Cărți recomandate – Până ne vom revedea, de Renee Collins

carte până ne vom revedea Corint editura Leda Edge

Până ne vom revedea este o carte pe care am ales-o după copertă. Știu că nu-i frumos, dar e sănătos. Rar m-a înșelat intuiția când am ales cărțile după cum am rezonat cu ilustrația. Și de data asta alegerea a fost câștigătoare. Luna aceea imensă și două trupuri părând să se evapore pe malul unei ape mi-au stârnit interesul și așa a răsărit în biblioteca mea această carte apărută în 2015 la Grupul Editorial Corint, editura Leda Edge.

până ne vom revedea copertă

Scurt rezumat Până ne vom revedea

Povestea începe cu o scurtă aventură. Cassandra, o adolescentă cam de bani gata, venită cu părinții în vacanța de vară într-un orășel plictisitor plin de oameni bogați, snobi și deloc interesanți, provoacă doi amici la o scurtă incursiune în curtea unui vecin, pentru o baie în piscina respectivului. După o discuție cu mama ei, ca urmare a faptului că paznicul o prinsese la piscina vecinului și o adusese acasă având grijă să menționeze că prin părțile acelea încălcarea proprietății era aspru pedepsită, Cassandra decide să se aventureze dincolo de grădina casei închiriate pentru vacanță, dincolo de gardul sub formă de tufișuri, la o plimbare pe plajă.

Răsare luna și, în urma unui fenomen inexplicabil (ca o explozie de lumină), Cassandra se trezește în compania unui tânăr destul de ciudat prin vestimentație și comportament, un tânăr care susține că este invitat la petrecere. La petrecerea din casa Cassandrei? Cum de nu-l văzuse? Ciudat este faptul că amândoi revendică aceeași casă. Oare Lawrence e vreun nebun care-și închipuie că stă în casa ei?

până ne vom revedea renee collins

Întâlnirile lor continuă și lucrurile se lămuresc treptat. Locuiesc în aceeași casă la interval de 90 de ani. Ea vine din 2015, el din 1925. Deși diferit și ciudat din multe puncte de vedere, Lawrence aprinde repede ceva în inima Cassandrei care se va juca puțin cu timpul și va căuta explicații. Așa află că Lawrence avea să moară chiar în 1925, de fapt peste foarte puține zile, ucis chiar pe plaja unde s-au cunoscut. Ea va trebui să-l salveze. Un lucru greu de făcut, mai ales pentru că nu pot lucra împreună. Plaja este singurul loc în care se pot întâlni. Ea nu poate pătrunde în lumea lui 1925 și el se dematerializează de cum încearcă să treacă de tufișurile ce străjuiesc plaja.

Pe deoparte sunt părinții Cassandrei care îi urmăresc fiecare mișcare (mersul prea des pe plajă și zecile de ore petrecute în biblioteca publică le dau de gândit și pun întrebări care o încurcă), pe de alta este familia lui Lawrence (un unchi care nu trebuie s-o vadă niciodată pe Cassandra) și Fay, cea care îi este iubită oarecum (mai mult impusă de unchiul Ned).

Cassandra descoperă că partenerii de afaceri ai acestui unchi sunt de fapt niște mafioți de temut, iar Lawrence tocmai a fost martor la o crimă săvârșită de ei. Un pretendent de-al ei o surprinde pe plajă cu Lawrence și devine gelos. Lawrence se desparte de Fay și ea îl amenință că se va răzbuna (și are toate șansele, ea fiind sora unuia dintre mafioții despre care vorbeam).

Care dintre aceștia vrea să-l ucidă pe Lawrence? Vor reuși să-și dea seama la timp? Va reuși Cassandra să-l salveze pe Lawrence? Vor putea învinge timpul pentru a rămâne împreună sau plaja care i-a unit îi va despărți pentru totdeauna? Logic că nu vă spun. Răspunsurile sunt în carte.

Părerea mea despre Până ne vom revedea

Structura romanului este foarte mișto. Este scris tot la persoana I. Capitolele poartă numele lui sau numele ei, în funcție de timpul în care este plasată acțiunea și personajul vedetă în acel capitol. El ne povestește ce se întâmplă la 1925, ea ce se petrece 90 de ani mai târziu. Stilul nu este nici prea sec, nici încărcat cu descrieri interminabile (care pe mine mă plictisesc).

Povestea în sine pe mine m-a prins destul de repede. După primele pagini, cele cu mersul la piscina vecinilor, mă gândeam să nu mă țină 300 de pagini încurcată cu ”aventuri” banale are unei adolescente răsfățate și rebele. Nici vorbă. Intriga a venit rapid. Descrierea momentului primei întâlniri dintre Cassandra și Lawrence chiar a reușit să-mi dea fiori. Nu știam ce să cred, care dintre ei era fantomă. Când am înțeles că de fapt am de-a face cu o călătorie în timp, a devenit chiar incitantă cartea. Am început să caut alături de ei răspunsuri.

Am redescoperit o Cassandra care nu este deloc așa superficială cum o crezusem la început. El este frumos, educat și scrie poezii. Pe el îl cred, pe ea nu. Mi se pare un personaj neverosimil. Nu poți să-mi prezinți o îngâmfată și o rebelă și să ai pretenția să te cred că în 30 de pagini se transformă total. Știu și eu că dragostea schimbă oamenii, dar n-am simțit-o chiar atât de îndrăgostită.  E fantezie, da? Din unele puncte de vedere, poate este prea fantezist romanul. Mă gândesc aici la acțiunile celor doi, menite să-i salveze viața lui Lawrence, acțiuni care nu rămân fără urmări. O să vedeți că jocul cu timpul este periculos și chiar dispar personaje atunci când cursul firesc al lucrurilor este forțat să ia altă direcție.

Plaja este unicul loc în care celor 2 timpuri le este dat să se întâlnească. La început am crezut că doar ei se pot vedea, că dacă mama lui Cass ar fi venit pe plajă nu l-ar fi putut vedea pe Lawrence, la fel cum unchiul ei nu ar fi putut-o vedea pe ea. M-am înșelat. Fiecare din ei este perfect vizibil și pentru alte persoane din timpul celuilalt.

Pentru mine, Până ne vom revedea nu este un roman de dragoste. Relația dintre ei doi este mai mult una de prietenie. Chiar dacă se sărută de câteva ori și petrec o noapte împreună pe plajă, autoarea n-a prea reușit să mă convingă că există dragoste acolo. Dacă iau în calcul și finalul, unde mi se pare că renunță prea ușor unul la altul, sunt și mai sigură de afirmația mea.

În schimb, are călătoria asta în timp, are mult mister, are câteva scene comice și pe alocuri un aer tragic. Finalul nu mi-a plăcut. De fapt, nu neapărat finalul, ci reacția ei de după… deznodământ. Nu i-am simțit emoția lui Cass. Avem de-a face și cu ceva clișee, iar pe criminalul lui Lawrence eu am reușit să-l intuiesc, deși nu chiar imediat. Dacă reușiți să treceți de primele 25 de pagini, de-acolo nu veți mai putea lăsa carte din mână. Poate că deznodământul nu vă va încânta (mai ales pe romantici), dar tot rămân peste 250 de pagini de lectură captivantă.

Dacă vă tentează romanul Până ne vom revedea,  îl puteți achiziționa direct de pe site-ul editurii, de aici.

Tags:

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

  1. Reply

    Si eu obisnuiesc sa aleg cartile dupa coperta. Ca orice profus de altfel :))) ( dupa ambalaj). Nu prea ma impac cu romanele de dragoste, nu imi plac cele foarte siropoase, dar daca zici ca nu prea e de dragoste, te cred. O sa o trec si eu in lista

    1. Ramp, sa o iei! Pe raspunderea mea.

  2. Reply

    Niciodată după copertă! 🙂 Chiar dacă cunosc autorul tot o frunzăresc un pic. Eu nu sunt aşa norocos ca tine! 😉

    1. Eh, tu esti cititor experimentat. Nu ca mine.

  3. Reply

    Fac proba de pe telefon , trebuie exercitiu , dar macar unde nu ma lasa sucurile :))

    • Valeria Chertes
    • 05/06/2017
    Reply

    Mi se pare o carte buna, mie imi plac cartile romantice.

  4. Reply

    Mi-ar starnit interesul.Asa carte imi place si mie. Am vazut un film asemanator, cu Jane Glamour, nu mai stiu cum se numeste…Imi aduc eu aminte pana dimineata

    • ghelbere elena
    • 06/06/2017
    Reply

    Trebuie sa frunzaresc cat de putin cartea ca sa o pot cumpara, din acest motiv cumpar carti numai din librarii.

  5. Reply

    Si eu obisnuiesc sa mai aleg cate o carte dupa coperta, dupa titlu!!! si, uneori, dupa primele randuri care deschid cartea. Sa fi fost in locul tau, la fel as fi ales in cazul de fata. 😀
    Cred ca ar fi o lectura pe gustul meu “Pana ne vom revedea…”.

    • Barbalata Mirela
    • 06/06/2017
    Reply

    Pare o carte interesanta dar pe mine nu prea ma tenteaza. Daca reusesc sa o imprumut i-as da o sansa. Ca sa o cumpar, ma abtin momentan 😉

    • Tatiana Sorina
    • 06/06/2017
    Reply

    Frumos! Offf ce rau imi pare ca nu am timp sa mai citesc! Ce frumoase sunt.

  6. Reply

    Nu am citit cartea, nici nu am auzit de ea (da, am lipsuri 😛 ). O trec pe lista de lectura 🙂

    1. doamne, nu pot sa cred! am reusit sa citesc ceva ce n-ai citit tu! ma inchin cu 2 maini.

  7. Reply

    suna bine de tot! imi plac cartile de genul asta!

    • Dobre Mihaela-Daniela
    • 08/06/2017
    Reply

    O carte interesantă, lectură plăcută!

  8. Reply

    Bai, dar cum de alegi mereu numai carti pe gustul meu??? Pe bune acum! Citesti recenziile inainte de a alege? Care e secretul? :)) Ca din cate recenzii de carete am citit pe bloguri, la tine am gasit mereu carti pe gustul meu.

    1. daca vrei sa ma crezi, de multe ori nici descrierile nu le citesc. La mine coperta conteaza in 90% din cazuri.

    • Iacob Elena
    • 15/06/2017
    Reply

    Toate romanele de dragoste sa vina la mine…le vreau pe toate, dar vreau si mult mult timp pentru ele!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0 shares