Cumpăna destinelor – Veronica Roth (rezumat și impresii)

N-aș fi zis că Pecetea morții va fi o carte pe placul meu, dar a fost. Când am terminat-o de citit și mi-am dat seama că trebuie să aștept până la apariția volumului doi ca să aflu cum se termină povestea lui Akos și a Cyrei, m-am enervat puțin. Apoi mi-a mai trecut, dar am continuat să vizitez periodic site-ul editurii Leda Edge pentru a vedea când apare continuarea. De cum s-a ivit pe site Cumpăna destinelor, continuarea pe care o așteptam, am și pus mâna pe ea.

Cumpăna destinelor – scurt rezumat

La finalul volumulei trecut, Cyra și Akos reușesc să scape de shoteți și fug pe o navă împreună cu Eijeh (fratele lui Akos) și cu Ryzek (fratele malefic al Cyrei) luat prizonier. Eijeh este încă sub stăpânirea lui Ryzek (trăiește prin amintirile lui). Cyra încă nu-și poate controla perfect fluxul durerii fără ajutorul lui Akos. Destinele lor nu s-au împlinit și încă amenință să-i despartă.

În timpul confruntării finale din Pecetea morții, sora lui Isae (unul dintre liderii Adunării), este ucisă. Isae se răzbună și-l ucide pe Ryzek. Ai zice să de acum totul ar trebui să fie calm și frumos. Dar ce te faci când planul de a reda Shotetul poporului, inclusiv renegaților de pe planeta Ogra, nu poate fi dus la îndeplinire pentru că la putere revine tatăl Cyrei, Lazmet Noavek (acesta nu murise, doar fusese ținut captiv de Ryzek)? Ba, mai mult, Adunarea, în frunte cu Isae, decid să declare război Shotetului.

Oferta zilei la carti

Lazmet este un tiran care trebuie ucis pentru binele poporului. Războiul trebuie evitat pentru că fiecare viață este importantă. Acestea sunt cele două scopuri majore ale personajelor noastre principale. Călătoresc împreună și luptă împreună până ce, un oracol de pe Ogra, le dezvăluie niște secrete care le dau viețile complet peste cap. Cei doi o iau pe drumuri separate, dar continuă să lupte pentru a evita războiul care stă pe cale să izbucnească și pentru a pune capăt regimului lui Lazmet.

Ce secret teribil află cei doi pe Ogra? Va fi Cyra capabilă să-și ucidă tatăl? Se va îndeplini profeția oracolului, care spune că al treilea născut al familiei Kereseth (Akos) va muri în slujba familiei Noavek? Aș vrea să vă pot spune mai multe, dar povestea e atât de amplă și informațiile și datele atât de bine legate unele de altele, că risc să stric surpriza lecturii.

Cumpăna destinelor – impresii de după

Cumpăna destinelor e un soi de amestec între Războiul stelelor și Romeo și Julieta.

Acțiunea se desfășoară în spațiu, pe planete inventate de autoare, locuri în care nu mai există plante și animale, locuri pustii și reci. Planetele sunt pe punctul de a se distruge reciproc în numele unor răzbunări și ale unor ambiții. Recunoașteți scenariul? Lupta pentru putere politică este mai crâncenă ca oricând. Două persoanje care se iubesc, deși fac parte din familii care nu se pot numi prietene și națiuni aflate în continuu conflict și despărțite de o diviziune, vor să reinstaleze pacea și să lupte cu orice și cu oricine pentru asta, inclusiv cu propriile destine.

Din unele puncte de vedere mi-a plăcut mai mult decât Pecetea Morții, din altele mai puțin. Acțiunea mi se pare mai concentrată în acest volum. Povestea curge mai lent la început, dar, odată ce-și ia viteză, te prinde și nici nu simți când parcurgi toate cele peste 450 de pagini. Asta e de bine. De rău este faptul că pe alocuri povestea ia aer de telenovelă și că e spusă din patru puncte de vedere (Akos, Cyra, Cisi – sora lui Akos, și Eijeh), când ar fi putut să fie, la fel ca prima parte, doar două (cele ale personajelor principale) și ar fi fost mai simplu de urmărit. Sunt oricum cam multe personaje, iar unele dintre ele ar fi putut lesne lipsi.

Secretul aflat pe Ogra dă peste cap toate așteptările noastre în privința destinelor care le-au fost scrise celor doi. Totuși, nu mi se pare credibil că tocmai un oracol, care spune mereu că destinul nu poate fi schimbat, că sunt mai multe drumuri pe care poți merge prin viață, dar destinația e mereu aceeași, să fie acela care crede că poate înșela soarta. Și uite că s-ar putea să-i iasă.

Ambele personaje au evoluat frumos. Cyra descoperă că harul ei flux nu e menit doar să ofere durere. E cea mai bună armă pentru a proteja poporul în mijlocul căruia a crescut. Akos înțelege că nu poate da timpul înapoi, dar poate schimba viitorul. Ea devine mai umamă, el devine mai puternic. Amândoi dau dovadă de mult curaj. Relația lor devine mai credibilă și aparent posibilă, cel puțin la începutul volumului. Totuși, soarta care i-a adus împreună acum e pe cale să-i despartă pentru totdeauna. Ce e mai puternic? Destinul sau iubirea?

Mă așteptam la un final fericit, dar speram la mai mult. Iubirea celor doi tinde să devină de basm, în timp ce pacea pentru care au luptat nu se întrevede deloc de durată. Nu e de mirare pentru că și lumea asta distopică e la fel de imperfectă ca a noastră, condusă de oameni cu interese politice pe care le vor îndeplinite. De multe ori motivele invocate pentru a porni un război sunt doar pretexte…

Sunt destule ingrediente care te îmbie să nu spui nu acestui roman, mai ales dacă ai citit deja Pecetea Morții și ți-a plăcut: aventuri în locuri pe care nici nu ți le-ai fi putut imagina, dragostea care învinge orice, trădare, destine furate, intrigi politice, personaje fantastice înzestrate cu puteri pe care poate și ți-ar plăcea să le ai.

Cumpăna destinelor – citate preferate

• Moartea nu e singura pedeaspsă pe care i-o poți oferi unui om. Îi mai poți oferi și coșmaruri.
• Norocul este o simplă invenție pentru a-i face pe oameni să creadă că dețin controlul asupra unor aspecte ale destinelor lor.
• Trecutul este cel care determină viitorul – adesea rămâne ascuns, dând formă vieților noastre în moduri pe care nu le înțelegem. Însă uneori trebuie să-și forțeze calea în prezent pentru a schimba ceea ce vine.