In perioada asta, am destul de des întâlnire cu domnii curieri. Ba vin să-mi aducă vreun premiu rătăcit, ba să livreze cadourile comandate de pe internet… cu diverse treburi. Și, cum a dat norocul peste mine și locuiesc foarte aproape de depozitele a trei firme de curierat, prima dată când pornesc la drum, pe traseu, cred că pe la mine trec.
Eu mă culc numai pe la 3 dimineața. Exclus să fiu trează pe la 8:30. Iaca așa se face că, în mai toate diminețile când am ceva de primit, curierii mă găsesc șifonată și în pijamale.
Imaginați-vă că sună telefonul și eu dorm! Răspund, pe jumătate adormită, și un curier mă anunță că e deja la poartă, sa ies să iau un colet. În secunda doi trebuie să faci ochii mari și să execuți. Abia ai timp să-ți mai tragi nițel izmenele. De unde timp de pieptănat sau de tras șosete în picioare? Arunc, în fugă, geaca pe mine și mă grăbesc să nu cumva să aștepte curierul prea mult și să-l apuce claxonatul. Am pățit-o și pe asta.
Nu pot să nu mă întreb de ce naiba nu sună și ei înainte. Chiar e așa de greu să-ți imaginezi că unii oameni poate dorm la ora aia și au nevoie de un răgaz să-și tragă pantalonii pe ei, ca să nu-și afișeze chiloții pe stradă, că poate trebuie să-și caute portofelul prin geantă sau poate sunt pe WC sau sub duș? Cum ar fi să mă sune după ce mă șamponez? Să ies cu spuma în par?
Unii sunt mai finuți și sună, cu vreo 2 minute înainte, să întrebe dacă sunt acasă. Când le spun că sunt, mă anunță că ajung în 2 minute. Măcar am timp să schimb pantalonii și să-mi dau cu mâna prin păr, în oglinda de pe hol. Fix cât să nu arăt a maimuță de circ!
Sunt sigură majoritate își zic, în sinea lor, când mă văd cu părul vâlvoi, adormită și în pijamale, că oi fi vreo nebună leneșă și neîngrijită. I’m sorry, dragilor, dar numai în filme femeile se trezesc coafate și machiate! Și, dacă vreți să nu-mi mai admirați pijamalele și coafurile sauvage, vă rog insistent să mă sunați măcar cu zece minute înainte de a vă face apariția la adresa mea. Dacă nu aveți minute, puteți da și bip. Sun înapoi, promit!
sursă foto Flickr
Si eu am patit sa ma trezesc cu ei la poarta, fara sa sune inainte. E tare aiurea, pentru ca nu stii cum sa faci sa iesi mai repede, plus ca nu toti sunt atat de amabili.
Nu esti singura pe care o vad in pijamale stai linistita! Si nici macar nu pot sa port din alea sexy ca am copil si nu ma risc sa mi se vada toate alea. 🙂
Stai linistita, nu esti singura. mi se intampla si mie sa deschid usa la curieri cand sunt in pijama. 🙂
Nus’ cum se face, dar aceleasi obiceiuri le am si eu. La mine e mai rau… ca trebuie sa cobor pana la un anumit loc de intalnire, asa ca imi iau doar blugii, peste pijama geaca si cu parul valvoi … ies dupa colet. In lift nu am oglinda asa ca.. descopar in general dezastrul cand ajung inapoi acasa …, asta e, nu au decat sa ma sune cu juma’ de ora inainte.
:)) Mi se intampla si mie asta cand sunt in concediu…
Cea din poza este nepotica ta? Este ataaaaaaaat de scumpa <3
Nu e nepotica mea, zuzi. Este de pe flickr poza. Nepotica are doar 5 luni :*
Sa dea Dumnezeu sa vina cat mai multi curieri.
Simpatic articolul,nu-i nici o minune cand te gasesc in pijamale,se intampla si la case mai mari,cred.
Eu ma suparam cand nu primeam sms de la firma de curierat, iar ei ajungeau la mine acasa (cu colete ratacite pe care trebuia sa le primesc de cateva saptamani) fix cand eu eram in piata sau, mai rau, plecata din oras.
Insa, apropo de pijamale, eu la un moment dat ieseam in fata blocului astfel. Uneori curierulma ruga sa vin la strada principala. Nu ma mai sinchiseam sa ma schimb si mergeam chiar asa, in pijamale. Mai ales ca imi lua 2-3 minute numai sa ma incalt si sa cobor scarile, eu stand la etajul 4.
Pff, eu mereu pățesc asta. Mă suna când sunt la interfon că să-mi ceară să le deschid. Norocul meu dacă se poate spune așa că de fiecare dată când vine curierul este întâmpinat și de un moroconos de băiețel care trebuie să-i întrerup de fiecare dată masa. Drept răzbunare pe mine și pe curier iese afara pe ușă dacă o prinde deschisă și se agata de piciorul la curier si ii spune: ” Nene bobo”. Cred că nu este vrun curier de la vreo firma de curierat să nu-l cunoască pe Alex. Acum de fiecare dată când vine la noi înafară de coletul meu, ii aduce și lui Alex o ciocolata milka.
:)) pe mine chiar ma suna inainte, sa ma intrebe daca sunt acasa. asa ca am timp sa-mi trag ceva pe mine
Iar ma faci sa rad zuzi! Si eu ma regasesc in descrierea ta! 😀
eu nu am patit decat odata ,venise la ora 7.30 stiam ca vin dar nu atat de dimineata si de obicei suna si cobor la scara dar acum au urcat si au sunat la usa,eram in pijama dar asta este ,eram foarte decenta
Chiar ma bufneste rasul. Am si eu aceasi problema ca si tine. Doar ca pe mine ma anunta cu 5-10 minute inainte ca urca si atunci intru in panica. Sunt in pijamale si la fel de ciufulita ca si tine si nu stiu cum sa o dreg mai repede. In plus mai zice ca mai am de dat 10-15 lei si tb sa mai caut si banii.
Oricum, sunt aceeasi baieti care imi fac livrarile si m-au vazut in toate ipostazele. Si ciufulita, si in bluza de pijama si cu bebelul in pijamale.
Nici eu nu ma culc prea devreme. In ultimul timp numai la 3-4 dimineata ma culc. Profit ca doarme bebe si ma apuc si eu de treaba
:))) Zi mersi ca nu vine in casa,tata dormea si s-a trezit cu un curier langa pat,a mai tras si o spaima saracul. Eu eram la servici.
La tine vin asa de dimineata curierii? Pe mine eventual sa ma deranjeze de la somnul de pranz al copilului. Dar cel putin suna inainte. Numai bine cat sa il trezeasca pe cel mic :)))
Norocul meu e ca am secretara: pe mama. Sunt smechera. Numarul ei de mobil e pentru dat la curieri 😉
Si care e problema? Nu au decat sa admire pijamaua si sa le cumpere la neveste pijamale la fel.
Mwahahahhaha! Eu le dau adresa de la serviciu si dintr-un motiv dubios, se asteapta sa fiu disponibila exact cand suna ei. La un moment dat am avut un conflict cu unu care era foarte suparat ca nu am raspuns la telefon si n-am venit. Pai eram in sedinta cu toata conducerea, wtf???? 😀
ce frumos din partea dansului! Eu ii inteleg si pe ei ca alearga de colo colo toata ziua, dar nici noi nu putem fi la dispozitia lor la secunda.
Pana acum eu n-am dat peste vreunul asa matinal, la mine se prezinta dupa orele 12:00. Si eu sunt putin iritata ca unii dintre ei nu ma contacteaza anterior postarii la usa dar, pana laurma, tot ei sunt in dezavantaj. Se reintorc sau paseaza la colegi si atunci suna,cu siguranta.
Haha!! Ce tare! Recunosc ca nu am patit-o. Eu de regula dau adresa de servici pentru ca firmele de curierat lucreaza intre pana in ora 17 iar eu ajung acasa dupa aceasta ora. Deci, nu mi-au vazut pijamalele 😛 .
Doamne, dar cum de rezisti sa stai treaza pana la ora aia 😀 😛 ??
Draga mea, sunt in aceeasi faza ca si tine! Vesnic ma trezesc cu ei la poarta fara a suna in prealabil, vesnic sunt in pijamale si o data chiar am iesit uda din baie cu un halat pe mine direct in strada. Te inteleg perfect!
Am patit si eu o data ,m-au sunat pe la 8 ,abia am avut timp sa ma imbrac
:))) de obicei pe mine ma prind la munca, fix in celalalt capat de oras. Dar se intampla sambata sa ies si eu la poarta in papuci de casa si cu parul valvoi :)))