Covera – Intoarcerea la Eden

“The ground is a living organism. As all living organisms, God has designed and made it so it is always covered with something. It’s all about the covering!”                                                                     Paul Gautschi

Porniti, va rog muzica!

Ne tragem din Adam si Eva, un el si o ea care stau la originea pacatului ce ne-a dus departe de gradina primordiala a Edenului. N-am vazut-o niciodata dar tanjim dupa ea ca si cum am fi fost acolo. Nu ne dorim moartea, dar ne-am dori ca atunci cum murim sa putem patrunde acolo. Asa cum spune si citatul de mai sus, e vorba doar de “covering”. Iar noi, in loc sa cautam sa acoperim totul cu roadele noastre, spre a construi pe pamant un nou rai in care sa coboare Dumnezeu, distrugem totul de parca am cauta sa dam toate straturile verzi si pline de viata la o parte, spre a atinge mai iute iadul.
Pentru mine, verdele inseamna speranta, si, de cativa ani, am inceput sa ingrijesc o gradina mica, in care am ingropat toate visele mele. Nu cu scopul de a le pierde, ci cu speranta de a le face sa rodeasca din nou. Atata timp cat gradina e ingrijita si insufletita, mai e o sansa ca toate visele sa fie dezgropate si implinite, la un moment dat. Covera, ingerul cu aripile verzi, imi pastreaza visele vii si ma ajuta sa sadesc speranta sub pamantul pe care il asez la picioarele florilor.

Totul a inceput acum doi ani, cand, stiind sunt demoralizata din pricina atacurilor de panica si nu mai ies din casa si ma simt inutila, soacra mea mi-a daruit un pomisor in ghiveci. Am inceput sa vorbesc cu el si simteam ca ma intelege si pentru prima data ca nimeni nu ma judeca pentru ce nu am ajuns sa fiu. Eu nu il neglijam pe el si el isi facea timp sa ma asculte. Am simtit pentru prima oara dupa mult timp ca viata nu e in zadar si ca pot face ceva. Ca nu sunt tocmai inutila si, chiar daca nu ies din casa, am doua maini si doua picioare, care pot face ceva frumos pentru mine si familia mea.

Mi-am amintit de ce zicea bunica mea, ca, pentru a te simti implinit trebuie sa plantezi un pom si sa faci un copil. Cu cata mandrie imi povestea in fiecare toamna cand adunam nuci, cum plantasera ea cu bunicul nucul, in urma cu 50 de ani, cand facusera casa acolo. Dupa nuc, venisera trei copii. Unul plecase dintre noi. Dar nucul era acolo si le stia pe toate. E un nuc Schinoasa. Bunica s-a dus si bunicul la fel. Dar nucul e acolo si ocroteste cu umbra lui casa batraneasca si se bucura toamna cand ma vede si isi scutura nucile mari cautand sa ma tina mai mult langa el, adunandu-i rodul. Mi-am dat seama atunci ca un pom strajuieste o viata sau mai multe si spunea povestea mai departe caci nucile lui, pe care le curatam pentru cozonacii de Craciun, amintesc mereu de bunica, de cum ne facea papusi cu par din matase de porumb si ne asternea un pres tesut de ea la umbra nucului sa nu ne supere arsita. Cand plantezi un pom pui suflet in el. prinde viata din tine iar el traieste dincolo de tine. Trebuia sa pun si e un pom. Asa a aparut in curtea mea un mar Idared, un pom fructifer care acum e mai inalt ca mine si chiar micut fiind, anul asta tot mi-a dat sa gust niste mere zemoase si dulci. Il privesc si imi doresc ca intr-o zi sa am si eu nepotii mei si sa le povestesc cum am plantat acel mar, si cum am ingrijit de el, de a ajuns sa faca acele mere rosii aprins, pe care le vor culege si vor trage de fusta mea sa le fac placinta.

Tot bunica si amintirile mele cu ea, au stat la baza urmatorului pas. Simteam nevoia de umbra si racoare si mintea mea plecase iar in copilarie la zilele cand bunica Ioana lua in mana un ciomag, ma lua de mana si plecam la gradina de dincolo, la vie, cum ii spunea ea. La umbra unui zarzar, o asteptam cat o asteptam apoi dadeam iama in vie dupa ea, la cules. Ma invatase sa rup ciorchinele de la nod si imi aratase care sunt cei mai dulci struguri din via noastra. Iar seara, ca si cum n-ar fi muncit toata ziua, punea in cuptor o paine, cu al carui miez caldut, treceam prin mustul dulce si mancam cu pofta. Am cautat multa vreme dar tot Covera m-a ajutat sa gasesc o vita de vie cu struguri cu pulpa crocanta, ca a acelora din copilarie. Am plantat doi  butasi de vita de vie Moldova. Si din acei doi butasi, astazi izvorasc numai bucurii: o umbra la fereastra pe care nu ti-o poate da nici o jaluzea, frunze de vita proaspete pentru sarmalute invelite in foi verde crud, struguri care se pleaca deasupra capului pana tarziu in octombrie si prajituri cu struguri. Cine a mancat un ciorchine din vita mea de vie, s-a indragostit iremediabil de acest soi.

Imi privesc gradina cu nesat. Toamna capata alta culoare dar e la fel de frumoasa. Am aproape toata copilaria la geam. Mai lipseste ceva. Cateva tufe de trandafiri dar vor aparea anul urmator. Am avut trandafiri chiar aici in curte cand eram eu mica. Niste trandafiri impletiti in mai multe culori(roz, portocaliu, galben). Stiu ca ai mei le ziceau trandafiri batuti. I-au scos de la locul lor ca sa toarne o poteca; i-au mutat si au disparut. N-am mai vazut de atunci trandafiri ca aceia si i-am gasit acum. Am programat sa cumpar 2 butasi de trandafiri teahibrid, Alinka, caci asa am aflat ca se numesc. La mirosul de vita proaspata, nuci verzi si flori de mar, voi adauga un parfum discret de trandafir. Sunt ferm convinsa ca atle gradini au mai multi pomi, mai multe flori si obiecte de decor. Dar nici una nu poate fi la fel de frumoasa pentru mine pentru ca nici una nu e udata cu amintiri si nu se hraneste cu sperantele mele. 

Vorbeam de paradis. Paradisul din ceruri nu-l cunosc dar paradisul copilariei il port in suflet si nu l-am lasat se piarda. Trebuie sa ma intorc la el prin orice mijloace si sa incerc sa il reconstruiesc. Nu imi pot lasa sufletul sa tanjeasca dupa mirosurile si gusturile copilariei. Poate de asta am fost fericita cand eram mica, pentru ca ma simteam in siguranta in raiul copilariei si odata izgnonita din el, m-am simtit pierduta si mintea mea nu a stiut cum sa faca fata intr-o lume in care verdele se dusese departe. N-o sa-l intorc in trecut dar am sa aduc in prezent ce a fost bun in trecut. Inima se bucura iar de un colt de rai, o bucata din Edenul copilariei.

Iti amintesc: “it’s all about covering”. Tu ai sadit un pom? Macar ingrijesti o floare? Poate ca a venit timpul sa o faci. Devino fan-ul paginii Covera: “https://www.facebook.com/covera.ro” si descoperi super-oferte de Black Friday!

Related Posts

Previous Post Next Post

Comments

    • abetina
    • 29/11/2013
    Reply

    deja as vrea sa fiu si eu pe acolo

    • Aghinitei Maria
    • 29/11/2013
    Reply

    Am sadit si pomi in gradina casei, dar nu o mai am, am sadit in fata blocului arbusti Keria si trandafiri, iAR IN BALCON AM O MULTIME FLORI!DE

    • Danutza Danutzica
    • 29/11/2013
    Reply

    m ai facut sa mi aduc aminte de copilaria mea:) frumoasa poveste ,frumoase amintiri 🙂

    • MADI
    • 10/06/2015
    Reply

    Dar de asta ce ziceti? Si par a fi seriosi: http://WWW.EM80.ORG

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 shares
%d bloggers like this: