V-as spune „buna dimineata” dar nu prea e buna asa ca ma abtin. Ploua de parca toamna si-ar fi intrat in drepturi. Intr-un fel, e bine sa ca ploua ca sa se faca fructe, legume si ce mai trebuie dar, vorba unui banc, de ce ploua si pe asfalt? Cred ca si din cauza vremii, azi m-am trezit cu josul in sus. Nu stiu cat e din cauza vremii si cat din cauza a ceea ce vad zilnic in jur.
Nu pot sa nu remarc inca o data ca raul se face cel mai usor iar binele foarte greu sau deloc. De cateva zile urmaresc cum hazosii de la „Neatza cu Razvan si Dani”, tot indeamna la donarea de jucarii pentru copii mai putin norocosi. N-am vazut pe nimeni agitandu-se sa dea vreun share sau sa anunte ca doneaza un catel pe care sta praful in vitrina. Dar, de cum s-a anuntat pe post un concurs, pe pagina de facebook toti intrebau cu mic cu mare cum sa participe. Frumos asa: vrem totul dar nu dam nimic.
O prietena de pe aceeasi retea de socializare, a decis sa faca putina curatenie in jucariile pe care fiica ei nu le mai folosea si a creat un album dedicat cu jucariile pe care dorea sa doneze. Ce a cerut? Ca mamicile cu posibitati financiare reduse, sa inscrie numele copilului in dreptul fotografiei cu jucaria dorita si prin tragere la sorti, jucaria sa ajunga la un copil care chiar nu avea asa ceva. Dezgust din nou: s-a inscris toata lumea, fie ca isi permite sau nu o jucarie, chit ca aveau alta asemanatoare. Numai asa ca sa fie!
Vrem mult si nu suntem capabili sa oferim. Daca ni se ofera ocazia sa facem un bine cuiva, ezitam si ne gandim ca nu e timp sau nu sunt bani asa ca o lasam pe alta data ca vor mai fi si alte ocazii sa facem acel bine. Dar daca in gand iti incolteste dorinta de a face un rau, nu eziti! In clipa urmatoare e realizat deja! Si stii ca se spune ca binele facut se intoarce inzecit. Ai impresia ca raul nu se intoarce? Eu sper ca insutit!
