Mă apucase și pe mine nebunia asta, de a contacta diverse firme/magazine online în scopul obținerii unor sponsorizări pentru concursuri sau a unor colaborări pe blog. Te cam tentează lucrurile astea. Adică, în loc să cumperi premii din banii tăi, poți obține o sponsorizare și gata. La fel și cu produsele pe care le poți obține în schimbul lui articol. Sunt un blogger care vrea să și câștige din munca lui, nu am să neg asta. Nu sunt vreo Maica Tereza care scrie doar din pasiune pentru că se întreține dintr-un salariu bun sau pentru că îi oferă mama, tata sau soțul toate cele necesare.
Totuși, după vreo 2 luni de bătut la porțile Raiului, mi s-a cam luat și am ajuns la concluzia că nu merită să mai pierd timp și să mai înjosesc în căutare de colaboratori. Principalul dezavantaj mi se pare acela că, atunci când tu bați la poarta omului ca să îi ceri ceva, nu mai ești în măsură să pui condiții. El e singurul care pune condiții. El decide ce îți dă, cât îți dă și ce trebuie să dai la schimb. Ori, mie nu îmi place absolut deloc postura asta.
Am decis că e mai bine să stau în banca mea și să-i las pe cei cărora le place blogul meu sau stilul meu, care cred că le poate fi benefică o colaborare de orice fel cu mine și cu blogul meu, să mă caute singurei. Când vin oamenii la tine, cu o cerere, altfel discuți cu ei. Atunci îți permiți să ceri un 2 lei în plus sau două produse în loc de unul. Simți că ești pe picior de egalitate cu ei, nu că tu ești cel care a venit la cerșit și ar trebui să spună sărut-mâna pentru pomana primită, fie ea cât de modestă.
Nu spun că n-am să mă mai înscriu pe site-urile unde se desfășoară campanii de testare sau programe de parteneriat pentru bloggeri, dar voi încerca, din toate puterile mele, să mă abțin de la a mai trimite vreo prezentare și vreo intenție de colaborare către magazine și site-uri care nu-și manifestă public dorința de a fi contactate de către bloggeri în vederea unor colaborări viitoare. Una e să-ți cauți de muncă la rubrica de anunțuri cu job-uri și alta e să te duci în piață și să întrebi la fiecare tarabă dacă nu cumva are cineva nevoie de ajutor. O să poți spune nu când ți se propune să cari toată ziua cartofi pe 5 lei?
Aș fi curioasă ce zic și colegele și colegii bloggeri, dacă sunt de acord cu mine că e mai bine să lăsăm oamenii să vină la noi, în loc să dăm noi buzna în mailul lor. Sau poate știe cineva rețeta, cum să facem să-i abordăm fără să avem sentimentul ăla că ne înjosim și suntem la mila lor?
Sa vina muntele la Mahomed zic… Genial articol si cred ca vine la timpul potrivit, fiind o avalansa de cereri care subtiaza oferta…
Nu găsesc un motiv sa te refuze,mai ales când reclamele sunt „mama „comerțului, la noi în ziar se face reclama pe produse,servicii…și câștigă fiecare.
Si eu m-am gandit la treaba asta cand am vazut ofertele de 2 lei, dar nu ma afecteaza, eu le trimit o oferta standard de obicei si daca le place bine, colaboram, daca nu, nu, fara nici o suparare. 🙂
Uite, taman asta discut cu alta bloggerita, Claudia, si am ajuns la concluzia ca iti pierzi din demnitate cand abordezi si, practic, te milogesti sa primesti ceva.
Una este sa se deschida o portita in care firma x sa anunte ca doreste sa colaboreze cu bloggeri si ca face o selectie, alta e sa trimiti in disperare la 10-20 de firme mailuri si mesaje ca sa primesti…ceva, nu conteaza ce!
Si ne mai miram de ce sunt firme care considera ca bloggerii sunt cersetori, le trimit mostre de produse pe post de barter pentru un articol, au mii de conditii si ii „freaca” rau (scuze expresia, dar acesta este adevarul!)
in pagina de publicitate am introdus recent o noua conditie, aceea ca viitorii colaboratori sa isi asume faptul ca pot exista si opinii negative despre un produs sau un serviciu. Probabil ca voi primi mai putine oferte, dar, de la un punct incolo, cand ai cititori fideli, parca ti-e rusine sa ridici in slavi orice produs, nu?
Se cerea un astfel de articol si mai bine decat tine nu o putea spune nimeni!
Recunosc si eu am mai contactat sponsorii, insa majoritatea au program special pentru bloggeri. Insa satisfactia e de 1000 de ori mai mare cand esti tu cautat. Si din fericire am inceput sa fiu si eu cautata. Dar zic si eu… pana sa ajungi acolo, mai lasi un mail in stanga si in dreapta. Dar o faci atunci cand ai deja ceva experienta, scrii bine, corect gramatical si ai un blog placut ca aspect.
Ce nu imi place mie si chiar am evitat sa practic asta…Sunt sponsori care nu au program special pentru bloggeri, dar totusi sunt deschisi la o colaborare. Ei bine, daca un blogger scrie despre brand-ul X, imediat dupa ce apare respectivul articol, porneste o avalansa de mail-uri catre respectivul brand din partea altor colegi. Exact ca vulturii dupa prada. Poate sa se supere pe mine cine o vrea. Dar asa percep.
Plus de asta, poate mie mi-a placut un produs sau un brand atat de mult incat am decis sa ii scriu un articol. Imediat sunt bombardata pe privat cu detalii ce si cum. Nu inteleg de ce atat de multa disperare?
In ceea ce priveste unele colaborari. Eu am fost contactata si dupa 3 luni de la trimiterea unei prezentari. Am acceptat pentru ca omul a fost de bun simt si mi-a raspuns imediat la mail, spunandu-mi politicos ca momentan programul pentru bloggeri se amana si ca ma va contacta el. Si s-a tinut de cuvant. Insa alti colegi au decis ca e mai fain sa insiste. Eu de insistat nu voi insista niciodata! Nu mi-au raspuns, pa puiu si la gara!
Inteleg ce zici. Ai experienta. Iar din cele scrise de tine fiecare trage ce concluzie considera. Daca vor sa invete bine, daca nu sa fie sanatosi. Dar uite, disperarea asta afecteaza mult intreaga blogosfera.
Eu chiar vreau sa iti multumesc ca ai pus punctul pe i!
se stie ca sunt a naibii, nu? Nu cred ca vor pricepe prea multi ce am vrut sa zic, dar asta e. Eu mi-am invatat lectia si o sa trimit cereri doar acolo unde arde tare 😛
Eu am trimis destul de putine cereri de acest tip, dar atunci cand am facut-o am fost foarte multumita. Uite un exemplu: aveam o prietena care isi cumparase o tigara electronica supertare, numai ca era teribil de scumpa pentru mine. Si atunci am trimsi un mail cu o oferta la firma de unde ea achzitionase si la inca 5 firme care comercializau modelul respectiv, primele gasite in SERP dupa cuvantul cheie tigara electronica. Am primit doua raspunsuri: Unul era de lafirma de la care cumparase prietena mea mi-a acceptat oferta si m-a lasat sa aleg produsele pe care le doresc. valoarea lor a depasit 600 de lei si le-am facut pentru asta 3 articole: un teasing si apoi doua articole cu experienta de utlizare la o luna distanta unul de altul.
Ce incerc sa spun este ca pentru mine asemenea colaborari, chiar daca am initiat eu discutia, au fost foarte bune. Dar, e adevarat, ca nu trimit decat in cazuri extrem de rare, cand imi doresc ceva cu o valoare prea mare ca sa mi-o pot permite.
Bingo. Asa trebe sa fac si eu. La inceput, ma cam luase valul si pe mine si trimiteam cereri la orice. Intre timp, m-am prins ca muncesc mult si pe nimic si ca nici nu imi trebuia chestiile alea pentru care am scris.
Zicea un „clasic in viata”, ca atata timp cat un articol poate fi citit, ne numim bloggeri( il cunosti cumva??? ) . Mi-am luat-o in cap si ma dau si eu blogger dar nici pe departe sa traiesc din asa ceva. Nu ca nu mi-ar placea, dar nu ma pricep inca. Asa ca sunt tot la faza ca daca pica ceva, e bine primit. Oricum „monstre”nu mai vreau ? , nu am rabdare sa le triez, portionez, bla, bla. Daca mi se lasa rau la cate ceva, mai bat si eu la usa lor( vezi cazul Bottega Verde, dar cica nu corespund). Alteori, ma mai cauta si accept sau refuz, depinde. In concluzie, nu sunt decisa unde si cum ma situez, cred ca undeva la mijloc: si eu pe ei si ei pe mine. ?
Tu nu te dai blogger, chiar esti. Esti la inceput, dar imi place cum evoluezi asa ca ma cam tem de tine 😀
N-am contactat niciodata o firma :D. Insa voi face acest pas in cazul Bottega Verde, cand revin in tara, pentru ca am comandat produse de-ale lor pana acum si am fost multumita de ele. Deci sunt de acord cu contactarea unui brand numai atunci cand iubesc acel brand. In alte circumstante chiar nu ma bag. Nici nu am timp, sincer :)). Eu sunt in cautarea unui job clasic, nu intentionez sa raman pe partea de blogging pentru ca dupa aproape 9 ani deja a inceput sa mi se para obositor. Mi-e greu sa mai fac diferenta intre casa si munca, iar asta nu-mi place deloc.
Iti tin pumnii, Ioana, sa gasesti un job pe placul tau, care sa iti aduca satisfactii pe toate planurile. Eu am abia 6 ani de blogging si tot simt uneori ca am obosit. Ma retrag 2-3 zile si apoi mi se face dor de blog.
Sincer ai dreptate 🙂 si eu ma gandesc ca este mai ok sa vina ei la noi nu noi la ei.
Foarte de acord! Dacă toţi blogerii nu ar mai accepta preţuri minuscule per articol, atunci cu toţii ar avea de câştigat…..dar aşa…..
Ştiu că valoarea blogurilor nu poate fi la fel,şi atunci nici preţul, dar să fie o sumă minimă, limita care să fie respectată. Dar cred că visez prea mult la ora asta…
nu poti obliga pe nimeni sa ceara cat vrei tu. Poate ca, in timp, se va produce o schimbare in bine si in sensul asta.
Mi se pare ok sa contactez producatorul preferat si testat deja, si nu ad-hoc.
se poate si asa, dar nu este obligatoriu.
Bine punctat Cristina. Nu am blog dar sunt de acord. Plus ca se poate interpreta ca ceri de pomana. Asa ca mai bine pas 🙂
recunosc ca am facut-o si eu si nu m-am simtit chiar bine.
Total de acord cu tine ,chiar daca nu am blog.
nu stiu ce sa zic, am mai contactat si eu anumite brandur, dar nu am insistat. daca vad ca nu si nu, primesc un raspuns sec, ura si la gara. nu pot spune ca nu ma atrage ideea de a fi contactata si de a primi propuneri. dar sa vina de la sponsori ar fi ideal, si sa nu ma chinui eu. adica, pana la urma, ce apreciere mai mare mai vrei?
clar si satisfactia este mai mare cand vine muntele la Mohammed.
Stiam, eram convina ca munciti mult pentru un articol, dar n-as fi crezut niciodata ca uneori sunteti umuliti de cei carora practic le faceti reclama.
pai, cand se intampla asta, e fix vina noastra, ca nu stim sa ne aparam interesele.
Totusi ,daca ar fi acceptat sa- ti fie sponsori ar fi avut si ei de castigat.Puteau sa si promoveze produsele….dar na… fiecare cu mentalitatea sa…
e cu dus si intors… sunt multe detalii despre care nu e indicat sa vorbesc aici.
Exact asa simt si eu. Cand ii trag de manecuta, pierd teren din prima. Cand ma trag ei pe mine, e alta treaba 🙂
Ma bucur ca suntem de acord.
Cristina iti dau dreptate. Pe de-o parte am asteptat 4 ani sa vina cineva sa imi bata la usa si acest lucru nu s-a intamplat. Am inceput treptat sa trimit solicitari de colaborari si asa am mai legat niste relatii si niste colaborari si pot sa zic ca am avut niste colaborari fructoase gen Bottega Verde, Melkior sau altele. Este drept ca unele firme mici considera ca isi pot face promovare cu produse nesemnificative. Sunt si firme bune cu care merita sa legi o colaborare si care imi este mai mare dragul si firme de care imi este greu sa ii ajut cumva
stiu si ce zici tu. Nici pe mine nu m-a intrebat nimeni de vorba multa vreme si nici acum nu am coada de colaborari, dar mai pica una-doua.
Pana acum am primit niste propuneri de colaborare si am refuzat pe majoritatea dintre ei, pe motive de incompatibilitate cu blogul meu :))) Tot am zis ca scriu unei firme pe care oricum o sustin, dar am tot amanat. Cred ca merita sa scrii personal unei firme, in masura in care ai un proiect interesant pe care sa il propui si din care sa existe beneficii bilaterale.
Tu mereu gandesti frumos, Teo. Proiect… deja e alt nivel. Eu vorbeam aici despre cereri directe :))
Eu sunt de parere ca e mai bine sa te caute ei. Sunt sigura ca in zilele noastre exista destule firme care cauta colaboratori carora le ofera atentia si respectul cuvenite.
Buna ziua 🙂
In cautarea mea (de colaborari cu bloguri) care se rezuma la cateva zile bune adunate la un loc in decursul a doi ani de zile pana acum nu am ajuns la niciun rezultat. Sunt foarte multe motive pentru care nu am avut niciun fel de curaj sa trimit niciun fel de mesaj la niciun fel de blog intalnit.. 🙁
Nu sunt un brand (INCA) si nu gaseam bloguri care sa fie la nivelul meu – aveam nevoie de un blog scris de o femeie intreaga la minte, fara prea multe adjective puse acolo ca sa dea bine (extraordinar, preferat, numarul unu, cel mai bun, iubirea eterna – la fiecare produs in parte, ca nu mai stii tu ca cititor ce ii place si ce nu..) si cu un pic de personalitate. Pe scurt o persoana care stie sa se vanda dar care nu poate fi cumparata.
In calitate de om care as plati pentru publicitate nu am gasit nicaieri o lista de preturi sau o idee despre ce inseamna colaborarile iar pana la urma am crezut ca blogurile promoveaza doar produsele de la Avon si Oriflame.. pentru ca doar asta folosesc.. nu pentru ca ar fi platite :))
In fine, nu stiu daca m-am facut inteleasa, vad ca sunteti doamne foarte simpatice aici in discutie, ma bucur sa descopar ca frica asta de „colaborare” este de ambele parti si sunt sigura ca ” punctul pe i ” va pune intr-o lumina favorabila care va aduce cu sine si multe simpatii!
Pana acum am gasit 2-3 persoane cu care voi discuta despre colaborare, dar mi-ar mai prinde bine ceva in plus. Eu chiar nu ma descurc singura, din cate am observat, iar daca stau sa scriu despre mine intru in depresie! Cel mai usor mi-ar fi sa scriu despre altii! Asa ca daca exista posibilitatea ca „povestea din jurul DichisShop” sa inspire pe cineva astept un semn, o lista de preturi sau ce aveti de dat. Opinii bune sau mai putin bune, ideea e sa fie ceva constructiv si la subiect.
Va pup!
Alexandra
Alexandra, am tras cu ochiul pe site. Faci niste lucruri minunate si te felicit pentru rabdarea si pasiunea pe care le pui in ele. Mie deja mi-esti draga datorita comentariului asta lung si sincer si datorita minunilor pe care le-am gasit pe site-ul tau. Mi-am exprimat sustinerea de fiecare data pentru oamenii care muncesc si sigur voi spune povestea cu dichis 🙂
N-am contactat pe nimeni la inceput, cand nici nu stiam ca se poate scrie contra cost. Am fost contactata cand au inceput sa vina multi cititori la mine pe blog. Dar de la o vreme, e pauza, cam de vreo doi ani, dupa colaborarea cu BUNT care a fost ok. Am scris la bonprix candva si am fost refuzata pe motiv ca nu am blog de fashion. Din cauza a ceea ce ai zis si tu, ca nu mai esti in postura de a pune conditii sau de a negocia cum vrei, si din cauza respingerilor, care de ce sa n-o recunosc, ma afecteaza emotional, preferam sa nu scriu eu prima. Mai nou, observ ca mai exista o modalitate de respingere, aceea de a nu (mai) raspunde la email. Bun si asa, desi cam nepoliticos gestul …
Nu cred ca are importanta cine face primul pas. Important este sa fie o colaborare reciproc avantajoasa. Am obtinut de multe ori oferte foarte ok chiar daca eu am fost cel care am facut abordarea. Trebuie doar sa stii sa te vinzi si sa ai niste standarde sub care sa nu cobori.