FITS pentru Romania

Cand zic “teatru” la ce te gandesti? De unde a pornit totul? La mine notiunea de teatru a aparut cand mama a platit bilet si intr-o dimineata ne-au urcat pe toti intr-un autocar ce ne-a plimbat multa vreme prin oras si intr-un tarziu ne-a oprit pe o strada putin circulata. Acolo am vazut prima piesa de teatru de papusi, “Motanul Incaltat”. Cateva zile bune, pe oricine intalneam, era musai sa ii povestesc cu vazusem eu acolo si cat de frumos era la sfarsit cand actorii primeau flori si se inclinau in fata noastra.
Aveam sa aflu mai tarziu ca exista multe forme de teatru. Ba chiar aveam sa devin vedeta in piese precum “Domnul Goe” pregatite pentru serbarile scolare. N-am primit niciodata flori dar mi-as fi dorit. Cu toate astea, aplauzele primite au fost unul din cele mai de pret daruri.

Teatrul, ca forma de arta este in spectacol, in care actori, regizori, costumiere si tehnicieni isi dau mana pentru a crea personaje magice ale unei piese de teatru clasica cu dialoguri sau monologuri, fie o piesa de teatru de dans sau mima. De ce avem nevoie de teatru? Pe primul loc as pune nevoia de divertisment si imi place sa cred ca din ce in ce mai multi oameni incep sa se intoarca spre teatrul de sala, plictisiti de filme cu final predictibil sau emisiuni comerciale. O seara la teatru, fie ca mergi singur sau insotit, te binedispune, te relaxeaza, inainte de toate. Te duce intr-o lume in care poate te identifici cu personajul dar reusesti sa privesti din afara cu obiectivitate. Ajungem sa vorbim, astfel, despre functia mymetica a spectacolului de teatru, posibilitatea de a crea prin teatru o oglinda a societatii pe care o reproducem si chiar o caricaturizam cand situatia o cere, ii scoatem in evidenta inperfectiunile in speranta ca, vazute din exterior, exista mai multe sanse sa fie indreptate. Iar cea de-a treia functie e teatrului, cea cathartica, se refera la posibilitatea de a trai, prin intermediul piesei, un sentiment nepermis de societate ajutand la eliberarea unei tensiuni acumulate. Creandu-se posibilitatea ca indivizii sa-si descarce mania si ura prin mijloace inofensive, se reduce tensiunea emotionalasi, prin urmare, probabilitatea ca ei să savarseasca acte antisociale.Dar sa vorbim despre ei, despre cei care fac teatru. Actorul poate mai primeste o floare dar exista oameni a caror munca o vedem dar poate nu o constientizam. Pe ei cum ii rasplatim? Poate ca participarea la un festival, inseamnand recunoasterea muncii, pentru ei inseamna mult. In Romania de dupa ’89 lucrurile incep sa se miste spre bine in teatru, cel putin la nivel de festivaluri si evenimente. Despre conditia actorului si a omului de teatru nu as vrea sa vorbesc pentru ca toti vedem cum actorii, care au lasat in urma piese superbe sau filme de aur, sfarsesc in mizerie.

Printre festivalurile de filme autohtone, se numara si FITS(Festivalul International de Teatru de la Sibiu). Dupa cum si numele ii spune, in cadrul evenimentului participa oameni de teatru din toata lumea. Este cel mai important eveniment de gen din tara si al treilea din lume ca audienta(60000 de spectatori pe zi). Timp de zece zile, in fiecare an, Sibiul devine o imensa scena in aer liber. Anul acesta festivalul implineste frumoasa varsta de 20 de ani, 20 de ani in care a reusit sa atraga atentia si participarea statelor din lumea intreaga pornind din America si terminand cu Japonia. Ceea ce a pornit cu doua tari participante (republica Moldova si Romania) in 1994, a ajuns in 2007 (anul in care Sibiul a fost capitala culturala Europeana) la 2000 de participanti din 68 de state. Anul acesta tema festivalului este dialogul iar Franta este oaspete de onoare al Festivalului poate si pentru ca anul acesta se implinesc tot 20 de ani de la intrarea tarii noastre in Comunitatea Internationala a Francofoniei.


Dar tie, omului de rand la ce iti foloseste festivalul? In primul rand, prilej de pelerinaj si de distractie prin toate evenimentele pregatite de organizatori. Dar dincolo de asta, festivalul are si implicatii culturale si chiar politice la nivel european si international. Temele propuse de Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu reprezintă spiritul cu care festivalul, prin propriul sau stil unic si prin propriile-i mijloace, da forma coordonatelor culturale la inceput de mileniu. Prin importanta sa, prin atmosfera pe care o creeaza si prin parteneriatele pe care le realizeaza, festivalul contribuie in mod considerabil la consolidarea prestigiului pe care Romania l-a dobandit la nivel international, precum si la imbunatatirea imaginii unei comunitati inzestrata cu multă spiritualitate si atitudine. Festivalul de la Sibiu ofera, cu fiecare editie, spatiul propice inventiei, experimentului, dialogului și actiunilor culturale, spatiu in care identitatea culturala nationala este sustinuta, protejata si promovata in contextul cultural actual, urmarindu-se identificarea reperelor valorice valabile la nivel european si international.

Poate ca am intrat in Uniunea Europeana si poate ca din punct de vedere politic, juridic, social nu vom fi vreodata la nivelul tariilor de la care a pornit ideea europeana. Dar la nivel cultural putem arata ca si cu bani mai putin ne putem ridica la sau peste nivelul european.  Putem nu numai sa tinem stacheta sus si chiar sa o ridicam. Si daca in plan politic ai nostri nu se pot face ascultati, macar dialogul cultural sa arate tuuror cine si unde e Romania. Sa stie toti ca inima Romaniei nu e personajul fictiv Dracula ci Sibiul, fosta capitala culturala europeana si candidata cu mari sanse la titlul de capitala mondiala a teatrului dar si exemplu demn de urmat pentru toate orasele patriei care viseaza sa primeasca in 2021 titlul de capitala culturala europeana.

Pentru noi, FITS inseamna 20 de ani de istorie culturala post-revolutionara, 20 de ani de spectacol. Pentru oamenii din spatele lui, inseamna 20 de ani munca si de batut la toate usile care refuza sa se deschida pentru cultura romaneasca. Ce le poti spune acestor oameni? In primul rand “multumesc”. Un “multumesc” nu de complezenta, ci venit din inima pentru ca macar asa afla britanicii, francezii si americanii ca Romania nu inseamna doar caini vagabonzi si cetateni de etnie rroma certati cu legea. Iar apoi un “Multi ani fructuosi!”. Europa, lumea, viata ne pot lua multe. Dar traditia, istoria si mostenirea culturala ne raman iar voi veti ramane cu numele legate de ele, in viitoarele manuale, fie ele clasice, alternative sau digitale.

Related Posts

Previous Post Next Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

0 shares