza o vesnicie.

    1. Sa stii ca nici eu nu credeam ca o sa imi placa.

  5. Răspunde

    Tot citeam recenzia ta si parea genul de carte un pic prea SF pentru mine, dar cand am ajuns la partea in care ai spus ca „e un soi de amestec între Războiul stelelor și Romeo și Julieta” mi-am schimbat parerea 😀 . Singurele SF-uri pe care am reusit sa le citesc si care totodata m-au cucerit au fost exact cele care au imbinat stiinta cu sentimentele, dovada a faptului ca indiferent de ce planeta e vorba si cat timp trece pana in viitorul respectiv… sentimentele inca exista.

    1. Sentimentele sunt unul din putinele lucruri pe care lumea din Cumpana destinelor le are in comun cu realitatea in care traim noi.

  6. Îmi place ce citate ai ales din carte, voi ține și eu cont pe viitor de acest detaliu. Eu mai fac poze la pasajele interesante ca să le țin minte.

    1. Mie mi-e mai bine sa le scriu. Le pun apoi si intr-un document cu citate culese din cartile citite.

  7. Răspunde

    Abia astept si eu s-o citesc! Mi-a placut primul volum si, ca si tine, abia asteptam sa publicei cei de la Leda continuarea.

    1. Sper sa iti placa.

  8. Eu stau cam prost cu cititul, nu am mai citit de ceva timp din lipsa timpului, poate cand o mai creste piciul mare. Una peste alta, cartea m-a atras mai ales prin coperta foarte frumoasa. Si din rezumatul tau pare o carte care mi-ar fi pe plac si i-as acorda o sansa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 shares