Cartea asta sau cartea cealaltă (leapșa)

leapsa carte

O să ziceți că sigur a înnebunit Cristina de răspunde așa des la provocări gen leapșa pe blog. Nu e chiar așa, dar promit să nu-mi fac o obișnuință din asta. Le-am refuzat mereu pe cele cu produse cosmetice din simplul motiv că eu nu folosesc 1000 de produse în paralel. Pe cele care au ca temă cărțile nu le-am putut refuza. Leapșa de astăzi am preluat-o de la Claudia de la Idei Practice (mai mult obligată pentru că-mi ține pistolul la tâmplă 🙂 – sigur că glumesc).leapsa carte

Să nu ne mai lungim și să vedem întrebările. Claudia știu sigur că așteaptă cu sufletul la gură să-i explic de ce mă atrage mai mult o carte care are copertă neagră.

Preferi cititul în pat sau în alt loc?

Care alt loc? Mai există ale locuri pentru citit? Sunt șocată să aflu asta. De când eram un țânc și descoperisem cărțile cu povești nemuritoare, doar în pat am citit. Cea mai comodă poziție și cea mai bună pentru citit. Când pe-o parte, când pe spate, când pe burtă, toate pozițiile le știu. 🙂

Personaj principal feminin sau masculin?

N-am analizat până acum aspectul ăsta. N-aș zice că am un preferat. Din ce am citit până acum, oricum am mai multe personaje feminine decât masculine. Să fie oare ăsta motivul pentru care am senzația că femeile sunt o sursă mai bună de inspirație, fiind foarte complexe? N-am o problemă cu bărbații. Așa cum spune și Claudia, mai importantă decât personajul este poveste în sine. De pildă, la Evanghelia după Lucifer, vă povesteam că nu mi-a plăcut de Beltø, dar povestea a meritat cele câteva ore bune de somn pierdute.

Gustări dulci ori sărate?

Sunt o mare fomistă, așa cum mi-a zis și un cititor drăguț care nu s-a semnat. Mănânc mult, e drept, și la masă și între mese. Altfel nu m-aș fi făcut așa mare (știu că vă dezamăgesc, dar nu m-am îngrășat de la apă). Asta nu înseamnă că nu am limitele mele. Nu mănânc în timp ce citesc. Foarte rar un fruct. În rest, covrigei, biscuiței, bombonici, niciodată când sunt cu cartea în mână. M-am obișnuit așa de când citeam cărți împrumutate de la bibliotecă și nici acum, când mi le cumpăr sau le primesc prin colaborări, nu vreau să le stric lăsând urme ale gustărilor pe ele.

Trilogii ori serii alcătuite din mai multe volume?

Câte volume? Nu cred că sunt genul seriilor. Nu am răbdare atâta timp să aflu deznodământul. Nu sunt genul care citește un volum pe zi. 40-50 de pagini, noaptea, înainte să adorm. Nu-mi amintesc să fi citit vreo serie până acum. Și când am descoperit despre Cartea Pierdută a Vrăjitoarelor că e trilogie, nu m-a încântat ideea, dar n-an avut de ales și am mers până la capăt (deși are vreo vreo 1500 de pagini) pentru că mă furase deja povestea.

Narațiunea la persoana I sau la persoana a III-a?

Nu contează persoana la care e scrisă cartea, dacă aceasta se păstrează constantă. Adică nu îmi place să am pagini în care povestea merge la persoana I și pagini în care se trece la persoana a III-a. Am întâlnit și așa ceva și nu mi-a plăcut.

Librărie sau bibliotecă

N-am mai împrumutat cărți de la bibliotecă de mai bine de zece ani. E drept că nici nu am citit foarte mult în perioada asta și, dacă as fi genul care citește o carte la 3 zile, sigur nu aș face față să mi le cumpăr pe toate. Așa, la cum citesc eu, o carte în 2 săptămâni, îmi permit să investesc în cărți pe care să le adaug apoi în biblioteca pe care vreau să o las moștenire. Acum un an îmi făcusem și abonament pe scribd.com și îmi luam de acolo cărți electronice. Când n-oi mai avea bani de cărți de la librărie, trec înapoi la varianta asta că e mai comodă decât mersul al bibliotecă.

Cărți care îți provoacă rasul sau cărți care te fac sa plângi?

Depinde de stare. Uneori sunt foarte tensionată și plânsul chiar ajută. Atunci aș citi ceva trist. E treaba aia cu funcția cathartică a literaturii. Nici cărțile care promit a fi haioase nu mă atrag întotdeauna. Singura la care am râs cu adevărat a fost Trei într-o barcă. Restul au mai mult glume trase de păr. Eu sunt omul misterelor.

Coperta de carte albă sau coperta neagră?

Neagră. Ne place sau nu, culorile și grafica unei coperte de carte chiar ne influențează alegerile. Dă-mi o pagină cu 50 de cărți și, fără să mă uit la titluri, fără să știu ceva despre autori, o să ai surpriza să le aleg pe toate care au copertă pe care predomină negrul! Negrul și întunericul le asociez cu mister și suspans și cred că de asta merg direct către ele.

Roman psihologic sau roman de acțiune?

Ambele. Nu sunt genul care citește doar aventuri și cărți pline de dialoguri. Romanul psihologic în schimb trebuie să fie de analiză făcută așa la modul prietenesc, nu să mă bage în detalii, termeni și definiții doar de psihologi știute și înțelese.

Cam atât pentru azi. Sper că nu v-am plictisit foarte tare și, dacă aveți vreo întrebare care vă inspiră, vă invit să detaliați răspunsul în comentarii. Cel mai tare m-ar interesa dacă vă atrage mai mult coperta albă sau cea neagră. Dacă sunt colegi care vor să preia leapșa, m-aș bucura.

Tags:

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

  1. Reply

    Deci esti omul misterelor si iti place negru. Negru=mister, suspans… mda,cred ca merge si asa.
    Pentru mine negrul e negru si gata. Si cand zic negru ma gandesc la doliu, la tristete.
    Eu zic sa preiei mai des lepse din astea ca asa mai aflam lucruri interesante despre tine 😉

    1. depinde de tine, daca ma mai provoci.

    • Barbalata Mirela
    • 17/02/2017
    Reply

    Nu m-ai plictisit deloc 🙂 . Frumoasa leapsa. Si eu tot in pat citesc 🙂 si tot fomista sunt si eu. Parca mi-e foame intr-una 🙂

    1. poate ca la tine nu se vede ca papi mult.

    • Valeria Chertes
    • 17/02/2017
    Reply

    Mi-a placut leapsa, de fapt ce nu-mi place mie la tine?

    1. sigur sunt lucruri care nu-ti plac, doar nu le-ai descoperit inca.

    • ghelbere elena
    • 18/02/2017
    Reply

    Nu m-am plicisit. Imi plac cartile de actiune, cu coperta neagra si ador dulciurile.

    1. Avem ceva in comun. 😛

  2. Reply

    Sora mea, tata a facut facultatea la Bucuresti dar la fara frecventa, a plecat in lume de la 14 ani si s-a tot scolit. In orice caz, pe vremea aia se facea carte si la ff , nu ca acum 😀 . Daca ai fi fost mai aproape de varsta cu mine, as fi intrat la banuieli, nu cumva…. chestii, socoteli….??? 😀 Eu am gena lui, iar tu prea semeni cu mine.

    • stoica claudia
    • 18/02/2017
    Reply

    Mie imi plac cartile colorate ,deci nici alba ,nici neagra colorata , e intre si intre si mie imi plac dulciurile .

    1. colorate zici? Inseamna ca iti plac cartile vesele.

    • nicolae claudia
    • 18/02/2017
    Reply

    eu prefer sa citesc in fotoliu, cu o cana de ceai alaturi si invelita cu o patura..:)

    1. ceai verde as bea si eu. De la alte ceaiuri ma ia somnul.

    • Aghinitei Maria
    • 18/02/2017
    Reply

    Nu ne-ai plictisit, am aflat multe lucruri de spre tine, eu prefer albul( negrul il refuz din start, pentru mine =doliu si din 1973 nu0l mai suport!)

    1. imi pare rau ca negrul este deranjant pentru tine 🙁

  3. Reply

    O preiau si eu cand ma mai eliberez un pic :D. E super interesanta! Cat despre partea cu biblioteca chiar nu ma pot abtine sa nu spun de pe acum ca nici eu n-am mai calcat de muuulta vreme pe acolo. Cred ca mi-a expirat si permisul :))

    1. La mine e si departe biblioteca, eu stand la periferie. daca era mai aproape, poate o vizitam mai des.

  4. Reply

    E a doua leapsa cu carti pe care o faci si care imi place super mult. Apropo de biblioteca, acela a fost un loc pe care l-am evitat cat am putut de mult. Noroc ca acasa aveam enorm de multe carti (apartament de 4 camere si fiecare dintre camere era dotata cu o biblioteca cat unul din pereti, toata burdusita de carti). Am clar o problema in a folosi lucruri care au trecut prin mainile multor persoane necunoscute :)))

    1. Uite, si asta este unul dintre motivele pentru care nu ma atrag cartile de la biblioteca. Nu sunt ca banii sa ma spal pe maini dupa ce umblu cu ei. Citesc mai mult noaptea si iti dai seama sa ma culc fara sa ma spal pe maini…

  5. Reply

    nici eu nu pot sa mananc nimic cand citesc. in cel mai bun caz, am un ceai, cafea, capuccino, ceva, alaturi. dar de mancare, never.

    1. pai nici nu te poti concentra la citit cand creierul e atent la papica.

    • Cris Tina
    • 21/02/2017
    Reply

    Sa fie de bun augur! Sa o tineti tot asa, eu deja o astept pe a treia, pe a patra….Asa cum am mai spus, regret ca nu mai dispun de timp mai mult pentru a mai citi o carte pe acasa. Mai mai salveaza doar mersul cu metroul (ocazional momentan). De bliblioteca ce sa mai zic…. stau rau, n-am mai fost de prin facultate dar asta nu inseamna ca nu am acasa mica mea bliblioteca. Doar acolo n-as fi indraznit sa rontai ceva, in rest la mine in casa sunt “Flamanzila”.

    1. Este greu sa te ocupi si de casa si de copil, sa mergi si la munca si sa mai ai si timp de citit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 shares