M-am obisnuit cu acest mic viciu al lui: seara nu se culca pana nu vede meciurile sau rezumatul meciurilor si dimineata, primul lucru, inainte sa plece la munca, cat stam la cafea, intra pe site-ul de pariuri betindex.ro si verifica iar rezultatele si clasamentele. Ba chiar, intr-o zi lasase pagina deschisa si am aruncat si eu un ochi pe acolo. Nu prea am priceput mare lucru, dar am vazut o sectiune ghid pentru pariuri si am intrat sa ma documentez. N-am avut rabdare decat sa aflu si eu ce ala derby, in rest, habar am cum se completeaza un bilet. Si daca as sti, eu nu sunt buna de pariuri sportive. Habar am eu despre meciuri si fotbalisti. In afara de astia frumusei, nu stiu nici unul si nici la ce echipa joaca, cu atat mai putin ce sanse ar avea sa castige un meci ca sa stiu daca sa pariez pe ei sau nu.
Am stat si m-am gandit ca, pana la urma, si jucatul asta la pariuri sportive, necesita o anumita pregatire. Nu e pentru oricine. Trebuie urmarite meciuri, analizele meciurilor, studiat istoricul echipelor, nu e floare la ureche. Un lucru e bun: acum cativa ani, cand nu aveam internet, isi facea tot timpul drum la agentia de pariuri si intarzia la masa. Acum completeaza biletele, pariind online, direct pe site din sufragerie. Cand e gata masa, dau de stire si imediat vine.
Atata timp cat nu se apuca sa dea toti banii din casa pe aceste pariuri sportive si, din cand in cand, mai si castiga din ele, eu ii accept acest viciu. N-as putea altfel: atat de fericit e cand nimereste pronosticul si eu ma bucur pentru el, chiar daca nu stiu ce inseamna cota si alti termeni din domeniul pariurilor. Nici el nu stie sa faca sarmale. Mai multe sanse am eu sa nimeresc „la noroc” rezultatele unor meciuri, decat ar avea el sa invete sa infasoare sarmale.
