Tanti Lenuta imi e vecina de cand eram mica. Pe vremea aia era bolnava de inima deja: nu suporta picior de copil sa faca galagie pe o raza de 20 de metri ca iesea sa arunce cu blesteme. Cand arunca cineva cu o petarda nici nu stiu cum se teleporta la poarta ca sa zbiere ca stim ca e bolnava si vrem sa o omoram.
De cateva luni, insa, cred ca urmeaza vreun tratament minune pentru ca s-a cam vindecat. Si-a tras un ginere prost ca noaptea care nu stie nici macar „buna ziua” sa spuna, e cocosat si se crede buricul strazii . Asta n-a venit singur; si-a cumparat si o javra pe care numai caine nu o pot numi. N-as putea spune ce rasa e , sau ce increngatura de rase e. E mare, cu urechi imense, latos ca o oaie netunsa si prost din cale afara. Si latra javra cam 16/24 si mai are si o saracie de lant cu care loveste de cusca la fiecare 5 minute. Un caine atat de prost care latra si la muste e completat de un stapan la fel de prost, care atunci cand ii vine cineva in vizita isi lasa cainele sa latre cate o jumatate de ora si tipa ca sa il acopere, cand ar putea simplu sa il certe si sa il dezvete sa mai latre la luna. Si pe tanti Lenuta nu o deranjeaza. Pesemne ca i-a trecut boala la inima si durerile de cap.
Acum cateva zile, am crezut ca vom scapa cumva de el: postarita care aduce pensii si facturi de o viata, s-a trezit cu namila ca se napusteste asupra ei pe strada ; n-a muscat-o dar a trantit-o pe jos si a speriat-o teribil. Eu as fi crapat de rusine sa faca cainele meu asa ceva .. dar domn’ Marian, ginerele cu pricina , isi cheama cainele linistit, se uita cum vecinu’ Ilie o ridica pe postarita si ii spune linistit :”Nu va face nimic, doamna!”. Saraca femeie nu le-a spus nimic si uite cum javra inca isi face de cap, mai ales ca au gard de fier cu spatii destul de mari intre elemente,si foarte multi oameni care aleg sa mearga in mod „anormal” pe trotuar, sunt la un pas de a fi inhatati de vigilentul patruped. Si latra, si scheralalaie pana noaptea tarziu si tanti Lenuta e calma. S-a vindecat sau a ramas surda?
