M-am săturat de legi anti-discriminare care funcționează numai pentru unii. De ce, domne’, se pune discriminare când tratezi diferit un cetățean de altă rasă, de altă etnie, de altă orientare religioasă sau sexuală și nu ar fi discriminare și atunci când cineva te exclude, te privește diferit sau chiar te respinge pe motiv ca nu ai dimensiunile 90-60-90. Ce-i drept eu am depășit de mult dimensiunile astea. Nu, nu vin aici să mă plâng, vin și eu să întreb, ca orice om care s-a săturat să fie jignit.
Până la urmă e treaba fiecărui cum arată, ce alege să poarte sau ce muzică vrea să asculte. Nu văd cu ce îi deranjează pe cei din jur că eu am mai multe kilograme în plus. Dacă stau bine să mă gândesc, pe masa lor n-am cerșit niciodată, nu le-am cerut prietenia, nu le-am cerut ajutorul, nu le-am cerut să mă placă sau să dea mâna cu mine. Le cer însă să mă lase să trăiesc. Dacă eu nu te fac prost pentru că nu știi să te exprimi, deși treaba asta mă irită pe creier, ce drept ai tu să mă faci pe mine grasă și să mă privești în felul acela pe care îmi este foarte greu să îl explic în cuvinte. Te dor ochii atunci când mă vezi? Nu te obligă nimeni să te uiți.
În teorie ar trebui să fim egali, să avem aceleași drepturi. În realitate eu nu am voie să mănânc o înghețată, pe stradă, de teamă că un om, lipsit de bun simț, va fi deranjat de treaba asta. Nu mai am de mult pretenția ca legea să îi pedepsească pe patronii care refuză, în scârbă, o persoană supraponderală la angajare. Am însă pretenția ca oamenii să știe că și asta este o formă de discriminare și să existe sancțiuni reale pentru cei care o practică. Doar în felul acesta oamenii se vor gândi de două ori înainte de a deschide gura.
Dincolo de problema pe care o am astăzi, nu pot să nu îmi amintesc de perioada copilăriei. Da, am fost grăsună de când mă știu. Toți proștii și buboșii și-au permis, pentru multă vreme, să mă facă grasă. Nu ripostam. Stăteam și plângeam. Ce crimă mai odioasă decât să fii gras? Durea al naibii de mult să fii jignit, părinții să audă, profesorii să știe și nimeni să nu ia atitudine. Asta ce însemna? Ca toată lumea era de acord cu acele jigniri, că meritam să plâng pentru că eram cel mai rău și mai urât lucru pe care îl puteau vedea oamenii.
Am crescut auzind la tot pasul cuvântul ”graso”. La un moment dat ajungi să crezi că așa de te cheamă. Mereu am tăcut. Acum nu mai pot. Când unul sau altul îndrăznește să îmi mai amintească de ceea ce văd și singură în oglindă, simt nevoia să îi dau replica. Mama îmi cere să tac de teamă să nu mă trezesc, într-o zi, și cu vreo palmă pentru că îndrăznesc să îi spun unuia care mă jignește că e plin de bube sau că îi pute gura. Uneori parcă și mie mi-e teamă. Alteori parcă asta mi-aș dori.
M-am săturat de mass-media care promovează scândurile ca pe un tipar de urmat. Dacă i-ai spune unuia, la TV, că e gay sau țigan, ar fi discriminare. Dacă îl faci gras, nu e discriminare; este doar o jignire menită să îl forțeze să țină o dietă și să se alinieze la standardele societății. Asta s-ar vrea de fapt. În realitate, în majoritatea cazurilor, efectele sunt total inverse. Nici măcar medicul nu vine să-ți vorbească frumos despre asta, să îți recomande un medic nutriționist sau endocrinolog care să te ajute să slăbești pentru că așa e mai sănătos. Nu, medicul are o satisfacție teribilă să îți spună, de 5 ori pe minut, că ești gras și ca e păcat de tine; credeam că ești fată deșteaptă. Hai, nu zău, acum nu mai sunt doar grasă sunt și proastă?
Nu condamn pe nimeni pentru faptul că sunt grasă. Este alegerea mea, vina mea. Asta e clar. Dar am același drept la fericire, merit același respect ca orice altă persoană. Vreau să pot merge pe stradă cu capul sus. Vreau să fiu lăsată în pace. Cer prea mult, nu?
Imi pare rau ca trebuie sa treci prin toate chestiile astea. Stiu privirile alea ciudate si pe strada si peste tot. La mine problema e invers, faptul ca nu am putut sa mai iau in greutate de cand eram prin clasa a 9-a. Si peste tot pe unde ma duc lumea se uita la mine de parca sunt ori produsul mass-mediei, ori ma infometez. Peste tot pe unde merg in vizita aud aceleasi vorbe „maica, ce slaba esti, hai sa iti dau sa mananci”. Si refuz de fiecare data, pentru ca nu mi-e foame, am mancat la mine acasa. Apoi vine privirea aia de „tu sigur nu mananci, ma fetita ma, e pacat de tine ca te infometezi”. Daca si-ar vedea fiecare de treaba lui, ce bine ar fi…
Am pierdut inclusiv un loc de munca din cauza asta. Pe ideea ca sunt mica si sigur nu am forta necesara sa ma descurc. Dar nici macar nu mi-au dat o sansa sa le arat ca pot…
Chestia asta nu imi place in Romania. La noi exista standardul de greutate optima. Daca nu o avem, suntem dati la o parte. Am locuit si in strainatate, acolo nu intereseaza pe nimeni numarul de kilograme, culoarea parului sau a rujului, hainele s.a.m.d. Acolo conteaza cat de bine stim sa ne facem treaba. Asta e o gandire sanatoasa. O sa dureze ani buni sa fie si la noi in tara astfel.
Iti urmaresc mereu postarile si stiam ca te confrunti cu problema asta. Evident ca eu, in mintea mea, as prefera sa fiu ca tine. Macar n-ar mai zice lumea ca sunt nesimtita si n-am oprire. Oricum te admir pentru ca asa mica, cum esti tu, te-ai apucat de sala. Te si invidiez putin pentru ca eu nu am curajul si taria ta. Daca as avea curaj, mi-as lua sotul si catelul si as pleca intr-una din tarile astea in care si grasii si slabanogii pot trai fericiti.
Aceeasi problema ca si Ioana, doar ca la alta inaltime. Oriunde ma duc toata lumea incearca sa ma hraneasca fortat, ca pe puii de gaina. Eventual ascult si niste lungi dezbateri despre cum mi-ar sta bine/mi-ar trebui inca X kg in plus. Cand afirm ca am fost bolnavicioasa indiferent de greutate (am avut si mai multe kg), ca analizele mele arata excelent, ca ma simt minunat la aceasta greutate si orice kg in plus imi da dureri de coloana si ca mananc, doar ca am grija ce mananc… crezi ca ma crede cineva in afara de familie si apropiati?
Important este sa fii tu ok cu tine insati, sa te simti bine si sa fii sanatoasa. Schimbarile pot sa vina doar din tine si genul acesta de shaming mi se pare foarte pacatos. Cred ca era sa sar la gat unuia care s-a trezit sa faca niste comentarii in legatura cu sister, cand ea era bolnava si bagasera medicii la cortizon in ea de nu mai putea. Mi-au dat mie lacrimile pentru ca stiam cat de tare o ranesc cuvintele unui necunoscut prea prost si prea cu gura mare, fix intr-un moment in care era cea mai vulnerabila.
si eu, care imi imaginam ca tie nu ar avea cineva ce sa iti reproseze din punct de vedere fizic… Adica mie nu mi se pare ca esti prea slaba. Chiar te-am invidiat de multe ori pentru felul in care arati. Sunt socata sa aflu ca si de tine au motive sa se ia oamenii.
Sora mea de suferinta, aceleasi probleme le-am intampinat si eu, de cand eram mica, imi mai striga cate un necioplit „butoi”, sau mai trecea cate un grup de ciuri-buri pe langa mine pe strada, exclamand „mooooaaama” ( ma-ta are cratima in gandul meu) si se uita lung dupa mine. Ceea ce e mai grav este ca si medici, care ar trebui sa stie lucrul asta, nu inteleg ca este o problema medicala nu nesimtire, ca mananci ca spartul. Am tinut toata viata diete, am obosit. Ultima data am tinut dieta acum 2 ani, am slabit 17 kg timp de 1 an. Deja am pus 5 la loc. Ma saturasem de branza de veci, fara paine, fara dulce, fara, fara, fara……. Sa le dea Dumnezeu si lor ceea ce duc eu. Daca sanatatea mi-ar permite, chit ca nu am am banii necesari, as face pe dracu in patru si as face operatia de micsorare de stomac. In inconstienta mea, tot mai sper ca voi mai da jos 10- 15 kg macar, desi la un gras nu se prea cunoste.
Butoi, putina, vaca… mai sunt. Tu nu esti chiar asa grasuna cum te alinti ca ai fi.
Da,asta tine de buna crestere,nu o sa mi educ copiii sa judece sau sa arate cu degetul.Daca tu simti,poti sa faci ceva in acest sens,sa mergi la endocrinolog,nutritionist,poti face sport,sau poti ramane suparata..
Daca cineva crede ca noi astia grasi nu am facut nimic in sensul acesta, se inseala. Am mers si noi si la endocrinolog si la nutritionist, am tinut si diete mai drastice. In ceea ce ma priveste, nu pot sa mananc toata viata la branza dietetica, piepti de pui care mi se opreste in gat, iaurt degresat si toate cele. Aveam momente cand simteam ca dau in hepatita din cauza lor. Eu mananc NORMAL, ce mananca mama mea care are 60 kg la fel mananc si eu( poate chiar mai putin). Am admirat-o pe Teo cand a slabit cu ajutorul Mihaelei Bilic, cand a trecut femeia la viata normala le-a pus la loc. Este o problema medicala ( vorbesc aici despre cei cu IMC peste 30 %) iar daca stiinta nu a inventat inca nimic pentru tratarea obezitatii atunci singura solutie pe care cine si-o permite atat financiar cat si fizic fara alte complicatii de sanatate, este operatia. Asta este parerea mea, a unei femei de 55 de ani care s-a confruntat toata viata cu aceasta problema. Pacat ca nu se deconteaza de catre CAS dar in schimb se deconteaza silicoanele.
zuzi, sa stii ca eu operatie nu mi-as face. Daca iti faci asa ceva slabesti brusc si ajungi ca Badulescu aia. Aia are bani de operatii sa isi taie pielea ramasa. Singura solutie pentru mine este miscarea.
Cand m-am maritat la 23 de ani, am avut 83 kg. dupa o infometare la Cantacuzino de vreo 3 saptamaini in care am slabit 10 kg. Am vrut sa fiu si eu o mireasa mai supla. :)) Nu-mi spune ca nu sunt grasa, am 50 kg in plus, nu as avea pretentia sa scap de toate, as arata ca dracu, dar 20 pentru mine as fi de podium. :)) Cu toate astea, am fost iubita, am avut prieteni si am dar pentru confortul meu si pentru sanatatea mea mi-as dori sa mai slabesc. Miscarea fara dieta….. nu cred ca ajuta. Nu mai am puterea sa o iau de la capat, sa se produca acel declic de care am nevoie.
eu am slabit 35 de kg intr-o singura vara prin infometare, din disperare ca nu placea nimeni. Mi-am dat tot organismul peste cap de atunci
eu nu vreau sa merg la nimic. Eu am slabit o data pentru ca mi-am gasit in mine motivatia. Acum nu o gasesc. Pentru ce sa merg la endocrinolog sa ma puna sa platesc sute de lei pe analize sau la nutritionist ca sa imi ia 200 de lei pe fiecare consultatie? Pentru ca asa e la moda? O sa slabesc cand o sa pot si cand o sa vreau. Poate exista si anumite cauze medicale si nu imi caut scuze, n-am nevoie ca cineva sa ma inteleaga. Vreau doar sa nu fiu jignita ca si eu daca e sa caut motive sa ii jignesc pe cei din jur gasesc zilnic.
Trebuie sa te gandesti ca cei care isi permit sa reactioneze asa, sunt oameni frustrati! Jignind alte persoane li se pare ca sunt ei mai cu mot, cand de fapt asta nu dovedeste decat ca sunt prosti! da, prosti! Iti trebuie inteligenta sa intelegi ca fiecare om este diferit, ca fiecare duce propria lupta in viata, ca nimeni nu este perfect si oamenii trebuiesc acceptati asa cum i-a lasat Dumnezeu! Nu avem noi dreptul sa judecam!
Se promoveaza la tv cum bine ai spus tu, scanduri, operate, machiate cu bidineaua, botoxate, siliconate, plastice! Am doua fetite si ma gandesc cu groaza in ce societate vor creste!
sa stii ca asa este. oamenii educati nu au astfel de comportament. In cei 4 ani de facultate, nu ma pot plange ca vreun coleg sau vreo colega m-a facut sa ma simt prost din cauza aspectului fizic. In schimb, pe strada, scursurile care scuipa si urla la telefon, nu au limite.
asa suntem noi oamenii,mai carcotasi din fire.Intr-o zi mergeam pe strada si o mama zicea unei fetite de maxim 10 ani,chioara aia,ai vazut ce ochelari are si ce a invatat fata de la mama,ca sa pupe undeva pe cate cineva,deci pana la urma totul tine de educatie,noi nu suntem educati sa avem intelepciune,smerenie si sa ne vedem ditai barna din ochiul nostru si nu paiul de la altii!
frumoasa educatie, nu am ce zice!
Ai dreptate cris si fiecare om este cum la lasat Dumnezeu
Oamenii dintotdeauna au fost rai, curiosi si barfitori. Atat timp cat pe mine nu ma afecteaza cu nimic, n-am de ce sa judec persoanele din jur pentru felul in care arata. In schimb, ma deranjeaza cand vad o persoana care spune ca e grasa doar de fatada, am o cunostinta care face frecvent asta. Se plange mereu ca e grasa, ca vrea sa slabeasca, dar in realitate nu se abtine de la nimic, desi in fata mea o face pe aia care saraca se chinuie cu tot felul de diete. Nu stiu de ce nu recunoaste, da ma, sunt grasa pentru ca-mi place sa mananc si nu ma deranjeaza felul in care arat! Mi s-ar fi parut mai ok asa decat sa se planga ori de cate ori ma intalneste.
P.S. Subliniez inca o data faptul ca nu am nimic cu persoanele grase!!! Nici eu nu-s vreo slabanoaga, m-am luptat mult timp cu kilogramele in plus!
Eu nu ma plang pentru ca sunt grasa si nici nu sunt de acord cu cei care sustin ca se ingrasa de la apa. Sunt putini cei care au cu adevarat probleme medicale. Eu stiu care mi-e locul, stiu de ce am atatea kilograme si imi asum. Cer doar dreptul la a merge pe strada fara sa fiu jignita din priviri. E un drept al meu.
Sunt perfect de acord cu tot ceea ce ai spus. 🙂 Eu am dat exemplu o tipa din anturajul meu, care tot timpul se plange ca e la dieta, dar ca nu poate sa slabeasca, desi ea mananca fara sa tina socoteala de absolut nimic.
Nu ai vazut acum cum lesinaturile astea la TV toate sunt la dieta si sunt slabe ca scandurile? Le ia de pe la toate emisiunile cu salvarea,nu mananca nimic ca proastele.Apoi draga mea,o viata o avem si asta scurta,sa nici nu mai mancam,pentru ce mai traim. Eu nu am fost niciodata slaba (doamne fereste) si nici nu mi-as dorii,cui ii place bine,cui nu….sa fie sanatos. Acum cativa ani luasem si eu de la TV o licoare :)) de slabit si dupa cateva zile am lesinat pe drum,apoi draga mea,cat traiesc eu,gura nu o mai pun pe nimic ce tine de slabire. Nu mancam aproape nimic si ameteam de zici ca eram pe tiribomba,toata ziua. Apoi draga mea,cine te iubeste,te iubeste si asa cum esti,cine nu…… pa si la revedere.
si eu am incercat o treaba d-asta minune pentru slabit si mi-e clar ca secretul nu e in produse scumpe sau in sfaturi de la nutritionist. De teorie suntem toba. Avem nevoie de vointa si daca nu am, nu am si punct.
Am destule kg in plus si nu m-am plans niciodata ca sunt prea grasa. Eu ma simt bine in pielea mea. Ma scoate din sarite cardiologul cand imi spune ca ar trebui sa mai slabesc, ma enerbeaza endocrinologul cand spune si scrie pe hartie ca sunt supraponderala. Dar lasati-ma in pace> Nu pot renunta la dulciuri, nu pot renunta la paine. Fac miscare multa, ce mai vreti de la sufletul meu. Daca am o singura placere, lasati-m-o, nu mi-o luati.
Nu zic ca noi nu gresim pentru ca stim si noi ca nu e sanatos dar sa o spuna mai frumos.
Mentalitatea unora dintre noi nu ai sa o poti schimba niciodată…asa gândesc ei cu creierul ala mic de tot…nu ne nastem nici vedete,nici 60/90/60…si cum ne lasa Dumnezeu pe pământ..Rusine celor ce jicnesc si gândesc asa…rusine
ei nu stiu ce este rusinea
Fiecare om e asa cum e,nu trebuie sa-l judeci dupa cum arata.Nu se spune gras ci pufos si frumos,si ce daca ?cei slabi sunt cumva invidiosi?Numai la noi se vad unii pe altii,in alta parte nimeni nu-ti are grija la felul de cum arati!
da pot sa imi poarte de grija cat vor, dar sa o faca in gandul lor, nu cu voce tare.
Sa nu crezi ca doar persoanele plinute sunt fenomene ciudate pe strada, ci si cele foarte slabe ca mine. Ideea este ca asa-i in Romania. Aici toti judeca si sunt judecati la randul lor. Am avut ocazia sa merg in Germania si am ramas muta de uimire sa vad cat de respectuosi sunt oamenii acolo si fiecare isi vede de drumul sau. Nu intoarce nimeni capul dupa tine, chiar daca mergi pe strada in chiloti si-n boanda. 🙂 Asa ca stai linistita, numeni nu scapa de gura targului in Romania.
ar fi cazul sa ma mut acolo, nu?
Neah, eu le arat limba cand se holbeaza la mine. :))
Draga mea, e plina lumea de prosti…pentru ca de prostie vorbim aici! Greutatea o ai in functie de metabolism! Am vazut persoane „snur” basculand tot si orice de pe masa cu nesimtire ca doar nu au probleme cu greutatea…si persoane supraponderale ciugulind te miri ce, cu discretie si teama… Pe cei care reactioneaza urat la greutatea ta ignora-i! Sunt prosti si nesimtiti! Si ce spun aici spun din experienta de ani si ani. Am fost si snur si supraponderala. Pe la sapte ani m-am „umflat” dupa un tratament cu hidrazida iar pe la 40 de ani, am luat 23 kg in decurs de 3 luni dupa ce m-am lasat de fumat, pastrandu-mi obiceiurile alimentare anterioare! Cine are interes sa se destepte, sa bage la cap din experiantele mele si ale altora ca mine, cine nu – prosti sa ramana – e alegerea lor, si nu li se intampla din cauze externe!
Nimeni nu vrea sa fie supraponderal – asta e clar! Si nu in primul rand pentru impresia celor din jur, nu! Supraponderabilitatea aduce necazuri in sanatate, stil de viata, confort si multe altele. Proasta parere a unora din jurul nostru are cea mai mica importanta, si asa trebuie sa-i si tratezi Cristina : niste „nimeni” cu pretentie de „cineva”, oameni limitati si insignifianti!
Zambeste Cristina! Esti frumoasa si luminoasa cand zambesti. Viata e frumoasa si merita traita – nu lasa nimicurile sa-ti strice zambetul <3
OFF ,lumea ar trebuii sa se uite intai la ei sa vada daca nu au ei defecte apoi sa zica de alti,nui lua in seama ,sunt carcotasi tu esti frumoasa asa cum esti ,nu conteaza frumusetea si cum arati ,ci sufletul omului ,esti o femeie minunata si ai un suflet mare cum ,unii din noi nu o au!!
Imi pare rau sa aud asta. Imi dau seama ca este o neplacere sa nu poti manca la Mc sau sa faci ceva ca esti privit de catre cei din jur ciudat. Si eu sunt de parere ca aceasta este o discriminare doar ca nimeni nu ia nici o masura
Of, ce urât este! Dar m-am lovit de multe ori de astfel de lucruri, dar eu am reacţionat…..Îţi dai seama, prin aceste comportamente, de câtă inteligenţă are nevoie ţara noastră pentru a evolua.
Eu sufăr zi de zi din această cauză. Nimeni nu mă acceptă, nimănui nu-i plac nici măcar ca prieten etc.
Mai bine mai putini oameni care sa ne accepte asa cum sunt si sa ne placa, decat zeci de prieteni falsi. Parerea mea. Eu nu vreau prieteni, vreau doar sa fiu lasata in pace.
Am si eu un articol pe tema asta dar nu am indraznit sa il public. Este urat ca oamenii sa fie etichetati dupa aspect… de parca frumusetea e vesnica, de parca vesnic vom avea aceleasi proportii, de parca am fi perfecti!
La mine problema e cu petele putin vizibile si mai nou dar inca nu grav cu fibromatoamele… creaza repulsie pt unii desi nu sunt chiar asa vizibile… dar rautatea unora primeaza. Nimeni nu cred ca ar trebui sa afle ce insemna sa suferi de ceva incurabil dar necontagios si sa fii marginalizat… nu e problema nimanui ca esti gras sau slab. Fa-ti o impresie despre ce scoate pe gura si ii debiteaza mintea un om nu dupa cum arata! Mai grav ca acesti indivizi isi educa si copii sa urasca sa judece si sa eticheteze o persoana, hai sa zic putin iesita din „tipar”… desi din punctul meu de vedere nu ar trebui sa existe asa ceva…
In plus eu mereu am fost slaba… sunt si mica de inaltime, dar nu am fost scutita de apelativul „scandura”!
Deja sa stii ca nu imi mai pasa! Ma doare insa cand cineva se leaga de copilul meu, asta nu pot suporta si reactionez!
sa faci bine sa publici articolul ala. Este evident ca ai multe de spus in domeniu.
chiar imi pare rau,intradevar este discriminare dar nu stiu de ce ,perceptia oamenilor este diferita ,de ce sa catalohezi oamenii dupa ,inaltime ,greutate,rasa ,….si alte cele ,nu este corecttttttt,mai ales atunci cand vine vorba de copii care pot ramane traumatizati ,dar e sa le faci unor redusi m……..ca sa nu jignesc,dar daca ar fi vorba de copilul meu ,sot ,parinti sunt ca o leoaica indiferent cine ar fi ,las tot .
si eu la fel, daca as avea un copil si ar indrazni vrenul sa rada de el pentru ca poarta ochelari sau e prea slab sau prea gras, sigur l-as pune la punct
Astia suntem noi romanii. Poate ca sunt dura dar in afara nu am vazut mentalitatea de la noi ( nici nu pot spune ca am umblat in strainatate foarte mult ). Toturi, suntem prea ignoranti, ipocriti si rai.
Important este sa te simti tu bine. Nu conteaza ce spun ceilalti. Fi tu fericita pentru ca ei, cu siguranta, nu sunt 🙁
Nu pot. Asta mi-e firea. Nici nu trebuie sa imi zica ceva. Daca se uita urat la mine, gata atacul de panica.
Stiu ce spui. Din pacate, oricat am incerca, n-avem cum sa schimbam mentalitatea oamenilor de langa noi. Poate ca si-ar da seama si ei ce-nseamna sa ai probleme de greutate, si tot ce vine la pachet cu asta, daca si-ar aminti ca sunt oameni. Insa ,nu sunt. Sunt doar niste fiinte fara suflet, care vad un ambalaj.
Cred ca rtoti gresim la un moment dat, asta ne este natura. As vrea sa pot schimba oamenii sau sa ma schimb eu total. Nu pot nici una nici alta.
Draga Cristina, suntem atat de diferiti atat fizic cat si psihic . Nimeni nu este perfect si cu atat mai mult cei care nu se vad pe ei ci doar pe ceilalti din jurul lor. Oricum ai fi nu poti fi pe placul tuturor. Eu spun ca Dumnezeu nu ne-a facut pe toti la fel si deaceea trebuie sa ne acceptam asa cum suntem si sa ne acceptam semenii asa cum sunt ei . Dar cum fiecare avem o anumita capacitate de gandire incepem sa-i judecam pe altii. Eu am apreciat mult oamenii mai plinuti deoarece am remarcat ca sunt mai frumosi, mai veseli,mai optimisti ,mai prietenosi si cei mai important sunt mult mai inteligenti . Am multi prieteni putin mai plinuti si sunt cei mai minunati oameni , eu te numar si pe tine printre acestia deaceea sincer imi place cum esti,cum gandesti si ceea ce esti tu ….un om special !
Multumesc mult, Raisa. Sunt si oameni care ma fac sa ma simt minunat dar sunt putini. Daca ar fi mai multi oameni ca tine, ce viata fericita as avea!
Cred ca la un moment dat, fiecare dintre noi s-a confruntat cu o jignire in legatura cu felul in care arata(chiar daca nu era vorba de kg in plus) si e de-a dreptul suparator. Da, este discriminare si sunt de acord ca cei care nu-si tin „parerile” pentru sine, sa fie taxati…
Da, sunt de acord. Nu doar grasii sunt jigniti. Te poti trezi oricand cu un obraznic care iti spune ca ai nasul mare sau ca nu stiu ce defect mai vede el la tine. Nesimtire in forma pura.
Te inteleg perfect, suntem din acelasi club. Grasa de cand ma stiu, dusa de la 11 ani la endocrinologi, plus tinut diete de toate felurile, si dupa sfatul medicilor, si dupa ureche. Slabit, apoi yo-yo. Din ce in ce mai mult. Ca si cum as vrea sa cobor o scara, dar cand am coborat o treapta am urcat la loc inca doua. Jignita de mica, inclusiv de taica-meu adept al femeii-snur. Mda… nu toti parintii stiu ca unele chestii dor al naibii de mult si lasa urme… inclusiv jignita de un endocrinolog celebru ca de fapt, nu-i asa?, sunt sanatoasa si n-am nimic (desi cine m-a trimis, tot medic, m-a trimis tocmai pt ca suspecta o problema de hipofiza si a gandit ca tehnologia din spitalul celebrissimului era mai performanta decat aia dintr-un banal spital judetean), de ce am venit la el? Celebru, am zis. Si bun profesional. Pentru prietenii lui si cei cu bani foarte multi. Pentru restul, na-ti Reductil si mars acasa pe regim de 1500 de calorii. Care n-a fost rau, am slabit 30 de kile. Si in 2 ani am pus la loc 45. 🙁
Sper sa se descopere in viata asta a mea, a noastra, remediul acestei boli cumplite care revine, ca un cancer de care nu mori dar nici nu poti scapa…
As emigra in Brazilia, unde am vazut femei grase purtand pantaloni cu talia joasa peste care se revărsa burta si tricou pana sub sanii imensi si lasati, care n-aveau nici o treaba erau vesele si ne-judecate de nimeni. Zau daca nu!
Cea mai urata treaba cand chiar parintele, care ar trebui sa iti dea aripi, ti le taie de tot. Si mama a fost la fel si este si acum. Ma face sa simt ca sunt o mare dezamagire pentru ea. Si eu am slabit prin infometare si sport cate 3 ore pe zi acum vreo 13 ani. 30 de kg intr-o vara. M-am mentinut vreo 2 ani apoi incet-incet le-am pus la loc si chiar peste.
eu nu cred ca asta e o ”vina”. pana la urma, toti avem o conformatie proprie. si uneori mai sunt in joc si probleme medicale. dar e adevarat: nimeni nu are dreptul sa te judece! nimeni, indiferent ca e mai slab, mai destept, mai frumos, mai cum o fi. si eu cand eram mica eram plinuta si am crescut cu acest complex, pentru ca uniicopiii se purtau urat, chiar daca compensam prin personalitate. asta e lumea, nu prea ai cum s-o schimbi. dar uite ca te marcheaza si ajungi la maturitate cu pitici pe creier, cum am facut eu (alimentatia dezchilibrata pe care am avut-o m-a dus la gastrita si la alte probleme medicale). con teaza ca oamenii sa te vada dincolo de fizic. doar ca unii nu au capacitatea asta, trebuie sa intelegi ca mai mult nu pot, nu-i ajuta materia cenusie. si acestia trebuie ignorati fara discutii. totul trebuie sa plece de la tine, nicidecum de la comentarii de oamenii fara creier. spor in toate!
Multumesc, Gabriela. Stiu ca depinde de mine dar eu asa sunt ma las afectata de tot ce zboara!
Din pacate cam majoritatea femeilor se confrunta cu astfel de probleme..stii cum e..de multe ori problemele de sanatate isi spun cuvantul..dar mai bine cu cateva kg in plus si sanatos decat slab si bolnav…asta-i viata nimeni nu-i perfect…La urma urmei conteaza ce avem in cap si-n suflet!Conteaza sa fim oameni!Cine rade de ras ajunge!Asa-i in viata cand te astepti mai putin atunci roata se intoarce!!!Eu una te apreciez enorm de mult!Mult respect din partea familiei mele pentru tine!Esti o persoana minunata si noi suntem mandri ca te cunoastem!
Nu e bine nici gras dar nici slab dar asta e, trebuie sa traim si noi, cei care nu suntem perfecti.
eu sunt extrema ailalta. Mereu am fost comentata de matusi & co ca sunt prea slaba, mereu m-a deranjat.. Mi-au trebuit multi ani sa inteleg ca ma dor remarcile pt ca lovesc acolo unde eu am o nemultumire in suflet legata de mine, ca nu ma iubesc si respect deajuns.
Intre timp matusile acestea care imi comentau dimensiunile s=au dus (moarte datorata bolilor legate de obezitate: ficat, pancreas, diabet, atacuri cerebrale, inima) mai e una ce sufera de boli crunte. Intre timp eu m-am ingrasat putin si nu mai sunt cu imc 17, ci 22 (am stabilizat o boala cronica), am analizele sunt bune, donator de sange sunt, nu am racit de peste 5 ani deci sunt bine. Si sunt multumita si impacata cu mine!!
Ca o remarca cerebrala, din exterior. Am 2 colegi de birou grasi. Cand vorbesc ei 2 despre greutatea lor, spun ca au peste 100kg, banui ca nici nu au curaj sa se cantareasca sau sa recunoasca …. Au analizat amandoi luni de zile dieta dupa dieta, dezavantaje dupa dezavantaje. Sunt amandoi oameni destepti, cititi, dar ca o remarca (la adresa lor, dar si a verisoarelor mele si matuselor mele obeze): fac toti putina miscare. De cand am instalat pedometrul pe tel. vad ca eu fac peste 10 mii pasi pe zi (am colegi in birou si cu 20 mii, cei atletici fac si 30-100km cu bicicleta in weekend), pe cand colegii grasuti fac 2-3 mii.
Intre timp unu din colegi a trebuit sa slabeasca (asigurarea privata de viata i s-o dublat ca e prea gras si a facut diabet) si singura solutie care a gasit-o potrivita pt el e sa tina 2 zile pe sapt. cu 500 calorii (legume, fructe, supe) , dar nu zile succesive, si celelalte zile sa ramana la fel; in plus a taiat zaharul ca a facut un diabet forma usoara la 30 de ani, si are familie si copii…. Decizia e luata in acord cu medici si analize. Ii e greu, mereu se plange ca e greu, el e obisnuit sa manance ca in adolescenta, mama ii gateste ca in adolescenta, pe cand eu ii zic ca mananc la 1/4 portia din facultate ca nu mai sunt in crestere de pe atunci …
n-as putea sa te contrazic. Sunt si eu destul de constienta de ceea ce ma paste din pricina kilogramelor in plus dar, pana imi voi gasi motivatia si puterea de face ceva in acest sens, vreau sa fiu tratata ca un om, nu ca… altceva.