Cărți recomandate – Eu sunt femeie

eu sunt femeie maria cristiana tudose

Am primit această carte cadou de la Antoaneta de la Drumul Vieții, înainte de Crăciun (dacă nu cumva mă lasă memoria). Lunile decembrie și ianuarie au fost aglomerate și agitate pentru mine și am ajuns să bifez această lectură abia pe la începutul lui februarie. Îi mulțumesc Antoanetei pe această cale. Este și ea pe lista celor ”vinovați” de faptul că am redescoperit gustul cititului.

Cartea aparține unei autoare contemporane, Maria Cristiana Tudose. Există și un blog și o pagină de Facebook dedicate acestei cărți.

Pe scurt, în carte, este vorba despre o EA care locuiește în Italia și îl cunoaște, prin intermediul internetului, pe un el din România. Ea se îndrăgostește, el o vrea mai mult de prietenă, ea vede în el un Făt-Frumos și se consideră pe ea rățușca cea urâtă; într-un final, relația parcă ia o direcție nouă și Maria suferă iar. Dar Maria se transformă. Din tot ce trăiește, virtual sau real, din toate lacrimile, Maria învață să facă față, să meargă mai departe, sa fie femeie.

Mai mult nu pot povesti, chiar de aș vrea. Nu e o carte în care importată să fie acțiunea sau poveștile (zic povești pentru că avem de-a face cu poveștile a trei generații – recunosc că n-am dezvăluit tot în paragraful de mai sus), ci lucrurile pe care le poți învăța din ele și toate gândurile autoarei despre ce înseamnă să fii femeie, despre cum poți face fericită o femeie, despre tipul de bărbat alături de care o femeie ar trebui să-și ”irosească” anii. E mai degrabă o poveste pe care o poți lua ca un ghid de autocunoaștere, ca pe lectură motivațională, ca un îndreptar pentru toate femeile care vor să fie fericite. E un roman contemporan.

buchet de trandafiri

E o carte pe care o pot citi și bărbații. E o carte care poate fi pusă la raftul Ce-și doresc femeile sau Cum să înțelegem femeile. Dacă nu vor să citească tot, bărbații pot citi paginile negre. Cartea e presărată cu astfel de pagini. Mie mi se pare că ele conțin însăși esența cărții.

Sunt multe alte lucruri de care o să vă amintiți citind această carte. Toate am suferit, ne-am desconsiderat și am făcut compromisuri măcar o dată. Toate ar trebui să citim această carte.

E ca o culegere de sfaturi.  Pare ușor de citit, dar nu prea poți alerga cu toată viteza înainte. E ca o enciclopedie cu citate despre femei și unele dintre ele te pun pe gânduri serios.

Există și ceva ce nu îmi place. Am senzația că totuși autoarea acordă un loc prea important bărbaților din viețile noastre. Mi-ar fi plăcut ca Maria să învețe singură să se iubească și să se prețuiască, fără să vie nevoie de Paul în viața ei. În plus, nici Pe Vlad eu nu-l văd ca pe un călău și ca pe singurul responsabil de nefericirea Mariei. Cam asta mi se pare că se insinuează pe alocuri. Maria e singura responsabilă pentru lacrimile ei. Ea pentru că s-a aruncat într-o apă pe care nu o cunoștea și a refuzat să iasă din ea, deși valurile creșteau.

Din punct de vedere literar nu e o capodoperă, dar Eu sunt femeie merită citită pentru schimbările pe care ne poate determina să le facem în viețile noastre.

eu sunt femeie maria cristiana tudose

 

Etichete:
Previous Post Next Post

Comments

    • Tatiana Sorina
    • 15/03/2017
    Răspunde

    Mi-ar placea sa o citesc,ador cartile de dragoste sau cele ce contin povestiri despre viata lor.

  1. Răspunde

    Cred ca aceasta carte este potrivita pentru mine. Povestea Mariei seamana cu viata unei prietene si cred ca ar fi o buna lectie de viata chiar si pentru mine. Poat asa imi descopar acea latura mai sensibila

    • ghelbere elena
    • 16/03/2017
    Răspunde

    Cu toate ca nu-mi plac cartile de dragoste, aceasta carte as dori sa o citesc pentru sfaturile pe care as fi curioasa daca le urmez sau le-as urma.

    1. chiar nu poate fi numita carte de dragoste

    • Valeria Chertes
    • 16/03/2017
    Răspunde

    Eu chiar mi-as dori sa citesc aceasta carte.

  2. suna interesant! cred ca o sa ma indrept si eu spre cartea asta cat de curand

    1. asteptam sa ne povesteti cum ti s-a parut tie.

  3. Mi-ai starnit curiozitatea si cu siguranta va fi pe lista de asteptare. Din pacate, viata noastra se raporteaza intotdeauna si la un EL. Cred ca toate ne regasim la un moment dat in povestea Mariei.

    1. sunt si femei care pot trai chiar mai fericite fara un EL 😀

  4. Răspunde

    Tu chiar citesti din ce in ce mai des. Iti amintesti de leapsa cu carti in care ai scris ca in 2016 nu prea ai citit? Cu siguranta anul acesta ai recuperat si pentru anul trecut. Eu citesc constant, dar cred ca m-ai intrecut, si e abia inceputul anului :D.

    1. Zici tu asa acum dar parca te vad, la final de an, iesind la raport cu un teanc de lecturi.

  5. Răspunde

    Admir cat de mult citesti! felicitari!
    Cartea asta pare scrisa pentru mine. Eu blogul mi l-am inceput ca un strigat pt feminitate in societatea actuala, ca o redefinire. Asa ca o sa o caut.

    1. Eu nu citesc mult dar, comparativ cu anii trecuti, in care nu am atins o carte, sunt multumita de cat reusesc sa imi fac timp acum pentru lectura.

    • stoica claudia
    • 17/03/2017
    Răspunde

    Mi-as dori si eu sa citesc aceasta carte.

    1. poate o gasesti pe la reduceri.

  6. Răspunde

    Daca e o carte motivationala, atunci sigur o sa imi placa. Titlul e foarte tentant. 🙂

    • nicolae claudia
    • 18/03/2017
    Răspunde

    chiar m-ai facut curioasa sa o citesc

  7. Răspunde

    Multa vreme am dat vina de barbat pentru cate o relatie esuata, caci nu as fi recunoscut nici in sinea mea ca port o parte din vina. A fost nevoie sa ma maturizez cu adevarat, sa imi gasesc linistea pentru a-mi da seama ca relatiile inseamna o adunatura de doua persoane. Imposibil ca unul sa fie inger si celalalt drac. 😉

    1. Eu si acum mai am momente cand il vad doar pe el vinovat. Nu stiu daca e imaturitate sau parte din personalitatea mea.

  8. He he he … o trec imediat pe lista. Nu prea sunt eu cu astea asa motivationale, dar pare destul de interesanta si poate o sa pun si ceva in practica din cartea asta 🙂 Mersi, Cristina.

    1. sper sa iti placa, Paulici.

  9. Răspunde

    Nu stiu cum de nu am ajuns sa las comentariu tocmai la aceasta postare, dar uite ca s-a intamplat.
    Asa e…nu e o carte despre care sa povestesti ceva anume. Mai degraba e o carte pe care o traiesti…fiecare cum simte, cum poate, cum doreste.

    1. Mi-a fost greu sa scriu despre ea tocmai pentru ca, asa cum zici si tu, nu e de povestit mai nimic. E de trait, de invatat, de reflectat.

  10. Răspunde

    Trebuie sa dam si noi vina pe cineva atunci cand nu vrem sa recunoastem ca gresim nu? Si EL e la indemana si nici nu se supara prea tare. 🙂 Am trecut cartea pe lista.

    1. Recunosc ca si eu fac asta de multe ori, dar incerc sa remediez problema din mers.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 shares