Scrisoare pentru bunica

Bunico, vreau sa vorbesc cu tine
Vreau sa imi strig durerea si n-am la cine!

Copilaria mi-a fost singura etapa lina
Din viata grea ce peste mine avea sa vina
Si-n fiece moment frumos din amintiri,
Tu imi apari acolo cu par carunt si ochi senini.
Tu m-ai crescut nu cu prostii si ciocolata,
Ci cu painica ce-o coceai pe vatra.
Trudeai din greu: sapai porumb, legai la vie
Dar niciodata nu te-ai plans, nici altora, nici mie.
Tu mai aveai putin sa cazi de-atata truda
Dar mie imi zambeai si ma tineai la umbra.
Plangeai cu mine cand plangeam
Si tot duios zambeai si cand greseam.grandma-child-comforting
Umblai desculta vara si iarna uda la picioare,
Numai sa pui deoparte banutii de bomboane
Si, seara, cand altii cadeau franti in pat,
Imi mangaiai parul balai si ma duceai intr-un palat.
In nici o carte n-am gasit de-atunci asa povesti
Ca ale tale, desi tu n-ai stiut vreodata sa citesti.
Apoi, m-au luat, m-au dus plangand la scoala
De parca nu puteam sa-nvat decat in capitala.
Veneam mai rar, stateam putin si tu erai mai trista
Dar niciodata nu plecam fara doi lei intr-o batista.
Peste un timp, ceva-ntre noi s-a frant
Cand incepusera ai mei cu cearta pe pamant.
Pentru o vreme, drumurile noastre nu s-au mai unit
Dar niciodata n-am uitat cu cine am copilarit.
Te-am revazut dupa vreo sase ani de zile
M-ai sarutat cu atata dor, zambind la mine.
Pe chipul tau, timpul lasase semne adanci
Taiase brazde ca o apa ce-si face loc prin stanci
Dar ochii, ochii tai bunico, erau la fel de blanzi
Doi ochi ce pentru mine, de dor, erau adesea uzi.
N-ai vrut atunci sa vii cu mine,
Nici eu n-aveam cum sa raman cu tine:
Aveam servici, si-o casa de intretinut
Si tot mai rar gaseam ragaz
Sa vin sa vad ce-ai mai facut.
Suna matusa Lica sa imi spuna
Ca a vazut-o iar plangand pe a mea buna
Cand toti copiii treceau acasa, de la rata
Iar ea intra in curte, singura, pe poarta.
Cu sufletul de dor aprins,
Bunico, intr-o seara mi te-ai stins
Fara s-apuc adio sa iti zic,
Fara s-apuc sa iti explic
De ce nepoata ta mai des nu vine
Sa iti deschida poarta, sa fie langa tine.
Azi, am atata timp bunico si as veni la tine
Dar nu e nimeni langa poarta, n-am la cine!

Tags: ,

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

    • Rotaru Gabriela Tatiana
    • 15/02/2015
    Reply

    Superba poezia,m-a emotionat profund,felicitari draga Crisina si multumesc ,poezia imi aduce aminte si de bunica mea!

    • Rotaru Gabriela Tatiana
    • 15/02/2015
    Reply

    Scuze,pt nume, se bat greu tastele ,e naspa tastatura,draga Cristina .

      • cristina
      • 15/02/2015
      Reply

      toti cei care am avut parte de dragostea bunicilor, nu ii vom uita niciodata

  1. Reply

    Mai facut sa plang. Din pacate nu stim sa-i apreciem pe cei dragi suficient cat sunt langa noi si plangem dupa ei cand nu mai sunt. Cred ca multi ne regasim in poezie. Felicitari!

    • Hacman Mariana
    • 15/02/2015
    Reply

    Superba!Cu lacrimi in ochi am citit aceasta poezie!Mi-am amintit de frumoasa copilarie petrecuta alaturi de bunica mea…care din pacate a plecat de langa noi…

    • Daniela Ionela Iorga
    • 16/02/2015
    Reply

    Minunata poezie,m-ai atins la sufle cu aceste versuri,acum cand iti scriu ochii imi sunt incetosati de lacrimi…plang ori de cate ori imi amintesc de bunica,desi stiu ca ea nu si-ar dori asta….dar ce sa fac?….mie dor,tare dor de ea,cea care e icoana sufletului meu!!!!

    • Mariana Cioranu
    • 17/02/2015
    Reply

    O poiezie frumoasa mi-au dat lacrimile ,imi aduce aminte de bunica mea .

  2. Reply

    foarte frumoasa poezia, emotionanta si plina de sentiment. Stiu ca doar tu poti face astfel de poezii reusite :*

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

48 shares