Cărți recomandate – Moștenirea de Katherine Webb

katherine webb mostenirea

După ce am scris despre romanul Nevăzuții, care mi-a plăcut destul de mult, câteva colege bloggerițe mi-au sugerat să bifez și Moștenirea, aparținând aceleiași autoare, Katherine Webb. La următoarea comandă pe all.ro, am avut grijă să o pun în coș și azi ies la raport cu un mini-rezumat despre carte (doar cât să vă trezesc interesul pentru ea 🙂 ) și cu impresiile pe care mi le-a lăsat.

Scurt rezumat Moștenirea

Romanul debutează brusc, fără descrieri siropoase, cu întâmplarea care e de fapt motorul ce te îndeamnă să dai pagină cu pagină în căutarea adevărului. Caroline are un copil de care vrea să scape. Îl pune într-o față de pernă și-l abandonează lângă iazul de lângă conac.

La același conac, 100 de ani mai târziu, stră-nepoatele ei, Erica și Beth, sosesc pentru câteva zile de ploaie de amintiri din copilărie, care să le ajute să ia decizia corectă: dacă se vor muta la conac, pentru a îndeplini dorința bunicii lor și a putea păstra moștenirea, sau vor renunța la tot. Beth e sora mai mare, o fire deprimată din cale afară, care chiar încercase să se sinucidă. Erica, deși mai mică, duce pe umeri responsabilitatea de a-i purta de grijă surorii sale. Erica este convinsă că depresia lui Beth are legătură cu ceva ce s-a întâmplat aici, la conac, în copilăria lor. Va căuta tot romanul să-și amintească acel eveniment care a dus-o pe sora ei în starea actuală.

Urmând firul unor scrisori vechi și ajutată de Dinny (camaradul lor din copilărie, un țigan nomad), Erica află lucruri interesante despre viața stră-bunicii sale, Caroline și despre copilul pe care aceasta îl abandonase. Ba, mai mult, își va aminti și ce s-a întâmplat cu Henry (verișorul lor dispărut în copilărie) și se va dovedi că într-adevăr starea lui Beth are legătură dispariția lui.

Dacă sunteți curioși ce s-a ales de copilul abandonat în fața de pernă, cum a dispărut Henry fără urmă sau dacă Beth își va reveni, nu vă rămâne decât să citiți cartea. Garantez că astea sunt misterele supreme, ca să le zic așa, și nu sunt singurele. Tot romanul este ca un imens buchet de secrete pe care vă veți bucura să le descoperiți.

Părerea mea despre Moștenirea

Dacă spun că l-am citit în 2 zile, deși stau foarte prost cu timpul liber, cred că e clar că romanul Moștenirea e mai mult decât captivant, nu? Pur și simplu nu poți să-l lași din mână. Misterele se dezvăluie lent, treptat. Nu e genul de carte care te ține încurcat până la final cu o singură chestie. Dezleagă un mister și apoi urmează firul altuia dar, la final, totul e clar.Moștenirea katherine webb

Mi-a plăcut povestirea pe două planuri. Prezentul este cel în care Erica sapă printre amintiri și trecutul este cel în care adevărurile sunt dezvăluite cititorului, înainte ca Erica să ajungă la ele. Planul trecutului o are în centru pe Caroline, o femeie cu un destin grozav și încurcat, o femeie pe care am urât-o în peste 300 de pagini din cele 432. La final mi-am dat seama totuși că a plătit cu vârf și îndesat și că e mai degrabă vrednică de milă, chiar dacă face totul conștientă fiind de răul pe care îl provoacă. În ziua în care abandonează copilul în ploaie, își spune că ploaia n-o s-o curețe niciodată. Și chiar n-a curățat-o.

Povestea din prezent nu mi se pare la fel de savuroasă ca cea din trecut. Capitolele dedicate vieții lui Caroline sunt mult mai interesante sau cel puțin așa mi s-au părut mie. E cumva mai mult zbucium interior în acele pagini. În poveste Ericăi și a lui Beth, parcă nu e aceeași încărcătură emoțională.

Unii dintre voi poate ați avea de reproșat lipsa descrierilor amănunțite. Mie poate tocmai de-asta mi-a plăcut așa de mult cartea. Ți se dau câteva date despre casa, despre împrejurimi, suficient cât să lași imaginația să se joace. Eu sunt omul acțiunii și nu mi-ar fi picat prea bine zeci de pagini cu descrieri minuțioase care să întârzie dezvăluirile pe care le așteptam cu sufletul la gură.

Finalul m-a cam dezamăgit. E drept că misterele sunt dezlegate, deci nu rămâi cu ochii în soare din punctul ăsta de vedere, dar nu e chiar cu happy ending. Cineva rămâne așteptând. Ca și cum autoarea ar plănui o continuare. Eu aș fi curioasă să o citesc, zău! Chiar sper să o scrie.

Vă garantez că o să vă placă această carte. Nu e nimic previzibil în ea.

Puteți comanda Moștenirea de la Grupul Editorial All, de pe all.ro. O găsiți tot în colecția Strada Ficțiunii, care se pare că mă atrage ca un magnet 😀 .

Tags:

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

    • Daniela
    • 06/04/2017
    Reply

    Ma bucur ca mai are și altcineva timp de citit,o delectare de la cotidian

    • Tatiana Sorina
    • 06/04/2017
    Reply

    Frumoasa,am sa o caut sa o citesc,dar dupa sarbatori,nu mai am timp nici sa mor. :))

  1. Reply

    Este una dintre cartile care mi-au placut foarte mult. Imi amintesc fiecare detaliu, desi au trecut patru ani de cand am citit-o. M-a tinut lipita de pagini cateva ore, timp in care au uitat daca era zi sau noapte, am uitat de foame si de sete… O recomand si eu cu toata inima.

    • Valeria Chertes
    • 06/04/2017
    Reply

    Pana la sarbatori nu am timp sa citesc, dar apoi o voi citi in mod sigur.

  2. Reply

    O poveste captivanta si multa actiune. Chiar ar fi interesant sa pun mana pe aceasta carte sa vedem ce se intampla cu acel copil.

    • ghelbere elena
    • 07/04/2017
    Reply

    Imi plac cartile in care misterul este pe primul loc. As dori sa citesc aceasta carte, cum de altfel as dori sa citesc aproape toate cartile care au o recenzie captivanta pe bloguri.

    • Cris Tina
    • 07/04/2017
    Reply

    Din spusele tale, pare asa de usor sa las toate cele deoparte si sa ma las prada cititului si savurarii fiecarei povestiri in parte. Sper ca in curand sa-i deschid paginile si sa ma bucur ca am facut-o.

  3. Reply

    Si mie mi-a placut cartea, chiar daca am detestat-o pe Caroline pentru ceea ce le-a facut celor din jur dar la final mi-am dat seama ca nu era decat o femeie chinuita si nu a stiut cum sa reactioneze in fata vietii. O recomand si astept si eu continuarea.

  4. Reply

    Le-am bifat pe ambele pentru lectura viitoare. Nu imi plac cartile cu actiune si final previzibil, ca si cand le-as fi gandit eu si m-as putea numi scriitoare. Ca si filmele de altfel. Deocamdata am alte 2 carti comandate si sper sa ajunga cat mai curand. Editura All, mi-a redat pofta de a citi.

  5. Reply

    Am citit-o demult! Mi-a placut, dar nu m-a dat pe spate 😛

  6. Reply

    Bine de stiut ce sa-mi comand data viitoare! Deja sunt atat de multe titluri ca nici nu mai stiu ce sa aleg si atunci merg pe recomandari. Multumesc.

    • nicolae claudia
    • 08/04/2017
    Reply

    multumim pentru recomandare

    1. multumesc si eu pentru vizita.

  7. Reply

    Colectia “Strada fictiunii” e fantastica! La vara, cand ma intorc in tara, o sa-mi mai comand si eu cateva carti. Pare super interesanta si asta despre care ai scris azi. Imi plac recenziile tale ca sunt detaliate, dar fara sa fii spoiler. Te prind foarte bine articolele de genul acesta. La cat mai multe! 😀

    1. sper din suflet ca nu ma injura nimeni cand trece pe la articolele mele cu recomandari de carti. Eu le scriu asa cum mi-ar placea mie sa le citesc, sa am cateva detalii care sa ma starneasca, dar sa nu am nici cea mai vagă idee despre cum se termina povestea.

  8. Reply

    Mie imi plac romanele cu iz de mister…. cu trimiteri in trecut. Ai un stil aparte de a face recenzie. Chiar imi place. Mie chiar mi-ai starnit curiozitatea! :-*

    1. multumesc, Irina. Sper sa nu dau gres si sa imi canti in struna ca te sinucid!

    • Cris
    • 26/04/2017
    Reply

    superba cartea, aproape nu am mai lasat-o din mana

    1. si eu am dat-o gata in 2-3 zile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

65 shares